Guvernul, intre laude nemeritate si critici stupide (Opinii)

Pana la urma, Guvernul si Opozitia, politica si media, se merita reciproc, cu varf si indesat, ca intr-un mariaj nefericit tocmai pentru ca partenerii au defecte complementare pe care si le potenteaza reciproc pana la dementa.

Asadar, de cand a reinceput sa bata vant rece dinspre SUA, Emil Boc si Elena Udrea nu pierd nicio ocazie sa-si glorifice deciziile de austeritate, la care, iata, sunt obligate acum si tari a caror bunastare o invidiam. Mai mult decat atat, Emil Boc afirma ca ne e mai bine decat Italiei, Spaniei sau chiar Statelor Unite. Afirmatia, corecta dintr-un punct de vedere, neexplicat insa, face deliciul Opozitiei din studiourile TV, fiind un pretext perfect pentru a eluda din nou fondul chestiunii, fond de care Elena Udrea nu este foarte departe atunci cand acuza presa din Romania ca minimalizeaza socurile de pe bursele din intreaga lume si pierderile colosale ce par a vesti un val si mai rau de criza.

Dar si Emil Boc insusi eludeaza fondul problemei atunci cand vesteste cresteri salariale care, deocamdata, nu au absolut nicio sustenabilitate si nici nu vor avea atat timp cat, dupa cum avertizeaza Jeffrey Franks, restructurarea sectorului bugetar nu va ajunge si in zonele inca supradimensionate. M-as mira insa ca Guvernul sa treaca la un nou val de disponibilizari chiar in prag de alegeri si nici economia, de-abia intrata pe fragila crestere, nu cred ca va furniza resurse necesare pentru ceea ce-si propune PDL, adica recuperarea taierilor salariale operate anul trecut, cu atat mai mult cu cat ne-am putea afla in fata unei furtuni perfecte, dupa cum se tem economisti de renume.

Fata in fata cu aceste promisiuni populiste, opozitia politica si media cad in capcana incoerentei totale. Dupa ce la adoptarea masurilor de austeritate s-a opus si si-a smuls parul din cap de grija bugetarilor, acum, cand se anunta cresteri, se opune din nou si isi smulge parul ramas de grija potentialei crize. Despre fondul problemei cine sa mai vorbeasca si cu ce autoritate, in aceste conditii?

Si fondul problemei ar putea suna, cred eu, cam asa: masurile de austeritate au fost in esenta necesare si salutare (am facut parte dintre ziaristii care au sustinut acest lucru intotdeauna, fara nicio exceptie), dar, fiind luate in ceasul al XII-lea, ele au fost prost gandite, provocand in anumite domenii efecte colaterale extrem de grave. A fost o prostie, de exemplu, faptul ca taierile au vizat in egala masura toti bugetarii, inclusiv pe cei din domenii ultrasensibile si oricum subfinantate, precum Sanatatea, ramasa acum, din aceasta cauza, intr-o criza grava de personal.

Guvernul Boc s-ar fi putut lauda cu adevarat daca in locul unor masuri disperate, de salvare in extremis ar fi inceput din timp, adica din 2009, o restructurare bine calculata care sa degreveze bugetul fara a provoca alte dezechilibre. Si s-ar mai fi putut lauda cu aceste masuri, daca le-ar fi luat din proprie initiativa, nu sub presiunea FMI. Dar, chiar si asa cum au aratat ele concret, masurile de austeritate din vara anului trecut au prevenit scufundarea corabiei si acest lucru ar trebui recunoscut, oricat ar fi de greu ar fi, inclusiv de opozitia de toate felurile.

Dupa cum este adevarat ca, in acest moment, cifrele macro ale Romaniei, inclusiv gradul de indatorare, arata mai bine decat in cazul multor tari europene. Din acest punct de vedere, da, stam mai bine decat Italia, Spania sau SUA. Dar acest bine nu se reflecta, nu are cum sa se reflecte in nivelul de trai. Dimpotriva. Si tocmai de aceea afirmatia lui Emi Boc pare ridicola.

Dar, dincolo de aceste masuri de austeritate, prost croite, dar salvatoare, Guvernul Boc n-a mai fost in stare sa faca nimic. A fost ca un stomatolog care, dupa ce curata, partial, prin extractii multiple, o gura plina de infectii, nu mai trece si la etapa a doua de reconstructie, de protezare, astfel incat pacientul sa poata si manca. Omul nu va muri din cauza septicemiei, dar nici bine nu-i va fi, caci nu are cu ce sa mestece, asa ca, in cele din urma, s-ar putea imbolnavi de stomac sau de anemie.

Asa ca cinstit ar fi sa multumim FMI pentru salvarea de la moarte, sa laudam guvernul Boc ca a respectat in linii mari tratamentul decis de fond si sa-l criticam dur ca dincolo de austertiate n-a produs nimic, ba, dimpotriva, a continuat sa risipeasca resursele pe tot felul de contracte clientelare, un iceberg al carui varf sunt facturile netrimise spre decontare la Bruxelles.

Dar acesta e un subiect de presa incomod, caci coruptia si clientela sunt transpartinice si risti ca, dand in Elena Udrea, de exemplu, sa-l pocnesti pe Liviu Dragnea cu al sau TelDrum, ceea ce nu se face, nu-i asa?

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...