Britanicii din Epoca Bronzului pastrau vie amintirea celor morti, transformand parti din corpurile lor in ornamente sau instrumente muzicale. Arheologii au descoperit ca bucatile de oase umane, ingropate cu cei morti, erau adesea de la oameni care murisera cu zeci de ani inaintea celor ingropati, sugerand astfel ca ramasitele erau pastrate pentru generatiile viitoare, sub forma de suveniruri sau ornamente.
Datarea prin radiocarbon a ramasitelor a aratat ca, in medie, partile umane "ingrijite" erau ingropate la doua generatii dupa moartea individului.
"Acestea sunt primele dovezi care arata o traditie bine stabilita in Epoca Bronzului. Pastrau ramasitele umane pentru perioade lungi de timp, de-a lungul mai multor generatii", a explicat Thomas Booth, care a datat cu radiocarbon ramasitele, la Universitatea din Bristol.
Un obiect remarcabil, gasit ingropat alaturi de un om, in apropiere de Stonehenge, s-a dovedit a fi un fluier facut dintr-un femur, osul care formeaza scheletul coapsei, noteaza The Guardian.
Datarea sugereaza ca a apartinut cuiva care a trait in aceeasi perioada cu individul ingropat.
La Windmill Fields, in Stockton-on-Tees, o femeie a fost ingropata cu cranii si oase de la cel putin trei oameni, care murisera cu aproximativ 60 - 170 ani inaintea ei.
In apropiere a mai fost gasita o cutie ceremoniala plina cu oase, toate de varsta similara cu cele ingropate cu femeia.
"Indica o mentalitate foarte diferita fata de cea din zilele noastre. Nu exista o mentalitate care dicta ca ramasitele umane trebuiau ingropate si uitate. Mortii erau mereu prezenti printre cei vii", a mai adaugat Booth.
Chiar daca practica ar putea parea macabra dupa standardele moderne, Booth a mai explicat ca pastrarea ramasitelor prietenilor sau ale rudelor continua prin traditia pastrarii unei urne cu cenusa celor iubiti.
In Epoca Bronzului, ramasitele ar fi fost pastrate in familii sau oferite comunitatii.