Emil Boc, un personaj tragic

Autor: Ioana Ene Dogioiu - Senior editor
Sambata, 15 Mai 2010, ora 13:01
57229 citiri
Emil Boc, un personaj tragic

Traian Basescu este invinovatit, injurat, detestat pentru situatia in care am ajuns. Desi pare greu de crezut ca se poate, Emil Boc este intr-o situatie cu mult mai rea. Este profund dispretuit. A ajuns ridicol, dupa ce l-au emasculat politic, rand pe rand, ministrii PSD, tripleta greilor din PD-L si Traian Basescu.

Premierul care a promis cumpatare, dar care a permis stimulente de peste un miliard de lei prin ministere, premierul care a promis restructurarea statului, dar nu a facut nici macar un plan in acest sens, premierul de dreapta care loveste in proprietate, premierul care a vestit de atatea ori relansarea economica nu va mai fi crezut nici cand cresterea va ajunge de doua cifre, premierul profesor de drept care a emis un numar record de ordonante de urgenta neconstitutionale, premierul care a clamat anticoruptia, dar al carui partid a dat lovitura de gratie Agentiei de Integritate nu mai are nicio sansa electorala, cel putin pe un termen foarte, foarte lung.

Emil Boc si-a stantat pe frunte stampila de cel mai slab premier roman al ultimilor 20 de ani si din aceasta groapa de imagine nu prea are sanse sa iasa. A simtit acest lucru si propriul partid, unde incepe sa primeasca lovituri aspre, prevestitoare de prabusire.

Lasand la o parte resentimentele firesti pe care le starnesc prestatia si bilantul sau ingrozitor de slabe, Emil Boc plateste scump nu atat propriile actiuni, cat actiunile altora, ale celor care l-au asezat mereu pe un scaun nepotrivit si i-au pus pe cap palarii prea mari pentru capul domniei sale. Si mai plateste defectul datorita caruia a fost mereu propulsat in functii tot mai inalte, si anume slabiciunea.

Emil Boc a fost si este un om onest si disciplinat, cu certe viziuni de stanga, cu anvergura politica medie. Au fost calitati dovedite inca de la inceputul ascensiunii sale politice, in perioada cand era deputat PD. Traian Basescu i-a apreciat obedienta, dar i-a simtit si slabiciunea de om ezitant si nu foarte curajos. Datorita lor l-a tot promovat. Asa ca atunci cand a fost sa plece la Palatul Cotroceni nu putea gasi om mai bun prin care sa conduca in continuare, de facto, partidul.

Multa vreme a mers. Emil Boc nu a iesit din cuvantul patronului politic, fiind in stare chiar sa devina, la ordin, politician de dreapta, negandu-si propriile convingeri. Ca functie publica, pozitia de primar al Clujului parea sa-i vina manusa, ca dovada realegerea sa inca din primul tur de scurtin si regretul cu care clujenii au renuntat la el in decembrie 2008. Atunci a si inceput, de fapt, sfarsitul pentru Emil Boc.

Retragerea intempestiva a lui Theodor Stolojan l-a pus in fata unei misiuni din start imposibile. Un premier fara minime cunostinte economice in prag de criza fara precedent, un politician slab pus sa tina in frau coalitia de iad PD-L + PSD, intr-un an electoral dement, nu avea practic nicio sansa de succes. Traian Basescu nu avea insa alt om de maxima incredere asa ca l-a instalat, cu speranta, probabil, ca dracul economic nu va fi chiar asa de negru si va reusi sa conduca Guvernul din Palatul Cotroceni. Si poate ca i-ar fi mers, daca slabiciunea care i-a placut asa mult la Emil Boc n-ar fi devenit un adevarat bumerang.

Pentru ca slabiciunea premierului au simtit-o fara efort si greii din PD-L, si ulii din PSD, iar cand a venit momentul impartirii prazii l-au sufocat fara greutate. Nu l-a tradat pe Traian Basescu, dar le-a facut pe plac si baronilor din ambele partide. Fara viziune, fara autoritate, fara forta, Emil Boc a cazut rapid in derizoriu si in Guvern, si in partid. Din preferatul lui Traian Basescu el a ajuns, in primul rand, preferatul greilor democrat liberali ale caror afaceri nu le incurca cu nimic.

Asa se explica si retragerea lui Liviu Negoita, si reinstalarea sa dupa prezidentiale, cand Traian Basescu insusi a inclinat steagul in fata baronilor PD-L, carora le datoreaza in mare masura victoria. Iar jaful si clientelismul au continuat, reformele au fost uitate pana la dezastrul de acum, cand Traian Basescu i-a dat ultimul branci in derizoriu, preluand, de facto, sefia Guvernului.

Pe Emil Boc, parca si mai mic, il vedem aproape numai strecurandu-se din masina in sediul Guvernului sau al partidului. Iar acum, cand, cu siguranta, ar vrea sa plece unde vede cu ochii, cat mai departe de Palatele Victoria si Cotroceni sau sediul din Modrogan, nu poate, nu este lasat si trebuie sa-si duca crucea pana la capat. O cruce pe care n-a vrut-o, cu mult prea grea pentru puterile sale politice.

Ultima misiune a lui Emil Boc este una sinucigasa: trebuie sa acumuleze toate frustrarile sociale, toata antipatia si toata furia, pentru ca viitorul premier sa fie unul curat, al relansarii. Ma tem insa ca va esua din nou. Cum spuneam, nu a reusit sa atraga decat dispret. Restul s-a dus la Traian Basescu, pe buna dreptate as zice.

Citeste si:
Coaliția PSD-PNL a făcut terci legea care-i proteja pe avertizorii de integritate și riscă procedura de infringement. „Poate arunca în aer PNRR”
Coaliția PSD-PNL a făcut terci legea care-i proteja pe avertizorii de integritate și riscă procedura de infringement. „Poate arunca în aer PNRR”
Joi, 29 iunie, coaliția de guvernare PSD-PNL-UDMR a trecut prin parlament mai multe amendamente privind protejarea avertizorilor de integritate, în ciuda avertismentelor venite din partea...
USR se subțiază pe zi ce trece. 24 de membri au demisionat într-o singură zi
USR se subțiază pe zi ce trece. 24 de membri au demisionat într-o singură zi
Demisiile din USR se țin lanț după ce membrii echipei USR din Țările Nordice au demisionat în bloc. Printre cei 24 de demisionari s-au regăsit președintele filialei, vicepreședinții...