Franta risca un dezastru: frontul politic

Societatea franceza sta pe un butoi cu pulbere. Teroristii, cu sau fara conexiuni in Siria si Irak, vor incerca desigur sa-l aprinda, dar nu ei sunt cei care l-au pus acolo.

De asta au avut grija, in ultimii 50 de ani, "elitele" franceze. Care, astazi, pentru a evita asumarea babiloniei provocate in propria tara, au trecut peste noapte de la "progresism", "umanism", "socialism", "pacifism" la militarism fatis si cheama la "razboi in Orient".

• Citeste si Franta risca un dezastru: frontul oriental

Un stat - orice stat - ar trebui sa stie exact ce populatie are pe teritoriul sau, pentru a fi in masura sa gandeasca si sa aplice politici conforme cu realitatea demografica si cu tendintele observabile ale acesteia.

De aceea, se fac recensaminte periodice, in care fiecare cetatean raspunde, detaliat, la o multitudine de intrebari. Din acest punct de vedere, insa, Franta nu este "orice stat". In "patria drepturilor omului", recensamintele se fac dupa alte reguli decat in restul democratiilor.

In 1978, Franta a adoptat legea de interzicere a colectarii si stocarii informatiilor "directe sau indirecte" privind originea etnica sau apartenenta religioasa a francezilor. Incalcarea acestei legi se pedepseste cu 5 ani de inchisoare si 300.000 de euro amenda, enorm pentru o "infractiune" non-violenta.

Statul francez, de bunavoie si nesilit de nimeni, si-a turnat dopuri de ceara in urechi, si-a pus ochelari pentru eclipsa, apoi si-a legat singur mainile la spate. Pana azi, nimeni nu a explicat satisfacator motivatia legii din 1978.

Un posibil indiciu: cu 2 ani inainte, in 1976, un decret prezidential modificase drastic cadrul "reunificarilor familiale". Pana atunci, muncitorii straini acceptati in Franta plecau ei, periodic, in tarile de origine, pentru a-si vizita familiile. Dupa aceea, familiile lor s-au putut muta, in masa, in Franta. Si nu oricum, ci in cartiere de blocuri special construite de statul francez, la periferiile marilor orase.

Prin asta, "diversitatea" laudata ipocrit de trompetele stangii a fost omorata inainte de a avea cea mai mica sansa de a se naste.

A 5-a Republica franceza a deschis in 1962 portile imigratiei din fostul imperiu colonial african, a permis din 1976 transformarea acestei migratii intr-una de masa, iar in 1978 - vrand sa stearga urmele propriilor ispravi si sa astupe gura criticilor - si-a amputat si parghiile prin care ar mai fi avut o sansa sa controleze efectele acestor politici. "Elita" franceza nu a fost insa satisfacuta, avea planuri mult mai ambitioase.

In 1985, Franta, Germania, Belgia, Olanda si Luxemburg, depasind intentionat cadrul legal al CEE de atunci, au semnat faimosul Acord Schengen, prin care se desfiintau controalele la frontierele comune. Practic, au fortat mana celorlati europeni sa-i urmeze, fapt consemnat in 1997, prin Tratatul de la Amsterdam.

Rezultatul acestor politici, aplicate deliberat de clasa politica franceza, este ca o parte semnificativa a societatii franceze este ghetoizata si alienata grav de restul tarii, iar frontierele "nationale" sunt vraiste deci, mai pe romaneste, statul francez nu stie exact ce populatie are pe teritoriul sau, nu stie cine intra sau iese din tara, si habar nu are cate depozite ilegale de arme si munitie isi asteapta "utilizatorii".

Nu este un accident ca Franta are cea mai alarmanta situatie interna intre tarile vest-europene, pentru ca acolo, mai mult decat oriunde altundeva in Occident, pluralismul politic e grav atrofiat.

Partidele de extrema stanga si aripa stanga a Partidului Socialist sunt marxiste si anarhiste pe fata. Restul PS e tot marxist, dar captiv al sindromului "imposibilei iubiri": castiga alegerile cu programe de inspiratie marxista, pe care apoi nu le pot aplica (pentru ca ar ruina tara rapid) si guverneaza "administrativ", parca in sila.

Administratia Hollande este exemplul perfect: a castigat alegerile in 2012 cu promisiuni fanteziste, menite sa adune toate voturile de la stanga, apoi a virat-o exact in directie contrara, insa cu jumatati de masura chinuite si ezitante.

A dat satisfactie extremei stangi prin legalizarea casatoriilor homosexuale, dar in economie nu a reformat nimic. De aceea, economia franceza stagneaza, datoria publica a depasit 2.000 de miliarde de euro, somajul a crescut, iar periferiile dau in clocot.

"Republicanii" lui Nicolas Sarkozy, care se revendica de la marea traditie gaullista, se autodefinesc de "centru-dreapta", ceea ce este un alt basm politic. In realitate, "dreapta moderata" franceza este constituita de "socialistii adevarati", adica nemarxisti.

Nu este un paradox ca politicile privind imigratia decise in 1962, 1976 si 1978, cu urmari grave azi, au fost adoptate de administratiile zise "de dreapta" ale presedintilor de Gaulle si Giscard d'Estaing. La fel, deciziile de a construi cartiere-dormitor pentru imigranti, cu blocuri de tip socialist (ceva mai confortabile decat in Europa de Est), zone care azi au scapat de sub control.

In fine, mai este marota "extremei drepte", o eticheta pe care toata "lumea buna" din Franta se chinuie de decenii s-o lipeasca pe Frontul National. Este o alta mistificare. Conglomeratul FN este in fapt o miscare de stanga: etatista, anti-capitalista, anti-liberala, anti-americana, retrograda cultural, anti-europeana, anti-federalista, republicana, laica si puternic pro-rusa.

Pozitiile bombastice contra imigratiei musulmane si islamului sunt doar o spoiala populista, speculata insa de cei care au nevoie disperata de o "extrema dreapta". FN este, in fibra lui, o miscare national-socialista, dar nimeni n-are curajul sa pronunte odioasa combinatie.

In ceasul al 12-lea, lucrurile ar trebui privite in fata: in Franta toate partidele politice sunt de stanga. De aceea, politicile privind imigratia au produs acolo cele mai grave rezultate, pentru ca au fost facute exclusiv cu ochelarii de cal ai stangii pe nas.

Si tot de aceea, Franta are cele mai grave probleme cu imigrantii musulmani si descendentii acestora: pentru ca politicienii sai refuza, mental, sa accepte religia ca factor social si sa adopte politici in domeniu, insistand in mod absurd cu "valoarea suprema" a "laicitatii", pe care orice francez "de bastina" o poate numi corect, chiar daca nu public, drept ceea ce este de fapt - o denumire "politic corecta" a ateismului de stat.

Cum se explica deci ca Franta risca un dezastru printr-o aventura militara in Orient? Dupa atentatele din 13 noiembrie, FN a sarit in sondajele de opinie cu 5-10%. Ajuns la 35% sustinere si fiind singurul pe trend ascendent se profileaza in principal favorit al alegerilor prezidentiale si parlamentare din 2017. Iar daca fie si un singur terorist mai scapa cu Kalashnikovul in populatie pana atunci, le castiga aproape sigur pe amandoua.

Francois Hollande, Manuel Valls si toata ostirea socialista din spatele lor sunt in panica. La 13 noiembrie, cei 130 de morti din Paris si sutele de familii schilodite fizic sau sufleteste au pus, tragic, in evidenta vorbele lor goale de dupa atentatele din ianuarie si faptul ca, politic vorbind, nu sunt in stare sa schimbe nimic in Franta.

Le mai ramane, asadar, un razboi, ca ultima sansa de a se salva politic in 2017. Ca lideri "in vreme de razboi", capii socialisti spera sa opreasca valul national-socialist pe care vine Marine Le Pen, lidera FN.

In disperarea lor, socialistii i-au propus lui Sarkozy formarea unui "front republican" anti-FN inaintea alegerilor regionale. Au fost refuzati: chiar si Sarkozy stie ca suntem in 2015, nu in 1936, si "fronturile" nu mai salveaza nimic.

(va urma)

Candidații PSD din București strâng din nou semnături. Firea: Este o situație nouă. Avem alte protocoale

Candidatul PSD pentru Primăria Capitalei, Gabriela Firea, a afirmat, joi, 25 aprilie, că protocoalele semnate de PSD cu PNL pentru candidaturi comune la primăriile de sector şi la Primăria...

Lovitură pentru Clotilde Armand. Primărița Sectorului 1, trimisă în judecată în ziua în care și-a depus candidatura pentru un nou mandat

Procurorii au anunțat joi, 25 aprilie, trimiterea în judecată a primăriței Sectorului 1, Clotilde Armand, pe care o acuză de ”folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane”. Ea...