Când ne gândim la copiii de succes, mulți dintre noi ne imaginăm elevi de nota 10, trofee sportive și scrisori de acceptare la facultăți de top.
Reem Raouda, specialistă în parenting, după ani de zile în care a studiat peste 200 de relații părinte-copil, a descoperit că adevăratul succes se referă mai degrabă la creșterea unor copii încrezători, siguri din punct de vedere emoțional și profund conectați la ei înșiși și la lumea din jurul lor, după cum a relatat într-un articol publicat de cnbc.com.
Părinții care au înțeles cu adevărat acest lucru au adoptat strategii uneori neconvenționale care au acordat prioritate curiozității, dragostei pentru învățare și inteligenței emoționale în fața așteptărilor societății.
Iată nouă lucruri pe care le-au făcut diferit de timpuriu:
În loc să se preocupe atât de mult de modul în care copiii lor reacționau la situații dificile, acești părinți au înțeles că comportamentul lor va influența nivelul de reziliență al copilului lor. Ei au modelat puterea mentală și emoțională fiind atenți la modul în care își gestionau stresul în fața copiilor lor.
În schimb, îi încurajau să reflecte cu fraze precum: „trebuie să fii mândru de tine” sau „ai muncit mult la asta — cum te simți?”
Deși bine-intenționat, „bravo” poate crea o dependență de validare externă. Acești părinți au concentrat eforturile pe motivarea intrinsecă, ajutându-și copilul să fie mândru de realizările proprii.
Prin timp de calitate, ascultare activă și experiențe împărtășite, și-au făcut copiii să se simtă importanți, în siguranță și înțeleși. Asta a stimulat și încrederea copiilor de a-și asuma riscuri și de a înflori.
Au evitat pedeapsa, știind că aceasta generează resentimente și distanțare, nu abilități. În schimb, au lăsat consecințele naturale să fie învățătura.
De exemplu, dacă un copil uita să-și facă tema, trebuia să explice profesorului — o oportunitate de a învăța responsabilitatea și rezolvarea problemelor. Această abordare a construit responsabilitate și reziliență.
În loc să ofere premii pentru note mari, au cultivat iubirea pentru învățare. Indiferent dacă copilul excela sau se chinuia, au accentuat progresul și au clarificat că notele nu îi definesc valoarea.
Îi încurajau să întrebe „de ce” și „cum”, nu doar să accepte răspunsul „corect”. Asta le-a alimentat curiozitatea și le-a oferit încrederea de a contesta normele existente — trăsături esențiale ale liderilor viitorului.
Fie că era vorba de o problemă de matematică sau de explicarea unui joc preferat, aceste momente le dădeau copiilor un sentiment de importanță. Prin a lăsa copilul să conducă, părinții și-au demonstrat respectul pentru abilitățile lui și i-au hrănit stima de sine.
Cititul nu era o corvoadă — era integrat în viața cotidiană. Cărți cu poze înainte de somn sau romane după-amiezile leneșe, lectura a devenit o parte firească și plăcută a lumii lor, hrănind creativitatea și dragostea pentru învățare.
Au tratat emoțiile ca pe ceva valoros, nu ca pe o problemă de rezolvat sau evitat. Când copilul era supărat după o înfrângere, spuneau: „văd cât de mult îți pasă. E greu să pierzi ceva important.” Această simplă validare i-a ajutat să-și proceseze emoțiile și să devină rezilienți.