În 1981, sociologii Betty Grayson și Morris Stein realizau un studiu acum celebru despre felul în care atacatorii își aleg victimele. În cadrul unui experiment desfășurat pe străzile din New York, au filmat pietonii și au arătat înregistrările unor prizonieri condamnați pentru crime violente. Rezultatele au fost surprinzătoare: fiecare deținut a ales exact persoana pe care o considera o țintă ușor de atacat, iar selecția nu s-a bazat doar pe factori precum sexul, rasa sau vârsta, așa cum s-ar fi așteptat mulți.
Mai degrabă, criminalii își aleg victimele observând indiciile nonverbale – postura, modul în care se mișcă, încrederea care se reflectă în comportament. Alegerea este făcută în funcție de percepția lor asupra unei posibile victime, notează Ivan Krastev, editor la Financial Times.
Această observație a fost esențială pentru Krastev atunci când a început să analizeze dilemele strategice cu care se confruntă Europa în fața noii administrații americane. Primele semne din partea lui Donald Trump indică o abordare surprinzătoare: președintele ales a început să își demonstreze puterea nu confruntându-se cu adversarii tradiționali ai Americii, ci amenințându-și propriii aliați. Declarațiile lui Trump privind Groenlanda, Canada sau chiar tweet-urile lui Elon Musk despre schimbarea regimului în Marea Britanie sunt dovezi clare ale acestei strategii. Se pare că Trump intenționează să-și subjuge aliații pentru a-i obliga să urmeze ordinele Washingtonului.
În fața acestor amenințări, statele membre ale Uniunii Europene au toate motivele să fie îngrijorate. Abordarea Washingtonului față de Europa ar putea reflecta viziunea fostului președinte rus Dmitri Medvedev, care spunea că „este necesar să se ajute orice proces distructiv din Europa”. În această atmosferă de incertitudine, Europa trebuie să fie atentă să nu se comporte ca o victimă. Acestei noi provocări nu trebuie să i se răspundă cu laude sau cu o opoziție pripită față de administrația Trump.
Liderii europeni trebuie să aibă răbdare și să analizeze cu înțelepciune următorii pași. Cum ar trebui Europa să răspundă față de giganții tehnologici americani sau la amenințarea creșterii taxelor? Cum poate să colaboreze cu Turcia și alte state non-occidentale, mai ales în ceea ce privește securitatea Ucrainei? După cum sugerează Krastev, Europa ar trebui să adopte o strategie subtilă – mai degrabă derutantă decât direct rezistentă. Cei mai eficienți lideri europeni în fața presiunii Trump vor fi aceia care se vor concentra asupra propriilor societăți și nu asupra administrației americane.
Cheia unei strategii eficiente pentru Europa ar trebui să fie înțelegerea faptului că, paradoxal, 20 ianuarie nu este doar începutul celui de-al doilea mandat al lui Trump, ci și vârful influenței sale globale. Aceasta este, de fapt, perioada în care America ar putea să aibă cea mai mare putere de negociere în lume.
Un sondaj realizat de Consiliul European pentru Relații Externe aduce o surpriză: nu toate temerile europene față de Trump sunt împărtășite de restul lumii. De fapt, după ce au intervievat 28.000 de oameni din 24 de țări, rezultatele arată că majoritatea persoanelor din întreaga lume cred că Trump va fi bun pentru Statele Unite, pentru lume și pentru pacea globală. Mark Leonard, directorul Consiliului, subliniază că în țări precum India, Arabia Saudită, Rusia, China și Africa de Sud, trei din cinci oameni sunt convinși că Trump poate pune capăt războiului din Ucraina într-o perioadă scurtă. De asemenea, jumătate dintre respondenți cred că Trump va aduce pacea în Orientul Mijlociu și că relațiile dintre Washington și Beijing se vor îmbunătăți.
Însă, deși mulți salută revenirea lui Trump la Casa Albă, nu toți sunt convinși că America va deveni „din nou mare”. Sondajele arată că în 20 din cele 24 de țări analizate, majoritatea respondenților cred că China va deveni cea mai puternică țară din lume în următorii 20 de ani. De asemenea, în țări ca Arabia Saudită, Turcia, Indonezia și Africa de Sud, aproape 70% dintre oameni au această opinie.
Europa este profund îngrijorată de retorica „America mai presus de orice” și de posibilitatea ca SUA să înceteze să mai fie apărătorul ordinii mondiale, urmărindu-și doar interesele proprii. Însă, de fapt, asta este ceea ce așteaptă mulți oameni din întreaga lume, în special cei din clasa de mijloc: să nu mai fie America „polițistul mondial” sau „arbitrul moral”.
Europenii nu doresc să devină lideri ai unei rezistențe împotriva lui Trump sau să continue să dicteze altor națiuni cum să-și conducă afacerea internă. Mai degrabă, marea majoritate a lumii consideră Uniunea Europeană o superputere capabilă să stea alături de China și Statele Unite, urmărind propriile interese. Problema este, însă, că Europa nu reușește încă să cadă de acord asupra acestor interese comune.
În fața provocărilor, singura cale pentru Europa de a se proteja de tacticile de divizare ale marilor puteri – fie ele Beijing, Moscova sau Washington – este să depășească diferențele interne și să acționeze unit. Numai astfel va putea să-și mențină independența și să joace un rol activ pe scena globală, în fața unui Trump mai puternic ca niciodată.