Tratamentul incomplet pentru Sanatate (Opinii)

Heirupistic, haotic si nervos, Eugen Nicolaescu anunta masuri importante pentru sistemul sanitar, fara a vadi insa vreo strategie reala pentru acest domeniu esential, aflat in criza cronica. Unele dintre aceste masuri sunt, intr-adevar, de mult timp asteptate si ar putea reprezenta pasi importanti in directia unei autentice reforme.

Spre exemplu, este o idee foarte buna scoaterea medicilor din sistemul bugetar, unde nici macar nu aveau ce sa caute dintr-un bun inceput. Este nu numai firesc, ci si cu mult mai motivant ca ei sa castige in functie de propria performanta si munca, in baza unor contracte individuale incheiate cu spitalele, contracte care sa prevada criterii stricte de evaluare.

Acum, doi medici cu aceeasi vechime si acelasi grad profesional au acelasi salariu, chiar daca unul are doi pacienti si celalalt 20, chiar daca unul are o rata de succes dubla fata de celalalt. Asa ca, in acest moment, diferenta intre ei o face exclusiv plata informala la care pacientul este sau se simte obligat. Nimeni nu spune ca, odata cu noul sistem, coruptia din sanatate va disparea. Dar este un prim pas in aceasta directie.

Pe de alta parte, Eugen Nicolaescu nu va reusi nimic daca isi va pastra atitudinea ostila, chiar dispretuitoare fata de medici, adoptata inclusiv in privita crizei citostaticelor. "Ii verificam daca au facut comenzile la Unifarm, care sta cu stocurile si ei nu fac comenzi si spun cand apare o camera de filmat - 'stiti, noi nu avem medicamente.' De ce nu sunt medicamente? Pentru ca nu isi fac treaba", spune ministrul.

Sa zicem ca domnia sa are dreptate. Ce il impiedica atunci sa declanseze niste anchete fulger in spitalele din care lipsesc citostaticele din vina managerilor si sa ii demita urgent?

Il impiedica oare faptul ca mare parte dintre acesti manageri sunt clienti politici, care incheie contracte pentru alti clienti politici si parte din prada se intoarce in pusculita de partid? E cu mult mai usor sa arunci anatema asupra corpului medical, pe care sa il pui la zid in bloc, pentru ca e deja "suspectul de serviciu", numai bun de folosit drept tap ispasitor cand apare o criza, mai mica sau mai mare.

Pe de alta parte, Eugen Nicolaescu nu atinge subiecte cheie pentru scoaterea din groapa a sistemului sanitar.

Pe de-o parte, un sistem in care beneficiarii sunt de vreo trei, patru ori mai multi decat contributorii nu are cum sa functioneze. Si nici macar banii care ar putea fi colectati pentru sanatate nu sunt adunati in totalitate. Marile companii de stat au datorii uriase la toate contributiile catre stat, inclusiv cele pentru Sanatate.

Oricat de impopular ar fi principiul, in mod normal nu pot beneficia de un sistem decat cei care contribuie la el. Altfel, blocajul este inevitabil.

Apoi, in acest moment, dupa ce banii i-au fost practic nationalizati, Casa de Sanatate nu-si mai justifica practic existenta. Ea a fost conceputa sa colecteze si sa gestioneze banii asiguratilor, in interesul asiguratilor.

Si pentru ca asa a functionat initial, in primul an dupa infiintare, CNAS a terminat pe excedent. Dupa ce banii asiguratilor au fost nationalizati intr-un fond unic pentru sanatate, au inceput si problemele pentru ca CNAS nu mai primeste tot ce vine de la asigurati pentru a folosi pentru ei, ci primeste cat vrea Guvernul sa-i dea.

Si, atunci, la ce bun sa mai existe? Ca sa aiba clientela locuri caldute si contracte de gestionat tot in favoarea clientilor? Ca dovada, atunci cand Eugen Nicolaescu a avansat ideea desfiintarii pentru inceput a caselor de sanatate judetene, a starnit o reactia furibunda in USL.

Apoi, niciodata o asigurare bazata pe o contributie minimala nu va putea acoperi toate serviciile. Este o iluzie. Iluzia din sistemul sanitar romanesc in care, teoretic, ai dreptul la tot, practic vii cu vata si spirtul de acasa. De aceea, trebuie sa apara pachetul minim de servicii medicale, acelea la care pacientul are dreptul in baza asigurarii minime obligatorii pe care o plateste.

Abia dupa aceea vom putea discuta si despre dezvoltarea pietii private a asigurarilor de sanatate si, cu ajutorul lor, de o inviorare a sistemului. Dar cat timp ramanem prizonierii iluziei "totul, dar nimic", nu e nicio sansa de rezolvare a problemelor.