Alegerile germane intre moartea pasiunii si extremism

In Germania se apropie alegeri cotate de multi drept "plicticoase". Or, ele se vor solda cu un scor record. Nu insa pentru invingatori, ci pentru populisti. Si cu un record negativ pentru social-democrati.

Un recent sondaj dat publicitatii de primul canal al televiziunii publice germane, ARD, indica probabila victorie in alegerile legilsative de la 24 septembrie a crestin-democratilor Angelei Merkel. Aproape patru din zece alegatori favorizeaza CDU.

Net mai antipatizati sunt social-democratii lui Martin Schulz. Partidul lui Gerhard Schroder, un fost cancelar ajuns pe generoasele state de plata ale autoritarului presedinte rus, Vladimir Putin, pare osandit sa alunece pe un plan inclinat la capatul caruia va inregistra cel mai rau rezultat din intreaga sa istorie postbelica.

Sondajele vad SPD cazut adanc. Unele plaseaza istoricul partid care a condus ani buni Germania sub Willy Brandt si Helmut Schmidt la doar 23 sau 22 la suta. Iar sondajul ARD, realizat cu 10 zile inainte de scrutin, ii credita chiar pe social-democrati cu doar 20 la suta din voturi.

Socante, nu doar pentru experti, sunt si alte rezultate ale cercetarii sociologice privind optiunile politice si intentiile de vot ale germanilor. De pilda scorul urias pentru o formatiune care n-a mai concurat vreodata pentru mandate in Bundestag, pe care pare ca-l va obtine AfD, Alternativa pentru Germania.

Populistii de dreapta ar urma sa-si adjudece, potrivit sondajului ARD, 12 la suta. Ar deveni cea de a treia forta politica germana si ar incepe sa taloneze cele doua formatiuni mari, zise "populare", din care una, cea social-democrata, se indreapta parca irepresibil spre insignifianta.

In fine, partide care pareau imposibil de dislocat dintr-un constant succes si-o crestere nu mai putin constanta, precum ecologistii, sunt in scadere si incep sa tremure de frica sa nu rateze baremul de 5 la suta din sufragii, pragul electoral a carui atingere e biletul de intrare in parlament.

Mai buna e situatia postcomunistilor din partidul numit "Stanga". Aproximativ noua la suta din alegatori le tin isonul. Or, extremistii neomarxisti nu se multumesc sa vrea sa desfiinteze NATO. Ori sa-i linga talpile lui Putin. Sustin si mentinerea in administratia americana a dubiosului software rusesc creat de compania de protectie antivirus, Kaspersky. Care se suspecteaza ca ar putea sustrage si vinde Kremlinului o gramada de secrete americane.

Victime in razboiul informational dus cu mare aplomb si succes de rusi in ultimii ani a devenit si partidul liberal german, FDP. Al carui lider a derapat recent moral, propunand electoratului sa admita din ratiuni "realpolitice" anexarea de catre rusi a Crimeii.

Totusi circa 9% par sa vrea sa-i voteze pe liberali. Care profita de pe urma tineretii si elanul ultrapragmaticului lor lider Christian Lindner, ca si de pe urma refuzului comprehensibil al unor alegatori de centru-dreapta de a mai opta pentru partidul Angelei Merkel, o cancelara parca vesnica, aflata la finele celui de-al treilea ei mandat.

Dar cum e oare posibil ca, la mica distanta de suprafata linisitita a apei politice germane sa se ascunda vartejuri mortale? "Is it not the economy, stupid?" Nu e oare fulminantul triumf economic al Germaniei un argument suficient spre a calma orice posibila propensiune spre extremism ori schimbare politica a nemtilor? Si nu e certa victoria Angelei Merkel? Nu sunt minime deosebirile dintre ea si contracandidatul ei Schulz, intre crestin-democrati, liberali, ecologisti si social-democrati, in genere? N-a fost campania lor electorala o plictiseala monumentala? Nu sunt candidatii "moartea pasiunii?"

Intre partidele establishmentului deosebirile sunt realmente greu decelabile. Daca nu de-a dreptul inexistente. Favorizate de propaganda Kremlinului si de autoizolarea de popor si de grijile lui securitare a unei mari parti a elitei, neincrederea in ele a crescut sensibil. A sporit, atingand cote alarmante, in special scepticismul iscat de presa care sustine partidele clasice, precum si mefienta in promisiunile candidatilor establishmentului, in special in domeniul interesand ardent electoratul, in speta lupta antiterorista, combaterea infractiunilor de zi cu zi si ingradirea migratiei.

Subiectele cu pricina au eclipsat varii alte preocupari. Chiar si cele pentru restabilirea justitiei sociale, calul de bataie al stangii. Alegatorii continua, e-adevarat, sa creada, in proportie semnificativa, in ciuda tuturor rezervelor fata de cancelara si de bilantul ei controversat, ca ar avea neaparata nevoie, in agitata lume actuala, de "o imblanzitoare de lei precum Merkel", dupa cum afirma sociologul Stephan Grunwald.

Pe de alta parte, o treime din electorat se declara nehotarata la doar cateva zile inainte de scrutin. Cum vor opta acesti oameni? Nu e probabil ca dificultatea lor de a se decide sa tina de o secreta simpatie pentru populisti? Se stie din experienta, ca, data fiind demonizarea formatiunilor de dreapta in presa mainstream si marginalizarea adeptilor lor, multi cetateni se feresc sa-si admita deschis optiunile populiste. Or, semnificativ poate pentru scorul final al populistilor, la 24 septembrie, circa 21 la suta dintre alegatorii germani se despart de elita politica si mediatica si califica drept "acceptabil" accesul in Bundestag al Alternativei pentru Germania.

Alimentate de consensul globalist, relativist si politic corect al partidelor clasice, pe care doar populistii il contesta, preferintele pentru partidul lor risca sa se consolideze si sa creasca. Si ameninta sa reconfigureze durabil scena politica germana, transformand AfD in unica opozitie veritabila. Aceasta reconfigurare s-ar produce spre paguba concomitenta a democratiei nemtesti si a intregii Uniuni Europene, in care germanii sunt primus inter pares.

Autor: Petre M. Iancu

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...