Treptat, spre o armata europeana

In discursurile festive ale politicienilor UE nu lipseste niciodata dorinta infiintarii unei armate europene. O mare initiativa in acest sens a esuat lamentabil. Totusi, proiectul pare sa prinda contur etapa cu etapa.

Tratatele erau deja finalizate la doar cativa ani de la incheierea ultimei conflagratii mondiale. Detaliile de infiintare a armatei europene erau cuprinse in aceste acorduri. Era prevazut de exemplu sa se poarte o uniforma unica, iar structurile de comanda erau clar definite. Franta, Germania, Italia, Olanda, Belgia si Luxemburg urmau sa puna la dispozitie soldatii necesari armatei europene. Un comisariat format din noua reprezentanti urma sa trimita trupele pe front, controlat de o adunare europeana a deputatilor din statele membre.

In timp ce unitatile militare urmau sa fie compuse la esalonul inferior din militari ai aceleiasi natiuni, la conducerea lor urmau sa fie numiti ofiteri din mai multe state participante. Cel mai ambitios proiect al istoriei postbelice europene, cunoscut sub denumirea "Planul Pleven" (dupa numele primului ministru francez Rene Pleven), a reusit sa treaca cu bine numeroase obtstacole, dar in vara anului 1954 a fost blocat de Parlamentul Frantei.

Cooperare structurata permanenta

Dupa esuarea Comunitatii Europene de Aparare in 1954, planurile de creare a armatei europene au disparut in sertare pentru cateva decenii. Dar in prezent sunt din nou scoase la lumina. Dezinteresul administratiei Donald Trump pentru Europa, amenintarea ruseasca si iesirea Marii Britanii din UE, anuntata pentru martie anul viitor, au imprimat o dinamica noua vechiului proiect.

Prima etapa: In noiembrie 2017 a fost semnat de catre 25 de state membre ale UE acordul privind "Cooperarea structurata permanenta" in chestiuni militare (PESCO). Aceasta cooperare aprofundata prevede proiecte comune de inarmare si o mai stransa cooperare intre armatele nationale. Potrivit vointei minstrilor Apararii din UE, PESCO ar putea pregati infiintarea unei armate europene. In paralel, si la nivel national creste disponibilitatea pentru cooperare.

Germania-Franta

Pe post de posibil nucleu al unei armate europene a fost infiintata deja din 1989 brigada franco-germana. Brigada de infanterie care cuprinde aproximativ 6.000 de militari este pana acum singura unitate binationala de amploare la nivel mondial. Ea are patru cazarmi in Germania si trei in Franta. Batalionul de vanatori 291 al armatei germane, parte a brigazii, stationat la Illkirch-Graffenstaden in Alsacia este singura unitate de lupta a Bundeswehr stationata in permanenta in afara Germaniei. Totusi, militarii celor doua tari nu executa misiuni comune decat in batalionul de aprovizionare si in structurile de comanda. Toate celelalte unitati sunt separate din punct de vedere national.

O alta trasatura comuna: de la infiintarea brigazii soldatii germani si francezi folosesc aceeasi arma de asalt. Dar tot restul dotarii difera si in ziua de azi. Brigada, in intregimea ei, nu a executat in acesti 30 de ani de existenta nicio misiune de lupta.

Germania-Olanda

La doar cativa ani de la infiintarea brigazii franco-germane, Germania si Olanda au infiintat in 1995 corpul germano-olandez, caruia ii sunt subordonate in caz de necesitate cate o divizie germana si olandeza insumand mai bine de 40.000 de militari. Din acest corp fac parte direct un batalion de transmisiuni si unul de sprijin, care sunt ambele unitati binationale.

Daca la inceput doar comanda acestei mari unitati era asigurata de ofiteri din cele doua tari, acum si esalonul inferior este alcatuit din militari ai ambelor armate. Astfel, de exemplu batalionul de tancuri german 414 face parte din brigada mecanizata 43 a armatei olandeze. Totodata, din acelasi batalion german face parte si o companie olandeza compusa din 100 de militari, care sunt instruiti sa foloseasca blindatele germane.

Astfel, pentru prima data sunt integrate trupe germane si olandeze, de la nivel de companie pana la cel de divizie, in spiritul initiativei europene din anii 1950.

Forte speciale olandeze

Dar integrarea germano-olandeza nu este rezervata doar unitatilor de tancuri. Pe 1 ianuarie 2014, brigada olandeza 11 de desant aerian, formata din aproximativ 2.000 de militari, a fost integrata diviziei germane "Forte rapide". Astfel, trupe speciale germane si olandeze opereaza umar la umar.

Cooperare maritima

Cooperarea dincolo de frontierele nationale nu este un scop politic in sine. Europenii vor sa economiseasca fonduri si sa-si asigure acces la capacitati militare de care armata proprie nu dispune. De exemplu, in cazul marinei, a fost convenita in 2016 integrarea infanteriei marine germane in ansamblu (800 de militari) in marina olandeza. Aceasta conventie s-ar putea materializa inca in acest an. Astfel, militarii germani ar avea dreptul sa foloseasca si ei nava olandeza de aprovizionare si sprijin Karel Doorman, care se preteaza pentru operatiuni amfibii.

In cele din urma, pe langa convingerile politice, nevoile militare accelereaza cooperarea militara europeana tot mai stransa. Este valabil si pentru tari mai mici, cum ar fi Olanda, dar si pentru puterile mari ale UE, Franta si Germania.

Dupa rapida interventie a armatei franceze in Mali, in 2013, Marele Stat Major de la Paris a constatat cu stupoare ca Franta nu face fata singura unei misiuni de o asemenea amploare pentru o durata mai lunga de timp. Astfel ca s-a vazut nevoit sa ceara ajutorul aliatilor imediat dupa debutul "Operation Serval", atat in domeniul transportului cat si al culegerii de informatii.

La randul ei, armata germana tocmai constata cat de daunatoare au fost deceniile trecute de austeritate bugetara pentru capacitatea de lupta a unitatilor sale. Fiindca toate submarinele germane se afla in reparatii, echipajele fac exclusiv instructie teoretica. Abia peste o jumatate de an, cel devreme, la dispozitia lor se va afla iarasi un prim submarin.

Andreas Noll

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...