Ministrii de Finante ai Frantei si Germaniei, Bruno le Maire si Olaf Scholz, au propus formarea unui buget al zonei euro menit sa reduca din discrepantele economice.
Propunerea este de bun simt avand in vedere incompletitudinea uniunii monetare ca arhitectura institutionala si aranjamente de politici.
De mult timp experti si responsabili politici imbratiseaza teza ca lipsa aranjamentelor de ordin fiscal (ce nu trebuie sa fie reduse simplist la "reguli") este o carenta majora a functionarii zonei euro.
Franta pledeaza pentru crearea unui buget al zonei euro (ZE), care sa reduca din fragilitatea functionarii sale, sa faciliteze absorbtia socurilor asimetrice (ce au origine in eterogenitatea de robustete economica - vezi, de pilda, fractura intre Nord si Sud).
Sa amintim ca documente ale institutiilor europene din anii recenti vorbesc de un "fond de stabilizare", care sa atenueze efecte ale somajului in unele state membre.
Un ministru de Finante pentru zona euro?
Oricum, discutia este intensa pe aceasta tema. Este de adaugat ca existenta unui ministru de Finante al ZE, pentru care pledeaza francezii cu ardoare, este mult mai putin relevanta decat aranjamente fiscale in sine, care ar trebui sa mearga dincolo de reguli.
Intrucat aceste reguli ar trebui sa nu aiba caracter prociclic, sa nu accentueze severitatea unor programe de corectie a dezechilibrelor prin austeritate excesiva. Un ministru de Finante al ZE, fara aranjamente fiscale adecvate in uniunea monetara, ar fi o forma fara fond.
Si este de salutat ca exista o dezbatere privind adaptarea regulilor fiscale pentru a se elimina din natura lor prociclica.
Dar propunerea venita acum pe axa Berlin-Paris nu ar fi, esentialmente, un buget al zonei euro in acceptia schitata mai sus; este vorba mai degraba de un fond din care sa fie finantate investitii care sa ajute la reducerea eterogenitatii de performanta economica intre statele membre.
Ai zice ca seamana cu programe finantate din fonduri structurale si de coeziune din bugetul UE. Ideea, in sine, este laudabila avand in vedere ca diferente mari de performanta economica slabesc coeziunea ZE, aceasta fiind o lectie majora a crizei datoriilor suverane.
Aceste diferente, ultimamente, se vad in in balante externe ce obliga la ajustari costisitoare din punct de vedere economic, cu implicatii sociale si politice nefaste.
Sunt de facut observatii referitoare la propunerea franco-germana privind un buget al zonei euro, in forma propusa de cei doi ministri. Una este ca finantarea s-ar face din bugetul UE, ceea ce ridica semne de intrebare deoarece:
O alta problema este ca propunerea Berlinului si Parisului raspunde foarte partial la nevoia de "partajare a riscurilor" in ZE, de solidaritate. Asa cum functioneaza in prezent, ZE nu combina mecanisme/instrumente de "reducere a riscurilor" (risk-reduction) cu mecanisme de "partajare a riscurilor" (risk-sharing).
Este de subliniat ca ultimele sunt necesare intr-o uniune in care statele membre nu mai pot utiliza politici monetare autonome pentru corectia dezechilibrelor.
Este drept ca exista o opozitie mare in Germania si in alte state din ZE fata de "partajarea riscurilor"; cel mai notoriu exemplu de mecanism/instrument de partajare a riscurilor fiind euro-obligatiuni ca active financiare comune. Vedem ca si introducerea unei scheme colective de garantare a depozitelor intampina dificultati de realizare, intrucat implica mutualizare de riscuri.
Poate ca nu era posibila o propunere mai indrazneata in conditiile politice de acum din Germania si din alte tari. Dar aceasta situatie nu este un argument pentru a nu observa limitele propunerii.
In fine, nu cred ca este productiv pentru luarea deciziiilor in UE, pentru legitimitate politica, ca propuneri ce privesc ZE in ansamblu, bugetul UE, sa fie facute public in aceasta maniera. Aici este vorba nu numai de "salvarea aparentelor", ci chiar de fondul problemei - daca ne gandim la distanta intre ceea ce vrea aceasta propunere si ce ar trebui sa fie un buget autentic al ZE, la faptul ca nu este corect ca un buget al ZE sa aspire resurse din bugetul UE.
Statele membre din ZE ar trebui sa finanteze aceasta operatiune din resurse destinate acestui scop.
Romania, care tinteste sa adere la ZE, are motive sa sprijine ideea unui buget al ZE care sa faca uniunea monetara robusta.
Pe de alta parte, propunerea franco-germana de acum lasa mult de dorit. Un buget ale ZE nu trebuie sa extraga resurse din bugetul UE.
PS: Acest text exprima o opinie personala si nu trebuie sa fie asociat cu afilieri institutionale ale autorului.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.