În iunie, firma de stat rusă de energie atomică, Rosatom, a făcut un anunț surprinzător că va începe să producă echipamente pentru prima centrală nucleară a Egiptului din orașul El-Dabaa, din nord-vest. Acest lucru a stârnit îngrijorări în Statele Unite și Europa - care văd continuarea proiectului ca un semn al Egiptului care se apropie de Moscova, scrie Atlantic Council.
Anunțul, venit în timpul unei vizite la Moscova a șefului Autorității pentru Centralele Nucleare din Egipt, marchează o revigorare a unui acord semnat de Egipt și Rusia în 2015 și a înregistrat puține progrese de atunci. Decizia de a relua lucrările la controversata instalație nucleară civilă Dabaa a stârnit, de asemenea, îngrijorarea în rândul observatorilor din SUA și Europa.
În primul rând, Rusia – care s-a angajat să finanțeze 85% din costul proiectului Dabaa printr-un împrumut de 25 de miliarde de dolari pe o perioadă de douăzeci și doi de ani – este implicată în războiul din Ucraina, care a dus la impunerea sancțiuni economice din partea Occidentului.
Egiptul nu are nevoie urgentă de o instalație nucleară, susțin analiștii. Țara nord-africană are un surplus energetic datorită investițiilor în energie regenerabilă și descoperirilor mari de petrol și gaze făcute în ultimii ani. Producția de la Zohr — unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze din Marea Mediterană (descoperit de firma energetică italiană Eni în 2015) — a atins un record de 2,74 miliarde de metri cubi de gaz pe zi în 2021. Se așteaptă adăugarea a două noi sonde la zăcământul de gaze pentru a stimula în continuare producția în lunile următoare. Mai mult, o instalație de energie solară de 10 miliarde de dolari este în construcție în orașul sudic Aswan, cu potențialul de a produce aceeași cantitate de energie ca și Dabaa (la doar o treime din costul acesteia din urmă). Acest lucru face ca instalația din Aswan să fie mult mai eficientă din punct de vedere al costurilor și fără riscurile potențiale de mediu prezentate de instalația Dabaa.
Oficialii egipteni insistă, totuși, că securitatea energetică viitoare a țării – și creșterea populației – necesită diversificarea surselor de energie, inclusiv nucleară și din cărbune.
Ei văd construcția instalației Dabaa ca un mijloc de canalizare a trecerii țării către o economie cu emisii scăzute de carbon: energia nucleară este cu emisii scăzute de carbon și poate furniza energie electrică curată, fiabilă și accesibilă celei mai populate țări din lumea arabă. Strategia energetică integrată a Egiptului urmărește să crească producția de energie din surse regenerabile la mai mult de 40% până în 2035. Nu este surprinzător că proiectul este prezentat în mass-media egipteană drept unul care ar îmbunătăți nivelul de trai al egiptenilor. Proiectul se aliniază, de asemenea, cu ambiția Egiptului de a deveni un centru energetic regional pentru Africa, Marea Mediterană și Orientul Mijlociu. În acest scop, Egiptul a implementat reforma fiscală și a construit interconexiuni energetice
Între timp, invazia rusă în Ucraina și hotărârea ulterioară a SUA și a aliaților săi europeni de a renunța la utilizarea combustibililor fosili ruși, oferă Egiptului o oportunitate de a interveni și de a acoperi decalajul în aprovizionarea cu gaze către Europa prin creșterea producției și a exporturilor. Au fost deja semnate acorduri de către Eni și compania egipteană de gaz natural, EGAS, pentru ca Egiptul să furnizeze Europei, în special Italiei, 3 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate în 2022.
Văzând un partener solid în Rusia și recunoscător acesteia din urmă pentru sprijinul său, Egiptul a refuzat să cedeze presiunilor din partea aliaților americani și europeni pentru a condamna războiul rusesc din Ucraina. Egiptul a ales în schimb să rămână neutru în conflict și a respins ideea de a impune sancțiuni Rusiei, în ciuda faptului că și egiptenii suferă de pe urma războiului în curs. Egiptul – cea mai mare parte a importurilor de grâu provenind din Rusia și Ucraina înainte de război – trebuie acum să apeleze la surse alternative de import de grâu precum România, Franța și India și plătește, de asemenea, mult mai mult pentru importurile sale. În timp ce Egiptul se confruntă cu un deficit bugetar în creștere și cu o penurie a rezervelor valutare, țara plătește până la 480 USD pe tonă pentru importuri de grâu – o creștere de aproximativ 78 la sută față de prețul inițial (270 USD) plătit înainte de război, scrie Atlantic Council.
Adresându-se Forumului Economic Internațional desfășurat la Sankt Petersburg în perioada 15-18 iunie, președintele Abdel Fattah al-Sisi a lăudat relațiile „distinse” ale Egiptului cu Rusia. El a menționat că cele două țări implementează proiecte „mari” și „ambițioase”, citând centyrala de la Dabaa drept unul dintre aceste proiecte. Rusia își intensifică, de asemenea, cooperarea cu Egiptul prin înființarea unei zone industriale rusești în Canalul Suez, care se preconizează că va atrage 7 miliarde de dolari în investiții și, de asemenea, ajută la dezvoltarea rețelei feroviare învechite a Egiptului.
Cele două țări se bucură de relații strânse de zeci de ani, dar legăturile s-au strâns de când președintele Sisi a venit la putere în 2014. Iritat de criticile liderilor americani și europeni cu privire la abuzurile „grave” ale drepturilor omului comise de regimul său, Sisi a căutat să diversifice parteneriatele globale ale Egiptului prin cimentarea legăturilor cu omologul său rus – un autocrat nepreocupat de democrație și drepturile omului.
Administrația Biden nu a ascuns planul său de a se retrage din – sau cel puțin de a reduce amprenta SUA – în Orientul Mijlociu. Decizia a lăsat țările din regiune să se simtă vulnerabile – chiar abandonate – deoarece liderii lor au căutat sprijin în SUA în timpul efectelor persistente ale pandemiei de COVID-19, penuriei de alimente și impactul schimbărilor climatice, pentru a numi câteva.
Nu este surprinzător că Rusia intervine pentru a-și recâștiga poziția în zonă și a umple un vid potențial creat de plecarea SUA din regiune și mutarea atenției asupra războiului rusesc și a Chinei, notează Atlantic Council.