Deutschland uber alles

Dupa conferinta de la Potsdam, Germania a pierdut aproape un sfert din teritoriul Republicii de la Weimar (Prusia Orientala, Branderburg, Silezia Inferioara, Mecklenburg, Pomerania, Saxonia, parte din Silezia Superioara, Prusia de Vest, portul Danzig-actual Gdansk), fiind limitata de linia Oder-Niesse, desi Tratatul de la Zgorzelc (1950) i-a luat pana si portul Berlinului, Stettin, (acum Szczecin).

Dupa 1945, aproape 10 milioane de germani au fost nevoiti sa-si paraseasca casele din URSS, Polonia si Cehoslovacia, iar peste 500 000 dintre ei au murit in cursul acestei "expulzari".

Exista, evident, o extraordinara vocatie a revenirii, a renasterii repetate, proprie poporului german. Doua razboaie mondiale au epuizat economia germana intr-un mod greu de imaginat, iar ultimul a lasat in urma o Germanie mai mica si rupta in doua. Cu toate acestea, Germania si-a revenit dupa fiecare razboi mondial si si-a revenit, la fel de miraculos, dupa reunificarea cu landurile estice din 1990.

Astazi, economia germana (a cincea cea mai mare din lume) este a cincea parte din economia Uniunii si va deveni aproape un sfert in 2019, dupa plecarea britanicilor. Unul din sase cetateni UE este german, iar din 2019 nemtii vor fi 18% din populatia ramasa in Uniune.

Peninsula europeana traieste, dupa cel de-al doilea razboi mondial, sub paradigma unei constructii politice, Uniunea Europeana, cu patru mari piloni: Germania, Franta, Marea Britanie si Italia (chiar daca Marea Britanie a intrat mai tarziu in Uniune - 1973, 16 ani dupa semnarea tratatului de la Roma). Timp de zeci de ani, Europa de Vest a trait in echilibrul a patru mari puteri economice, toate avand cam aceeasi populatie si aproximativ aceeasi marime a economiei.

Dupa 1990, mai accentuat dupa 2007, Uniunea Europeana (desi mai mare decat in decadele 70-80-90) a devenit o economie dependenta in mod covarsitor de puterea Germaniei, iar a doua cea mai mare economie a lumii (Uniunea Europeana) devine, pe zi ce trece, o "afacere germana".

In lucrarea lui Agnuss Maddison, "Contours of the World Economy I-2030AD", Oxford University Press, (2007), se indica urmatoarea evolutie a celor patru mari economii europene (indicatorul urmarit este PIB/capita la paritatea puterii de cumparare PPP, dolari 1990):

Practic, in 1990, Germania se afla pe locul IV intre primele economii europene, mai jos chiar si decat Italia!

Dupa 1990, vedem o evolutie (accentuata puternic in ultimii ani) in favoarea Germaniei (acelasi indicator, in dolari la preturi curente, date furnizate de Banca Mondiala):

Constatam, asadar, o diferentiere in crestere intre performantele acestor patru mari piloni ai economiei europene. Germania este cu o sesime mai performanta decat Franta si Marea Britanie si cu un sfert mai performanta decat Italia. Aceste diferente sunt situate clar pe un trend crescator, astfel incat spre anul 2050, FMI estimeaza o diferenta de peste 30% intre performantele economice (in preturi comparabile) intre Germania si celelalte trei mari piete continentale.

Ce a determinat aceasta evolutie? De ce devine Europa o piata dominata si dependenta de Germania?

In primul rand, Germania a "iesit din rand" in 1990 prin trecerea la un alt ordin de marime: in vreme ce Franta, Marea Britanie si Italia au ramas tari de 60 milioane de locuitori, nemtii au devenit o piata de 80 milioane de locuitori, intrand in categoria pietelor unde orice companie globala trebuie sa fie prezenta. Reunificarea germanilor s-a dovedit, dupa aproape trei decenii, principalul motor de crestere al economiei germane, diferenta care a atras investitiile cu predilectie spre statul cu capitala la Berlin.

In al doilea rand, profilul economiei germane este diferit de cel al celor trei rivale, printr-un grad de "sofisticare" mult mai mare: in clasamentul global (2016) al statelor dupa indicele de complexitate economica, Germania ocupa locul 5 (dupa Japonia, Coreea de Sud, Elvetia si Singapore) cu 1,9, Marea Britanie este pe pozitia a-9-a cu 1,36, Italia este pe 13 cu 1,13, iar Franta pe 14 tot cu 1,13. Acest indice masoara gradul de complexitate al exporturilor unei tari: cu cat exporturile sunt din ramuri mai diverse, cu atat tara este mai "complexa" economic.

Vorbind de exporturi, sa retinem si faptul ca Germania este al treilea cel mai mare exportator mondial (1.300 miliarde USD in 2016, peste 38% din PIB-ul nominal), in vreme ce Franta exporta abia de 500 miliarde USD (30% din PIB), Marea Britanie de 412 miliarde USD (27% din PIB), iar Italia de 436 miliarde USD (30% din PIB). Germania a realizat, in 2016, al doilea cel mai mare surplus comercial din lume (285 miliarde USD- peste 10% din PIB), Italia are un excedent de 57 de miliarde USD, Franta are un deficit de 71 miliarde USD (aproape 3% din PIB) iar Marea Britanie unul de 160 miliarde USD (peste 7% din PIB).

Cu alte cuvinte, Germania este un exportator net, cu o balanta echilibrata a exporturilor pe grupe de produse si pe grupe de tari, in vreme ce doua dintre rivalele sale europene au serioase deficite comerciale iar Italia are un excedent comercial mult mai putin semnificativ.

In al treilea rand, statul german este mult mai consecvent cu politicile sale macroeconomice, evitand schimbari bruste in paradigma principalilor indicatori de performanta globala. Germania are, de exemplu, un sanatos excedent de cont curent de aproape 9%, in vreme ce Franta are un deficit usor (-0,22%), Italia un excedent mult mai mic de 2%, iar Marea Britanie un deficit abrupt de aproape 6%; acestea si datorita excedentului bugetar de 1,5% in Germania in detrimentul deficitelor bugetare mari ale competitoarelor: 5,3% Italia, 5,9% Franta si 9,2% Marea Britanie!

Pai, cum sa nu ai performanta economica daca guvernul este eficient si consuma mai putin decat strange, iar economia exporta mai mult decat importa?

O constatare absolut surprinzatoare este si aceea ca singurul stat vest-european care a reusit sa isi reduca decalajele de dezvoltare dintre regiunile sarace si cele bogate in ultimii 10 ani este Germania, unde, in decursul celor zece ani analizati, aproape toate landurile vestice au depasit media UE iar aproape toate landurile estice au migrat din categoria "75-90%" din media UE catre categoria "91-105%" din media UE.

Un ultim indicator relevant in aceasta comparatie este competitivitatea, masurata prin indicele de competitivitate globala, anual calculat de catre World Economic Forum. Ei bine, Germania este a 5-a cea mai competitiva tara de pe glob cu o valoare a indicelui respectiv de 5,5, Marea Britanie a 10-a cu 5,4, Franta este a 22-a cu un indice de 5,1, iar Italia a 43-a cu 4,5.

Sigur ca pot fi inca multe cai de a explica evolutia uimitoare a germanilor dupa 1990, dar esentiale raman acestea: o reunificare inspirat facuta, urmata de o gestionare buna a dezvoltarii landurilor estice a fost primul motor de crestere, al doilea fiind o structura economica indreptata spre export, iar al treilea motor de crestere a fost/este echilibrul economic si consecventa unor politici rationale.

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...