Presa europeana se intreaba cum de a fost posibila o asemenea tragedie in zona euro, chiar sub ochii celor care acum incearca s-o dreaga, dar atunci n-au miscat un deget, ca sa-i puna Greciei din timp niste cauciucuri de iarna, pentru evitarea derapajului.
Tragedia a fost posibila, pentru ca, din pacate, Grecia si-a intins singura nada, a muscat-o din plin, iar acum, cand a ajuns sa se zbata in undita, trimite semnale disperate SOS, ca sa vina altii s-o scoata din carlig.
Toti analistii sunt de acord ca principalele cauze de la care pornesc nefericitele belele grecesti sunt imprudenta statului si balbaiala, ca sa nu spun chiar nepriceperea.
Nu e de mirare. Statul elen s-a obisnuit cu venituri care soseau de la sine, cu ghiotura, din turism, fara prea mult efort. Statul n-avea decat sa le incaseze.
In rest, Grecia nu datora nimanui nimic; poate numai recunostinta Proniei pentru vestigiile stramosesti, pentru frumusetile peisajului presarat cu insulite si golfulete insorite si, bineinteles, pentru fascinatia livezilor cu maslini, smochini si portocali.
Si iata cum, din vorba in vorba, dam peste marele secret al lui Polichinelle. Turismul, cu activitatile sale colaterale, ii aduceau statului venituri, iar statul a lasat nederanjati alti operatori de pe piata, atat dintre cei mici, cat si dintre cei mari, dar mai ales dintre cei uriasi.
Cercul vicios s-a inchis, iar sacul a ramas gol
Grecia nu este, insa, numai tara turismului. Aici misuna conturile marilor armatori ai lumii, aici se numara bancnotele pescuitului maritim si infloreste, la negru, un neinchipuit comert cu antichitati.
Antichitatile gresesti au umplut vitrinele colectionarilor lumii. De pe urma lor au profitat multi, ei mai profita inca, si numai statul elen fluiera a paguba, fiind greu de crezut ca intr-o afacere atat de clandestina isi blagosloveste cineva patria cu impozite.
Statul grec este un nesecat izvor de venituri, de care n-a stiut sa profite. O buna parte din banii pe care ii putea incasa statul au plecat in banci straine, in paradisuri fiscale si in infernul afacerilor transfrontaliere, un nod gordian imposibil de dezlegat.
Asa a ajuns Grecia sa fie o tara saraca, dar plina de inavutiti. Nemultumitii au dat spectacol in piata Sigma, spectacolul a speriat turistii, fuga lor a lovit bugetul, piata s-a umplut cu alti nemultumiti, turistii au devenit si mai putini. Pe scurt, s-a inchis cercul vicios, iar visteria s-a golit de tot.
Era sa ajungem mai rau decat grecii
Abilul politician Papandreou s-a vazut pus la o grea incercare: sa gaseasca solutii politice, acolo unde cele economice n-au succes. Evident, solutia politica a tuturor guvernelor este marirea galopanta a salariilor si a pensiilor.
Momentul seamana izbitor cu cel de pe la noi, acum cativa ani, cand, sub presiunea intelegerii cu PSD, cei doi Papandrei ai nostri - Tariceanu si Vosganian - plusau pensii si salarii in nestire si fara acoperire, ca sa nu se adune lumea prin Sigma noastra - piata Constitutiei.
De indexari era nevoie, dar Tariceanu s-a intins mai mult decat faimoasa plapuma, a lui Anton Pann.
Si Vosganian a ramas cu picioarele afara de sub pled, iar Geoana ii gadila in cotinuare pe amandoi la talpile goale, sa mai dea ceva, din banii care demult nu mai existau.
Cu toate pacatele sale, daca actuala guvernare nu stopa brusc masurile populiste, fanteziste si aiuriste ale guvernarii de dreapta condusa de stanga, situatia noastra ar fi fost mult mai grava decat cea a Greciei.
Profitorii nostri nu platesc, intrucat duhnesc a nevinovatie
Problema e ca noi nu suntem in zona euro. Daca Romania ar fi fost amenintata cu prabusirea, nu-mi vine sa cred ca se adunau liderii Europei pe Sena, ingrijorati de faptul ca se ineaca romanii in fluviul Dambovita. Eram ca si prabusiti.
Norocul statului elen nu este acela ca s-a trezit Europa, ca sa salveze Grecia. Europa s-a trezit ca sa salveze euro. Norocul nostru este ca - asa cum spuneam adineauri - ne-am trezit singuri.
