Europa cu doua viteze: Care e miza adevarata si ce trebuie sa faca Romania

In urma cu 10 ani, liderii UE celebrau cea de-a 50-a aniversare a Tratatului de la Roma care a pus bazele constructiei europene prin crearea Comunitatii Europene, precursoarea Uniunii de azi.

Cu aceasta ocazie, a fost semnata Declaratia de la Berlin, care a deschis calea catre un consens deosebit de pretios, creand conditiile necesare adoptarii Tratatului de la Lisabona la cativa ani dupa ce procesul de reformare a UE fusese blocat prin respingerea de catre Franta si Olanda a propunerii pentru o Constitutie europeana.

10 ani mai tarziu, ne aflam intr-un moment asemanator. UE se afla la cea de-a 60-a aniversare si este pusa pentru prima data in fata situatiei de a se desparti de unul dintre membrii sai - Marea Britanie.

Nevoia de innoire este indiscutabila, iar declaratia pe care liderii UE o vor adopta in 25 martie, cu ocazia aniversarii, ar trebui sa marcheze inceputul unei veritabile renasteri a UE a celor 27.

In prima zi a lunii martie, presedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a prezentat in fata plenului Parlamentului European propunerile Comisiei pentru noua UE 27. A fost o expunere seaca si tehnocratica, dupa chipul si asemanarea presedintelui Juncker, lipsita de orice stralucire si facuta pe intelesul celor putini care traiesc in bula europeana de la Bruxelles.

Documentul listeaza cinci scenarii posibil de urmat fara sa exprime o preferinta evidenta pentru unul sau altul dintre acestea, dar zilele care au urmat prezentarii Cartii Albe au clarificat lucrurile. Europa cu mai multe viteze, o Europa a cercurilor concentrice, a nucleului si a periferiei, este viziunea impartasita de liderii celor mai mari state membre, Germania, Franta, Italia si Spania.

Statele din Europa de Est, blocul tarilor de la Visegrad, dar si Romania, au respins imediat si categoric aceasta alternativa. Ele sustin ca unitatea trebuie sa fie valoarea centrala a noului proiect UE 27 si nu impartirea statelor membre in diferite categorii, ceea ce nu ar insemna, in cele din urma, decat instituirea mai multor categorii de cetateni ai Uniunii si instituirea formala a mai multor clase de apartenenta la UE.

Trebuie spus de la bun inceput ca formalizarea unei Europe cu mai multe viteze este imposibila in cadrul oferit de Tratatele UE in vigoare. Cu toate acestea, protestul statelor din Est nu este unul nepotrivit.

Suntem ingrijorati si trebuie sa ne articulam temerile.

Suntem in dezacord si trebuie sa ne facem cunoscute argumentele.

Cinci scenarii propuse acum, al saselea dupa Brexit

Inainte de a aprofunda analiza cred ca este util sa recapitulam cele 5 scenarii ale Cartii Albe prezentate de Juncker.

Primul scenariu se refera la continuarea liniei actuale in care actioneaza UE, un status quo in care cei 28 vor deveni 27 si vor functiona ca pana acum.

Al doilea scenariu se concentreaza doar pe piata unica europeana, prevazand de fapt minimalizarea UE care s-ar transforma treptat intr-un simplu acord de comert liber intre cei 27 de membri.

Al treilea scenariu creeaza cadrul necesar pentru ca aceia care vor mai multa cooperare sa-si poata realiza ambitiile pe baza consensului dintre cei mai ambitiosi, fara participarea celor care nu doresc sau nu sunt pregatiti sa avanseze pe calea integrarii.

Cel de-al patrulea scenariu prefigureaza o uniune concentrata pe mai putine domenii de actiune, adancind totodata integrarea in aceste domenii, ceea ce va presupune si renationalizarea unor competente pe care Bruxellesul le abandoneaza.

Ce de-al cincilea scenariu prevede adancirea profunda a integrarii tuturor statelor membre care decid sa se inscrie pe calea uniunii politice, alocand mult mai multe atributii si resurse structurilor comune de la nivelul UE.

Din simpla trecere in revista a celor cinci scenarii, aplicand metoda eliminarii, constatam ca doua sunt pur teoretice, imposibil de pus in practica. Ultimul scenariu, cel al Europei federale, oricat ar fi de seducator pentru adeptii federalismului european este mult prea ambitios, fiind o pura utopie in conditiile politice de azi. Primul, acela al status quo-ului, este exact ceea ce UE nu isi poate permite in conditiile de azi in care mecanismele ei greoaie si lipsa de viziune dovedita in ultimii ani au dus la situatia de a pierde un membru pentru intaia oara in istoria ei.

Raman, tehnic vorbind, trei scenarii de analizat. Sunt convins ca realitatea ne va duce la o combinatie a acestora, la un al saselea scenariu. Acesta nu este inca scris. Il vom scrie impreuna, cele 27 de state membre ramase in Uniune dupa Brexit. Decizia, evident, nu va fi luata acum.

Ne aflam la inceputul unui lung si complicat proces de negociere. Cred ca termenul pentru finalizarea dezbaterii europene despre viitor va fi primavara anului 2019. Atunci, in campania pentru alegerile europene, se vor confrunta diferite viziuni cu privire la viitorul european, probabil ca se va inregistra si momentul oficializarii plecarii Marii Britanii si va fi si perioada de final de mandat a Comisiei Juncker.

Ce trebuie sa faca Romania

Referitor la pozitia exprimata de Romania in aceasta dezbatere, este evident ca respingerea unei Europe care consfinteste viziunea vitezelor multiple reprezinta o atitudine fireasca pentru tara noastra.

Cu toate acestea, Europa cluburilor diferite este o realitate si va continua sa ramana la fel pentru mult timp. Motivul pentru aceasta divizare este unul foarte simplu. Exista state membre care nu vor sa adere la zona euro, exista state membre care resping adancirea integrarii intr-unul sau altul dintre domeniile considerate cruciale de majoritatea celorlalti, dupa cum exista si vor continua sa apara diverse proiecte de integrare imbratisate de un mare numar de state membre, dar respinse categoric de cateva dintre acestea.

Tratatul de la Lisabona permite cooperarea extinsa, dar exemplele de pana acum ne arata limitele acestei flexibilitati. Deci, daca vrem o noua UE inseamna ca trebuie sa cream conditiile politice si sociale in care renegocierea tratatelor UE sa devina posibila.

Aceasta este adevarata miza a dezbaterii europene care incepe acum, momentul redeschiderii negocierilor tratatelor fondatoare si pozitia pe care Romania o va avea in acel moment in UE. Vom fi destul de credibili pentru ca vocea noastra sa conteze? Vom recastiga increderea partenerilor nostri europeni zdruncinata in ultima vreme de evolutii imprevizibile si de subrezirea statului de drept?

Pentru a se ridica la inaltimea acestor provocari, Romania trebuie sa indeplineasca cateva conditii in cei doi ani care urmeaza.

Trebuie sa acceleram hotarat pregatirea Presedintiei rotative a Consiliului UE care ne revine in primul semestru al anului 2019. Va fi momentul adevarului pentru Romania ca stat membru al UE. Sunt sanse foarte mari ca in acea perioada sa se formalizeze iesirea Marii Britanii din UE.

In intreaga Uniune, campania pentru alegerile europene va fi in plina desfasurare. Vom avea o ocazie unica de a ne face auzita vocea, dar pentru a o folosi va trebui sa fim pe deplin pregatiti. Preluarea presedintiei rotative trebuie sa constituie termenul limita pentru indeplinirea altor doua deziderate importante, aderarea la spatiul Schengen si eliminarea Mecanismului de Cooperare si Verificare. Pentru toate acestea avem nevoie de consecventa si ambitie in ceea ce intreprindem acasa.

Refacerea statului de drept in Romania este o necesitate imperativa. Fara aceasta nu putem sa capatam credibilitate pe plan european, dar nu putem continua nici actiunea impotriva coruptiei. Un stat de drept fragilizat care permite sau chiar incurajeaza lupta impotriva coruptiei utilizand metode care aduc atingere drepturilor fundamentale pierde din vedere insusi obiectivul intregului demers, cel de insanatosire a societatii.

Trebuie sa ne aplecam cu realism si sinceritate asupra strategiei de crestere economica sustenabila, trebuie sa iesim din paradigma competitivitatii bazata pe forta de munca ieftina si trebuie sa intram intr-o noua etapa a dezvoltarii economice.

Trebuie sa reconfirmam participarea Romaniei la guvernanta economica europeana, la Uniunea Bancara si la toate celelalte structuri de cooperare care duc spre adancirea integrarii. Pentru a umple de continut aceste deziderate trebuie sa reconfirmam obiectivul nostru de a adera la zona euro prin fixarea unei noi date a introducerii monedei comune europene in Romania.

Toate acestea de fapt nu inseamna altceva decat proiectul de tara al Romaniei europene.

O precizare de final se mai impune. Alternativele Romaniei sunt toate europene. Nu avem nicio alta cale. Viitorul nostru se afla in UE. Provocarea ce sta in fata noastra este aceea de a fi relevanti atat in dezbaterea despre viitorul UE, cat si in noua UE a celor 27.

Iuliu Winkler este membru al Parlamentului European din partea UDMR, grupul parlamentar PPE, vicepresedinte al Comisiei pentru Comert International si membru supleant in Comisia pentru Dezvoltare Regionala din PE.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Citește și:

De ce este exclusă aderarea la Schengen în prima parte a anului 2023 și ce șanse avem în a doua parte. Calendarul evenimentelor care pot influența situația și miza Austriei

În cea mai recentă reuniune a Consiliului Justiţiei şi Afaceri Interne al Uniunii Europene, cel care votează extinderea Spațiului Schengen, nu s-a discutat oficial despre aderarea României....

Marcel Ciolacu atacă PNL cu privire la rotativă: ”Trebuie să depăşim mofturile de politicieni mărunţi”

Liderul PSD Marcel Ciolacu a declarat vineri, 27 ianuarie, la Brăila, despre rotaţia premierilor din luna mai şi schimburile de ministere, că ”dacă revenim la mofturile de a băga funcţiile...