Opinii: De ce nu pleaca Guvernul Boc?

Simplu spus: pentru ca nu vrea nimeni sa-i ia locul.

Economia Romaniei este intr-un impas total. Si impreuna cu ea si economiile tarilor din UE si aproape din intreaga lume.

Putina istorie

Criza deficitelor structurale, a datoriilor publice, a unei politici de creditare dusa dincolo de orice ratiune economica, a unor politici sociale fara baze economice sanatoase, toate astea si multe altele, care au dus lumea in pragul falimentului, nu vin de ieri de azi. In orice caz nu din ultimele sase luni. Situatie care necesita ajustari dureroase, o intoarcere la nivelul de trai pe care si-l poate permite fiecare societate, functie de productivitatea economiei proprii, a produselor si serviciilor vandabile pe care le genereaza.

Romania a plecat de la o situatie relativ buna in 1990. Nu avea datorii, nu avea dezechilibre structurale majore, Ceausescu a lasat cca 2 miliarde de dolari plus creantele externe. In schimb, economia era strict legata de economiile tarilor foste comuniste, prin CAER si Pactul de la Varsovia.

In loc sa profitam de acest start bun, sa construim o economie capitalista, ajutandu-ne de extinderea UE si de intrarea in NATO, ne-am tarat intr-o stare ambigua, ceva intre comunism, definit pompos "stat social" si un capitalism de prada, ilustrat de "elitele de prada" transpartinice.

Cine a fost de vina? Toate partidele si guvernele care ne-au condus. PSD, in primul rand, care a mintit populatia cu mita electorala, promitand "statul social" si un trai mai bun candva, in viitorul infinit. Timp in care a praduit activele economiei comuniste. In 1996 BNR avea 500 milioane dolari rezerva valutara, ca urmare a politicii guvernului Vacaroiu, avandu-l ca ministru de finante pe Florin Georgescu. Si-a desavarsit opera santajandu-l pe Tariceanu sa creasca pensiile si salariile dincolo de orice ratiuni economice, ca si cum cresterea economica din 2007-2008 ar fi continuat la infinit. Asa credea poetul si muzicianul Varujan Vosganian. Macar daca ar fi ascultat de Mugur Isarescu sau de Mihai Tanasescu. Dar de, cum spunea Tariceanu despre Emil Boc....

Nu ne-am construit infrastructura necesara investitorilor straini, in lipsa ei ne ocolesc si se duc acolo unde o gasesc. (Cazul Mercedes si mai nou Ford la Craiova). In schimb am papat banii din privatizari si cresterea economica din 2006-2007 pe mita electorala, devalizarea bugetului de catre baietii destepti si praduirea a 4 miliarde euro in final de mandat 2008.

Minciuna si adevarul

Acum, cand se produc ajustari majore (revenirea la realitatea economica), Romania plateste pretul minciunii. Am trait mai bine decat ne-ar fi permis productivitatea muncii si productia de bunuri si servicii vandabile.

In aceste conditii au venit la guvernare Presedintele Basescu si domnul Boc. Care au avut ingrata sarcina sa spuna populatiei adevarul economic cu implicatii asupra nivelului de trai. Asumandu-si toate riscurile politice care decurg de aici. Acesta a fost momentul 6 mai 2010. Prea tarziu? Probabil.

Cine ar vrea sa guverneze astfel? Spunand populatiei de la obraz ca s-au topit resursele conjuncturale pe care le-am avut? Ca dezechilibrele structurale din sistemele de pensii, somaj, sanatate, etc., create timp de 20 de ani, trebuie reparate cu sacrificii enorme?

Opozitia da din gura ca ar vrea sa guverneze dar dupa alegeri generale (dl Ponta) sau avand intreaga putere (dl Antonescu), stiind bine ca asa ceva nu este posibil inainte de 2012. Stau pe tusa si trag in guvern din toate pozitiile, pentru a marca puncte electorale. Ajutati si de televiziunile de stiri, ai caror patroni spera intr-un haos generalizat, de tipul celui din anii '90, cand s-au pus bazele marilor averi. Sperand, in caz de criza politica, ca vor defila pe la Cotroceni, sa vada electoratul ce importanti sunt.

Toti stiu ca Guvernul Boc nu are cum sa faca din economie bici, economiile capitaliste nu asculta de guverne, cum faceau cele comuniste. Au propriile legi de evolutie, intr-o lume cu piete globalizate. Dar dau din gura politicianist, mizand pe reflexul populatiei care inca mai crede ca economia e in subordinea guvernului. Care n-a scapat inca de complexul "tatucului", care face si poate orice. Ca nu propria munca e importanta ci masurile guvernului. E drept, toate masurile "statului social" PSD-ist i-au format aceasta convingere.

Guvernul poate sa faca doar ce a si inceput, e drept, destul de tarziu. Sa reduca cheltuielile de functionare ale statului, sa reduca aparatul bugetar pentru a disponibiliza sume importante pe care sa le investeasca in infrastructura. Si sa scada fiscalitatea, pentru atragerea investitorilor, daca dezechilibrele structurale grave, in special deficitele de tot felul, i-ar permite.

Exista si alte masuri dramatice, pe care le-ar putea lua: privatizarea unei parti insemnate din educatie si sanatate, a colectarii taxelor si a vamilor, a ceea ce a ramas din activele economiei comuniste, etc. Suntem oare pregatiti sa acceptam asa ceva? Greu de spus.

Iata deci contextul in care toata lumea cere plecarea Guvernului Boc. Inclusiv voci din PD-L. Ca sa vina cine? Ca nu vrea nimeni.

Un alt premier, tot din PD-L, (Elena Udrea, Videanu, Blaga), n-ar face decat sa amplifice zazania. Cel putin dl Boc nu e banuit de afaceri oneroase cu statul, spre deosebire de ceilalti. Un guvern de tehnocrati are enormul dezavantaj ca aproape sigur parlamentul nu-i va aproba initiativele legislative, pentru a-l face tapul ispasitor pentru situatia economica. Ca doar alegerile din 2012 se apropie cu repeziciune. Si ce bine ar da sa existe cineva care sa deconteze toate reprosurile electoratului!

In concluzie, un avantaj cert avem cu actuala conducere: a incetat sa mai minta. Ne convine, nu ne convine, asta e. Oricum, constatam si cu propriile resurse realitatea. S-au terminat banii din privatizari, capsunarii nu mai trimit bani acasa, investitorii nu se mai inghesuie, ca sunt si ei in criza, in afara de Logan nu prea avem ce vinde. Ca de agricultura si turism nu ne-am ingrijit. Si atunci, de unde sa traim bine? De unde pensii si salarii bugetare? Din minciuna? Nu mai tine.

E singura parte buna a crizei. Sa aflam cine suntem, cat muncim, cat ne fofilam dupa cires, cat mintim, cat de solidari suntem. Sa ne aducem aminte de spusele lui JFK : "inainte de a te intreba ce face natiunea pentru tine, intreaba-te ce faci tu pentru ea".

Iar pentru ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani avem cu totii o responsabilitate imensa: am acceptat si am suportat. De multe ori, n-am inteles ce ni se pregateste.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...