De ce Romania nu poate lipsi din "nucleul dur" al UE

Autor: Cristian Diaconescu - profesor de drept international
Joi, 09 Martie 2017, ora 14:27
18058 citiri

Nu este o simpla afirmatie de circumstanta.

Practic, in toata perioada de cand Romania s-a hotarat sa se alature Occidentului, am acumulat, printre altele, si un capital de experienta semnificativ privind demersurile vizand integrarea europeana si euroatlantica: cum poate fi maximizata valoarea adaugata, prin alinierea la standardele si valorile europene; de ce un stat integrat se poate moderniza mai rapid decat unul aflat in "zona gri".

Aceasta experienta, la care se adauga si pozitionarea geografica, dar si istoria unui demers sustinut - politic, militar si diplomatic, ar putea legitima Romania pentru o pozitionare mult mai favorabila in viitoarea schema de reasezare a Europei.

In mai multe etape, voi incerca sa demonstrez care sunt atuurile Romaniei intr-o Europa bulversata de tot mai putine raspunsuri institutionale la o succesiune devastatore de crize.

Nu este nevoie sa ne alaturam vreunui grup deja constituit sau sa ne "umilim" pe langa vreo putere garanta. Romania are potentialul necesar, ramane doar sa fie capabila, prin reprezentantii sai, sa-si sustina pozitia.

Un moment complicat precum cel prin care trece astazi Europa reprezinta nu numai o "reasezare necesara", dar si deschiderea competitiei inauntrul UE. Ca intre parteneri, dar vor fi oricum invingatori si invinsi. Sa nu ne ascundem dupa deget.

Astazi, despre Vecinatatea UE.

1. In orice negociere privind viitorul Europei trebuie acceptat ca lantul de crize si conflicte din "vecinatatea apropiata a Europei" reprezinta "noua normalitate" - si pe termen scurt UE poate face mult mai putin pentru a rezolva aceasta stare de fapt decat spera cu ceva timp in urma.

2. Din aceasta parte a Europei, doar Romania are potentialul diplomatic si increderea necesara de a fi acceptata ca partener de dialog in ceea ce priveste: recuperarea Ucrainei in fata ostilitatii Federatiei Ruse; sprijinirea insulelor de stabilitate din Tunisia, Iordania sau Egipt; gestionarea crizei refugiatilor in Balcanii de Vest, inclusiv in statele de origine, mai ales Siria, dar si Irak.

3. Spre deosebire de partenerii nostri din centrul si vestul Europei, Romania nu a uitat ca dilemele politice se aplica si la frontierele Europei: cum se poate rezolva confruntarea dintre interesele economice sau de securitate si sprijinul pentru democratizare? Cum se pot reconcilia diferitele prioritati ale unor state, la randul lor foarte diverse, in procesul de acomodare intre politicile aspirationale spre UE si tendintele nationaliste, chiar cele realiste?

4. Astazi, Uniunea Europeana se afla in vecinatatea unor zone caracterizate prin conflict, abuz de drept, contra-revolutie si extremism resurgent. Vecinatatea europeana poate fi considerata, geografic, "curtea din spate", dar pe care UE nu o controleaza semnificativ.

5. Deficientele deciziilor luate de Bruxelles privind proximitatea UE sunt cunoscute: prea tehnocrate si inflexibile; insistenta exagerata pe aplicarea unui model fix de integrare privind 16 state extrem de diferite din toate punctele de vedere; politici concesive pentru o serie de autocrati locali, care au oferit varianta adoptarii reformelor in schimbul unor beneficii din partea UE.

6. In repetate ocazii, Romania a subliniat existenta a 4 premize esentiale care stau la baza oricarui demers consistent privind vecinii UE:

  • Schimbarile dramatice, economice si politice, in ultimii 10 ani. Vecinatatea UE nu mai este ceea ce a fost, asa cum nici statele integrate european nu mai sunt ceea ce au fost.

  • Gradul foarte mare de confuzie intre ceea ce am dorit sa realizam si mijloacele de concretizare a acestui obiectiv

  • Intelegerea faptului ca reteaua de crize si conflicte in proximitatea UE nu reprezinta doar o "aberatie limitata in timp", dar chiar "noua normalitate"

  • Tendinta statelor UE de a conveni politici colective la Bruxelles, dar cu strategii diferite, nationale, de implementare.

Aceste subiecte - poate si datorita apropierii geografice - sunt foarte bine cunoscute la Bucuresti si reprezinta pentru Romania teme acute, obligatorii, asezate foarte sus pe agenda politicii externe.

Din anul 2000, Romania si implicit Europa au fost inconjurate de un cerc de state cu aspiratii de integrare europeana, disponibile sa invete cum sa devina prospere si democratice si care, gradual, au castigat o serie de beneficii - chiar daca nu institutionale - ca rezultat al apartenentei la familia europeana.

Dupa interventia Federatiei Ruse in Ucraina, o mare majoritate decizionala din UE si-a pierdut total interesul si motivatia pentru incurajarea celor trei state odata considerate performante in Parteneriatul Estic - Ucraina, Republica Moldova si Georgia - de a continua pe drumul reformelor.

La randul lor, statele din vecinatatea estica, aflate in Acorduri de Asociere cu UE, si-au pierdut, treptat, motivatia, pe masura ce beneficiile nu s-au mai materializat. Europa si-a diminuat profilul si autoritatea.

Este in interesul fundamental al NATO si UE deci, implicit, si al Romaniei ca aceasta stare de fapt sa fie schimbata.

Regresul democratic in cele trei tari este evident, iar Romania nu are cum sa ramana indiferenta la aceste evolutii, deci va actiona asumandu-si responsabilitati la care este normal ca si UE sa fie partener.

Nu vad prea multe candidaturi inauntrul UE pentru asumarea unui rol pro-Uniune la frontiera estica.

Ce poate face Romania:

Ca rezultat al experientei obtinute din dialogul bilateral de-a lungul a zeci de ani, atat in vecinatatea estica, dar si in Balcanii de Vest sau Orientul Mijlociu, Romania poate influenta deciziile politice, astfel incat eforturile si resursele UE sa fie transferate din zona proiectelor bilaterale in domeniul programelor tematice sau regionale-subsecvente particularitatilor din vecinatatea UE pe subiecte cum ar fi energia sau migratia.

Romania poate identifica disponibilitatea reala a tarilor candidate la integrare atat prin disponibilitatea, reala nu mimata, la reforme, dar si prin flexibilitatea acestor state la cooperare in favoarea UE.

Romania poate orienta politica UE spre o abordare de substanta, eliminand, treptat, gandirea "instrumentalista" (acorduri de comert, sprijin financiar etc.) care sa poata sa fie aplicata unei "vecinatati" definita mai flexibil.

Romania are elementele strategice necesare pentru o abordare "spate in spate" impreuna cu UE in scopul re-evaluarii intereselor si scopurilor Europei pe doua directii fundamentale: ce dorim, cu adevarat, de la statele vecine si cum pastram in echilibru interesele noastre fata de acestea?

Cristian Diaconescu este licentiat in drept, presedinte al Fundatiei Miscarea Populara, iar de-a lungul timpului a ocupat functii de secretar de stat, vicepresedinte al Senatului, ministru al Justitiei si al Afacerilor Externe.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Citeste si:
Poate fi Maia Sandu o variantă pentru români? Analist: Scoate în evidență criza de leadership de la noi
Poate fi Maia Sandu o variantă pentru români? Analist: Scoate în evidență criza de leadership de la noi
Prin modestia și discursurile sale, președintele Republicii Moldova Maia Sandu se bucură de o popularitate uriașă atât la Chișinău, cât și în România, acolo unde tot mai mulți se...
Ce avere declara Sorin Oprescu când era primarul Capitalei. Artă de zeci de mii de euro cu salariu de 6.500 de lei
Ce avere declara Sorin Oprescu când era primarul Capitalei. Artă de zeci de mii de euro cu salariu de 6.500 de lei
Sorin Oprescu a fost primarul Bucureștiului începând din 2008 până în 2015, an în care a fost reținut de Direcția Națională Anticorupție după ce a primit o mită de 25.000 de euro,...