Intre un bostan de Dabuleni si Emil Boc exista o asemanare: fiecare isi toarce existenta in asteptarea semnalului. Primul depinde de apa, spre a-si ingrasa substanta, si de soare, spre a si-o indulci, al doilea are urechea cuminte si sta culcat ca un fat in burta mamei, pandind atingerea si cuvantul ce aduc alinare.
Acum i s-a trasat postura de dublura de candidat, in varianta in care Traian Basescu, rusinat, va tacea, si o accepta fara cracnire. Lucru interesant, daca-l cunosti si stii cat ambit zace in trupul mititel - doar ca esentele tari se pastreaza in sticlute mici, spunea un intelept.
Fara indoiala, potentialul politic al premierului este gras. Este acelasi om rasfatat de jurnalisti pe cand glasuia ferm si la obiect din opozitie, construind tenace alternative la puterea pesedista, goala de incredere ca un cascaval elvetian - dar zidar al celei mai mari cresteri economice inregistrate dupa revolutie.
Intre timp, a adaugat la capital lipsa afacerilor care sa-l lipeasca de tiparul politicianului atat de hulit de romani, inexistenta unui grup de interese descoperit si pus cu sistem in coordonate de catre glasuitorii dintre popor si greuceni.
Dar a pierdut din impresia artistica deoarece, nu se stie de ce, media nu suporta yesmen-ii. Nu ma hazardez sa spun ca poporul, pentru ca analizand giumbuslucurile emotional-optionale ale acestuia, habar n-am ce mai trece prin mentalul colectiv.
Doar ca penita conteaza, daca nu cumva cineva intentioneaza sa evite blocada mediatica si sa apeleze la 16 milioane de porumbei calatori.
Analistii se imprastie de ras analizand comportamentul premierului, care este in stare sa devina mierla in copacul de la fereastra dormitorului cotrocean. Avand, prin urmare, o atitudine de condamnat, deoarece este fidel celui care l-a facut om - oare e chiar atat de naspa, in Romania telespectatoare, sa nu musti mana care te-a hranit?
In fine. Daca acesta este trendul, de ce sa nu profite Traian Basescu de el? Ii spune zilnic analistul ca o eventuala candidatura a lui Boc nu poate decat sa starneasca rasul? Ok, atunci sa nu o ignoram. Presa il ajuta pe presedinte sa creeze falia, antiteza, si deduce de aici Traian Basescu ceva: cu toate ca este hulit imediat dupa "Tatal nostru" pe toate plasmele, pricepe ca in mintea scotocitoare a caraitorilor a ramas, inca, imaginea unui tip valabil, de vreme ce la antipozi este pus un lingau.
Nu e Boc bun de candidat, ca n-are forta in vine, mai deduce seful statului, descoperind fericit ca inca exista, in ciuda declaratiilor ca steaua i-a apus.
Deci a lansat varianta de lucru, razand in pipa: astia-mi fac jocul fara sa realizeze. Prin urmare cu-atat mai mare va fi satisfactia in momentul anuntului. Adio dezamagire, adio Boc, bun venit, al doilea mandat!
Ceea ce ma face sa intreb: in atata amar de inteligenta adversara nu realizeaza nimeni ca terenul e trasat, fileul mic, iar grebla presedintelui pregatita sa infinga scurt, blagoslovind toate mingile care vin fara sa le cheme?
Romanii adevarati insa stiu ca dupa o gaura... Vezi tot