Emil Boc ne-a anuntat, in urma cu cateva zile, ca urmeaza o perioada de cel mult trei patru luni in care trebuie sa "strangem din dinti", pentru ca mai apoi sa ne fie bine. Mai bine. Potrivit lui Boc, criza e pe sfarsite, mai avem putin, la inceputul lui 2010, de suferit dupa care ne revenim. Doar putin ne mai chinuim. Dupa doar doua zile a venit ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, si ne-a spus ca ne vom chinui, in realitate, vreo trei ani. Stransul din dinti se prelungea asadar ...
De 20 de ani Romania s-a aflat mereu in criza. Fie ca a fost criza politica, sau economica, tara asta s-a zbatut mereu ca un muribund intre viata si moarte, intre haos si faliment. Singurele momente de relativa liniste au fost sarbatorile de iarna, cand am plecat cu totii in concediu, si maxim doi - trei ani de aparenta stabilitate si economica si politica. Atunci cand au crezut ca au parte de crestere economica au realizat mai apoi ca, de fapt, mai rau s-au adancit in datorii. Atunci cand am avut parte de liniste politica, am aflat mai apoi ca, de fapt, mai rau ne-am ascuns coruptia, mizeria, adevaratele probleme si ne-am trezit ca o luam din nou de la inceput, de la zero. Si cam atat....
In rest, am fost mereu pe muchie de cutit, intre o criza economica si una politica, romanii si-au tarait zgomotos zilele una cate una asteptand mereu "anul care va veni" pentru a le pune capat suferintelor. Mereu ni s-a spus ca mai trebuie sa ne sacrificam putin, ca mai trebuie sa strangem putin cureaua, ca platim defectele inaintasilor, ca ne sacrificam pentru viitor, ca inca nu a venit timpul nostru... Suntem un popor care va plati permanent pentru greseala de a exista, de a avea un trecut. Vom fi mereu o generatie sacrificata in numele unui viitor pe care nu il vom trai niciodata, dar in numele caruia ne vom sacrifica mereu prezentul.
Si ca si cum chinul acesta permanent nu ar fi fost suficient de amar, asistam constant la circul politicii aflata constant in criza. Daca nu e un blocaj constitutional intre principalele puteri ale statului, e vorba de o criza guvernamentala, daca nu debarcam presedintele, demitem premierul, daca nu avem o majoritate parlamentara, avem o remaniere guvernamentala, iar daca totusi avem de toate, nu avem sefi la mai multe institutii importante.
Peste toate acestea, am ajuns la 20 de ani de la Revolutie fara sa stim cine a tras in noi la Revolutie, fara a cunoaste cine au fost si de unde au rasarit "teroristii", cine a chemat minerii de fiecare data in Bucuresti. La 20 de ani de la Revolutie, inca nu intelegem cum e posibil ca justitia sa nu aiba niciun vionovat definitiv intr-un dosar de mare coruptie, desi am ajuns sa ne impiedicam de aceasta boala nationala si pe strada. In 20 de ani nu am facut nicio lustratie, desi ne-am chinuit ani si ani de zile cu o lege in care ne-am pus toate sperantele de curatenie morala. Nu stim cine se face vinovat de nimic, desi cu totii invocam la fiecare pas greseli si erori ale predecesorilor nostri.
Traim intr-o tara in care nimeni nu se face vinovat de nimic, desi cu totii ne acuzam intre noi de tot ce poate fi mai rau, ne privim cu suspiciune si ne acuzam mereu de cate ceva. Nu stim cine a tinut in viata comunismul 45 de ani, nu stim cine si ce ne-a nenorocit si ne-a schimonosit sufletele intr-un regim totalitar la care am participat cu totii, dar incercam acum sa ne purificam si nu gasim nicio vina individual.
In acest an ne salveaza Craciunul. Si pe noi si pe ei. Si noi si ei suntem mai obositi ca niciodata dupa o campanie electorala care parca a durat 20 de ani. Aparent, totul s-a linistit odata cu votarea in Parlament a noului Guvern Boc IV. Sunt curios daca linistea din aceasta dupa - amiaza va dura mai mult decat sarbatorile de iarna sau ea va lua sfarsit inca inainte de Anul Nou. Caci din prima zi a lui 2010, am siguranta ca vor reincepe crizele, chinurile, falimentele, certurile, acuzatiile, ruperile de aliante si re-re-re-negocierile pentru iesirea din urmatoarea criza.