Salvarea euro - revansa istorica a Germaniei?

Luni, 31 Octombrie 2011, ora 19:38
4386 citiri
Salvarea euro - revansa istorica a Germaniei?
Foto: Arhiva

Entuziasmul care a cuprins mediile politice si presa din Europa, dupa ce liderii statelor din zona euro au ajuns, la 27 octombrie, la un acord cu privire la "solutiile de salvare" a euro, este lipsit de fundament.

El aminteste de o replica de duh a lui Winston Churchill, rostita in entuziasmul care cuprinsese Londra, dupa evacuarea in 1940 a Corpului Expeditionar Britanic de pe plajele franceze de la Dunkerque: "Haideti sa nu dam acestui rezultat atributele unei victorii. Razboaiele nu se castiga cu evacuari!".

Liderii europeni nu numai ca n-au castigat razboiul cu aceasta criza, dar n-au castigat nici macar o victorie de etapa. Tot ce au reusit sa faca - mai exact, ce Germania a reusit sa faca - a fost sa evacueze presiunea care devenise insuportabila, dintr-un cazan mai mic intr-unul mai mare, pentru a castiga timp.

Tactica castigarii de timp nu este in sine gresita, daca ar fi subordonata unei strategii realiste, care sa ofere sanse rezonabile de victorie finala. Deciziile Consiliului european din 27 octombrie au sens doar daca strategia din spatele lor vizeaza unificarea politicilor fiscale si bugetare din zona euro sub o comanda unica. In orice alt caz, deciziile respective au amanat doar, pentru putin timp, o explozie care se va produce oricum, dar va fi si mai devastatoare.

Cand au aderat la zona euro, tari precum Grecia, Portugalia, Spania, Italia sau Cipru au renuntat de bunavoie la dreptul lor de a face politica monetara, pe care l-au transferat Bancii Centrale Europene (BCE) din Frankfurt.

Pretul urias

Pentru ca moneda euro sa poata fi salvata din ghearele crizei actuale - conform incantatiilor zilnice pe care politicienii vest-europeni le repeta parca pentru a calma un zeu razbunator - statele care s-au bucurat timp de un deceniu de credite facile cu dobanzi germane vor trebui convinse sa plateasca un pret urias.

Acesta va presupune ca stabilirea bugetelor nationale, a impozitelor si taxelor, sa nu se mai faca la Atena, Lisabona, Roma sau Madrid, ci la centru, la Bruxelles sau la Frankfurt, de exemplu. Fara monede nationale, cu politicile fiscale si bugetare externalizate si cu datorii ce nu pot fi platite prin "eforturi nationale" nici in 100 de ani de aici inainte, ce rol pot avea aceste tari intr-o astfel de strategie?

Un raspuns elegant ar fi ca li se pregateste rolul de provincii periferice intr-o mega-constructie politica care isi forteaza venirea pe lume, profitand de marasmul pe care criza actuala l-a provocat in Europa. Liderii tarilor din zona euro au de facut o alegere imposibila, intre doua optiuni care reprezinta cosmarul oricarui politician.

Prima optiune ar fi recunoasterea faptului ca 17 natiuni ale caror culturi si mentalitati sunt produsele a cel putin 1.500 de ani de evolutii particulare nu pot fi unificate economic in 10 ani prin intermediul unei monede comune.

Revenirea la monedele nationale ar avea costuri imense

Revenirea cu picioarele pe Pamant, adica la monedele nationale, ar avea insa costuri imense pe termen scurt. Readaptarea brusca a puterii de cumparare (si, implicit, a nivelului de trai) la forta reala a economiilor in cauza ar provoca, aproape sigur, convulsii sociale majore. Riscul prabusirii statelor in anarhie ar fi real, la fel ca riscul disparitiei actualelor regimuri politice.

A doua optiune ar fi de a incerca administrarea "doctoriei" preparate de alchimistii de la Bruxelles, Berlin sau Frankfurt si omologate in succesivele Consilii Europene, dar in doze mici si indulcite, astfel incat grecii, italienii, portughezii sau spaniolii sa accepte simultan cedarea de suveranitate si masurile de austeritate.

Pentru politicieni, avantajul acestei optiuni ar consta in esalonarea pe termen mai lung a austeritatii, dar si in camumflarea partiala a acesteia. Nota de plata s-ar achita in euro, prin taxe si impozite majorate, inflatie, eliminarea progresiva a benefiicilor statului social, si nu prin devalorizarea brutala a unor monede nationale reintroduse in circulatie.

Intre varianta salvarii suveranitatii prin masuri dure imediate si varianta cedarii suveranitatii pentru a evita, temporar, astfel de masuri, estimarea realista este ca politicienii europeni o vor alege pe cea de-a doua.

Statele mici, "fripte" de Grecia

Greii europeni au facut mai mult decat sa salveze euro. Anuland (aproape) jumatate din datoriile Greciei, au dat o lovitura grea statelor mici si mijlocii (inclusiv Romaniei) care au nevoie de credite pentru a-si finanta deficitele bugetare.

Fripte cu Grecia, bancile vor creste dobanzile la credite, atat pentru state, cat si pentru companii si indivizi. Liderii Europei tocmai au semnat certificatul de deces al creditului ieftin. Odata cu el, apune si epoca de aur a claselor de mijloc. Noul Ev european va fi definit de "aristocratia integrarii europene" si, de cealalta parte, de popoarele periferice, aflate in curs de pauperizare.

Ultimul Consiliu UE a deschis si cutia Pandorei: Portugalia, Italia si Spania vor fi acum tentate sa incerce modelul grecesc de a scapa de o parte din datorii pe seama tuturor europenilor. Acesta nu va fi drumul salvarii lor, ci "drumul catre servitute" (descris exemplar de Friedrich Hayek), dar il vor incerca oricum, pentru ca politicienii rareori pot gandi in afara limitelor impuse de mandatele de 4 ani.

Nicolas Sarkozy a venit la ultimul Consiliu UE cu ideile sale si s-a intors la Paris cu deciziile Angelei Merkel. Din cele 106 miliarde de euro necesare urgent pentru recapitalizarea bancilor afectate de deciziile respective, doar 5 miliarde revin bancilor din Germania.

Lovitura de gratie au primit-o bancile din Grecia, Franta, Spania si Italia. Guvernele de acolo vor trebui sa le recapitalizeze cu bani obtinuti de la populatie, pentru ca alte surse nu exista.

Franta vs Germania

Germania a blocat intentiile Frantei de transformare a Fondului European de Stabilizare Financiara (FESF) intr-o banca de garantare a datoriilor suverane din zona euro, care ar fi urmat sa fie alimentata cu fonduri de BCE.

Altfel spus, Franta a incercat sa-i coopteze pe germani la acoperirea pierderilor bancilor franceze sau, cel putin, sa acopere o parte din pierderi prin inflatie. Germania a spus "nu". Daca va fi inflatie in zona euro - si cu siguranta va fi - aceasta va avea nivelul dorit la Berlin, nu la Paris.

Nimeni nu a mai cerut BCE sa emita euro-obligatiuni care sa adune de la investitori sumele necesare recapitalizarii bancilor sau majorarii FESF. Germania nu va accepta astfel de obligatiuni comune ale zonei euro inainte de a avea un control politic ferm asupra acesteia.

Presedintele Comisiei Europene a inceput, in schimb, sa vorbeasca despre viitorul "super-comisar" european responsabil cu politica fiscala, adica despre un ministru european de Finante. Vor urma propuneri si pentru alti ministri europeni, fara indoiala.

La 27 octombrie, Angela Merkel a demonstrat ca Germania poate obtine o mare victorie in Europa fara sa trimita diviziile de panzere pe Champs Elysees. Si ca a revenit, invatand din greseli, la statutul de acum 100 de ani, de putere dominanta in Europa. Nicolas Sarkozy s-a enervat, suficient de tare cat sa-si piarda autocontrolul si sa-i jigneasca pe premierii britanic si italian.

Doamna Merkel priveste, insa, cu relaxare incercarile lui David Cameron de a extrage Marea Britanie din vortexul zonei euro. Pozitie perfect explicabila: odata ce Londra se limiteaza doar la problemele ei, cine mai poate deranja Berlinul in Europa?

Guvernul român dă cu o mână, dar ia cu două, mai ales că vrea să crească taxele din nou în 2025
Guvernul român dă cu o mână, dar ia cu două, mai ales că vrea să crească taxele din nou în 2025
Guvernul a aprobat o schema de ajutor de stat pentru activitati productive si pentru industria prelucratoare, o schema mult asteptata pentru mediul de afaceri, in valoare de 500 de milioane de...
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Schimbări în topul orașelor unde trăiesc cei mai mulți miliardari. În prezent, există 3.279 de super-bogați la nivel global
Mumbai a devenit capitala asiatică cu cel mai mare număr de miliardari, depăşind Beijingul, potrivit unei liste a bogaţilor la nivel mondial, realizată de Hurun Research Institute, transmite...
#euro, #zona euro, #Germania zona euro , #zona euro