E timpul ca Romania sa se comporte ca un adult, care are ceva de spus si o spune clar si tuturor

Presedintele Comisiei Europene a pus intreaga Europa pe jar, prezentand cinci scenarii diferite de continuare a proiectului "Uniunea Europeana" si cerand statelor membre sa se pronunte asupra diferitelor variante de dezvoltare a respectivului proiect dupa consumarea iesirii Marii Britanii din Uniune (asa-numita miscare Brexit).

De fapt, Europa fierbe demult, intr-un context mondial din ce in ce mai complicat si mai putin deslusit de o generatie mediocra de lideri europeni.

Procesul globalizarii a condus la parcursuri divergente ale partenerilor transatlantici, ceea ce a produs o imensa frustrare la Washington si a fost unul din motoarele schimbarii de paradigma a politicii americane.

Mult timp, America a fost liderul lumii democratiilor liberale si a incercat sa impuna valorile aranjamentelor multilaterale; dar, in ultimii ani, America a fost "tradata" de partenerii mari europeni in cateva dosare importante ale lumii.

In primul rand, puterile europene au incercat sa submineze solutia americana de sprijinire a singurei democratii din Orientul Apropiat, Israelul (multe parlamente europene se intreceau in recunoasterea unilaterala a asa-zisului stat palestinian).

In al doilea rand, europenii au dus o politica ambigua fata de revenirea pretentiilor rusesti asupra mersului Europei de Est, ceea ce a incurajat atacul direct si brutal al trupelor rusesti din 2014.

In al treilea rand, europenii au ignorat metodele incorecte de dopare a economiei chineze, sperand in tacere la naruirea suprematiei americane.

In acest context, America, slabita de cheltuirea propriilor resurse pentru intretinerea progresului altora, a revenit spre sine insasi, generand prima mare controversa a lumii transatlantice.

Neintelegand ce se intampla, liderii europeni au continuat sa irite Washingtonul provocandu-l pe Donald Trump, noul lider al valului noii politici americane.

Colac peste pupaza, anul trecut, poporul britanic a votat in favoarea iesirii tarii sale din Uniunea Europeana, validand la referendum ideea trasnita (asa parea initial) a fostului premier Cameron.

Nici Bruxelles-ul, nici David Cameron nu au inteles ca "joaca de-a referendumul" produce efecte ireversibile, niciunul dintre actorii importanti neanticipand ce urma sa se intample.

In tot acest timp, liderii de la Bucuresti au continuat sa ignore faptul ca lumea se schimba si se schimba rapid intr-o directie pe care nimeni nu pare a o controla.

Romania a fost condusa de catre un guvern tehnocrat care a ignorat toate dosarele importante, din cauza imposibilitatii de a decide asupra unor chestiuni fundamentale in lipsa votului popular de consacrare.

Totul a fost lasat in mainile presedintelui Iohannis, care, insa, nu are nici o echipa prea bine "mobilata" si, oricum, lipsit de sprijinul tehnic al Ministerului de Externe, presedintele nu poate veni cu mari initiative si, mai ales, nu le poate urmari.

Ministerul de Externe a dormit cuminte sub sforaiturile propriului ministru, nereusind sa genereze expertiza de care societatea avea nevoie, iar societatea civila (analistii de serviciu) a gafat major negand evidenta faptelor care tocmai se petreceau in America sau in Marea Britanie.

Liderii romani au nutrit tot timpul iluzia periculoasa ca Juncker, Tusk si altii ca aia sunt la Bruxelles, pentru ca sunt toba de competente si de creativitate si sigur vor gasi ei o solutie.

In tot acest timp, asa-zisul nucleu dur a inceput sa lucreze "informal", dar previzibil si oarecum dorit, semitransparent pentru o categorie de solutii care sa ofere supravietuirea Europei generice sau care sa sperie europenii nabadoiosi; spre rusinea noastra, noi nu am fost nici macar "baleiati" de acesti strategi continentali, ba chiar am fost total neglijati.

Acum, daca tot putem sa tragem niste linii, sa spunem ca vinovati nu sunt bruxellezii ca nu ne-au intrebat, ci noi ca nu ne-am cerut in spatele usilor inchise.

De ce mai platim armatele de birocrati europenisti sau pseudo-think-tank-urile oficioase daca tot nu produce nimeni expertiza europeana? Pai, rolul diplomatiei nu era sa prevada si sa alerteze si sa propuna solutii?

Pai, de ce punem companiile de stat sa stipendieze gras ONG-urile (puterii daca acestea nu fac decat banchete indecente pe la Cercul Militar? Ca sa vina acum prin aceleasi voci care ne predau lectii de clintonologie) sa ne planga de mila ca Europa ne pune in afara cercului de maxima incredere?

Pai, daca te comporti ca un membru UE de mana a doua si nu ceri sa participi la decizie, o sa fii si tratat ca un stat membru de mana a doua!

Noi ne-am cam obisnuit cu Uniunea Europeana care ne hotaraste temele pentru acasa, nu cu Uniunea Europeana unde suntem parte din "board-ul" care ia decizii: noi ne comportam fata de Uniune ca un copil care trebuie sa performeze la niste teste, nu ca un membru al unui consiliu de administratie al scolii.

Toata tevatura de miercuri, cu sperietura ca Juncker ne pregateste un statut inferior (undeva intre cel al Ucrainei si cel al Poloniei), ne arata ca un copil curios si resemnat care ia act de hotararea parintilor de a-i schimba gradinita. Si asta este rodul unei lipse de viziune incredibila.

Ceea ce este comic este ca nici macar nu exista vreo disputa principiala intre Guvernul PSD-ALDE si presedintele Iohannis pe aceasta tema: presedintele a rostit, cu oarecare timiditate, e drept, dorinta Romaniei de a nu participa la o Europa cu doua viteze, de a mentine o Uniune Europeana uniforma politic, iar Guvernul nu a comentat, dar nici nu exista vreun semn ca ar avea o alta optiune.

Pai, daca este clar ca si presedintele si Guvernul au aceleasi obiective de politica externa, de ce nu se coordoneaza si nu declanseaza o campanie de asezare a Romaniei la masa deciziilor?

Credem noi ca "nucleul dur" va hotari ceva inaintea alegerilor din 2017 din Franta sau Germania? Pai, credem noi ca "nucleul dur" va vrea sa restranga piata europeana la mai putin de jumatate (250 milioane de consumatori din 500 milioane)? Pai, credem noi ca dupa ce a alergat timp de sapte decenii dupa o piata cat mai mare si mai integrata o vor restrange voluntar?

Credem noi ca Germania va vrea sa se impuste in picior, renuntand la calitatea de campion al exporturilor? Pai, credem noi ca "nucleul dur" chiar este indiferent la tonul (nu mai vorbesc de mesajul) Romaniei sau Poloniei? Dar daca noi nu vorbim (iar atunci cand o facem comitem gafe majore precum cele din comunicarea referitoare la primirea ambasadorului rus la Ministerul de Externe) nimeni nu ne va lua in seama ridicarile din sprancene sau tacerile "intelepte"...

Dar daca noi credem ca prioritatea noastra este reluarea dialogului cu Ungaria in defavoarea clarificarilor cu marii parteneri, astfel de mirari vom tot avea de acum incolo: ce vrea Juncker, ce va face Juncker etc.

Presedintele este cel chemat, prin lege, sa clarifice toate aceste aspecte, sa declanseze o campanie de valorificare a pozitiei Romaniei in contextul Uniunii Europene, iar Ministerul de Externe este cel chemat sa sustina activ pozitia statului.

Guvernul are datoria de a lucra pentru consistenta pozitiei noastre, daca o avem, impreuna cu presedintele si sub bagheta acestuia.

Am face o treaba serioasa daca am intretine contacte si cu dl Macron, si cu dl Fillon, si cu dna Le Pen, si cu dna Merkel, si cu dl Schultz.

Si tuturor sa le spunem ce vrem si ce asteptam de la ei (cam ceea ce nu am facut inainte de 8 noiembrie in America!).

Ca cetatean roman, nu imi mai doresc, niciodata, sa aud ca altii iau decizii pentru noi. Pentru numele lui Dumnezeu, Romania se afla la masa deciziilor si nu trebuie sa-si astupe urechile cand adultii vorbesc lucruri serioase, Romania trebuie sa se comporte ca un adult, care are ceva de spus si o spune clar si tuturor.

Daca este nevoie de campanii diplomatice, sa se faca campanii diplomatice; daca este nevoie de pozitii ferme si taioase, sa avem pozitii ferme si taioase; daca este nevoie de amenintari, sa amenintam.

Dar sa nu mai plangem ca altii hotarasc ceva pentru noi, daca noi stam pasivi si tacem nejustificat.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cătălin Drulă, despre candidatura la prezidențiale: „Eu sunt natural un candidat posibil”. Care sunt obiectivele USR și Dreapta Unită pentru 2024

Președintele USR Cătălin Drulă a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători” și a vorbit despre obiectivele USR și ale Dreptei Unite pentru alegerile din 9 iunie, despre misiunea...

Cîrstoiu răspunde criticilor din ultimele zile: "Nişte lupi în haine de oaie încearcă să transforme oaia în lup"

Atacat în ultimele zile atât de adversarii direcți la alegerile locale, cât și de alți politicieni, dar și de ziariști, Cătălin Cîrstoiu, candidatul susţinut de PSD şi PNL pentru...