Relatia comerciala UE - Marea Britanie: scenarii post Brexit

A trecut un an de la referendumul britanic in care alegatorii au decis divortul de Uniunea Europeana. Intre timp, am inregistrat si votul parlamentului britanic care a intarit rezultatul referendumului.

A curs foarte multa cerneala si s-au organizat deja nenumarate conferinte despre consecintele Brexitului, dar cu toate acestea ceata continua sa fie densa, iar viitorul total imprevizibil. "Brexit means Brexit", a afirmat premierul Theresa May, aruncandu-se cu capul inainte in aventura alegerilor anticipate din care a iesit cu totul ciufulita. Partidul Conservator condus de aceasta a pierdut majoritatea parlamentara, fiind nevoit sa recurga la noi aliati pentru a putea continua sa guverneze.

Exista foarte multe dosare importante in marea tematica a Brexitului, iar unul dintre acestea este viitorul relatiei comerciale dintre UE si Regatul Unit (UK). Practic, este vorba despre relatia UK cu piata unica - temelie a constructiei europene. Este un aspect important pentru toate statele membre, inclusiv pentru Romania, avand in vedere dimensiunea economica si importanta comerciala si investitionala a UK pentru acestea.

Putem contura cateva scenarii. Ele au fost analizate si intoarse pe toate fetele de catre analisti si de catre expertii in comert din capitalele europene si nu numai. In general, aceste analize sunt incarcate cu aspecte tehnice care le fac comprehensibile doar pentru initiati.

Opinia mea este insa ca Brexitul nu este un proces tehnic, ci unul politic. Daca ii lasam pe negociatorii de comert international sa ne faca inventarul miilor de prevederi din acordurile comerciale ale UE care trebuie revizuite odata cu plecarea UK din Uniune, atunci, dupa ce ne apuca disperarea, vom trage concluzia ca negocierea tehnica a Brexitului va dura cel putin un deceniu.

Dar, in primul rand, Brexitul este un proces politic. Deciziile politice odata luate vor trebui concretizate din punct de vedere tehnic si aceasta abordare trebuie sa prevaleze.

Recurgand la o asemenea abordare politica, scenariile noastre se vor situa intre doua extreme - hard Brexit si soft Brexit.

Scenariul hard Brexit

inseamna ca in luna martie 2019, atunci cand se vor implini cei doi ani de negociere prevazuti in art. 50 al Tratatului de la Lisabona, nu va exista un acord de retragere. In acest caz UK inceteaza sa mai fie membru al UE, tratatele UE nu se mai aplica, iar miile de acorduri internationale in care UK este parte ca stat membru al UE inceteaza sa mai fie valabile pentru Marea Britanie. Dispar acordurile comerciale, apar taxele la frontiera, conform regulilor generale ale Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC).

Transporturile, cadrul de reglementare, activitatea marelui centru financiar din City-ul londonez, importurile de bunuri, incluzand importurile alimentare, drepturile cetatenilor europeni rezidenti in UK, dar si ale cetatenilor britanici din statele membre ale UE, traficul aerian, fluxurile investitionale, si multe altele vor fi afectate brutal intr-un asemenea scenariu.

Este usor de constatat ca este o varianta lose-lose atat pentru UE27, cat si pentru UK, insa este un scenariu care astazi nu poate fi eliminat intru totul. Sigur, constatam ca vitejia cu care conservatorii britanici afirmau, in recenta campanie electorala, ca "no deal is better than a bad deal" s-a mai inmuiat. Cu toate acestea, decidentii britanici mai au o cale lunga de parcurs pana cand sa putem exclude definitiv acest scenariu.

Scenariul soft Brexit

este acela in care UK ramane membra a pietei unice printr-un mecanism similar cu al statelor din Spatiul Economic European (SEE). In acest caz, relatia comerciala beneficiaza de fluenta fata de situatia actuala, bunurile si serviciile britanice au in continuare acces nestingherit pe piata unica.

Daca intelegerea la care se ajunge include si domeniul taxelor vamale si cel al produselor agricole, atunci practic situatia se schimba foarte putin fata de cea actuala. City-ul londonez va continua sa aiba acces pe piata serviciilor financiare europene, lanturile de aprovizionare ale marilor companii de-o parte si de cealalta a Canalului Manecii nu vor suferi intreruperi.

Companiile britanice vor continua sa beneficieze de reglementarile deja in vigoare cu privire la standardele europene. Aparent numai beneficii pentru ambele parti in cazul acestui scenariu. Care sunt costurile? Actualele membre ale SEE contribuie la bugetul UE. In acest an Norvegia contribuie cu 355 de milioane de euro, Islanda cu 15, chiar si micutul Liechtenstein contribuie cu un milion de euro.

Problema esentiala care ingreuneaza acest scenariu este faptul ca cele patru libertati fundamentale pe care este construita piata unica europeana sunt inseparabile. Orice partener care doreste sa beneficieze de libertatea de miscare a bunurilor, serviciilor si capitalului trebuie sa respecte libertatea de miscare a persoanelor. Aceste libertati sunt respectate si de statele din SEE. Ele aplica deci legislatia UE fara a lua parte la elaborarea acesteia. Un cost cam mare pentru UK in varianta soft Brexit.

Pe scala dintre aceste doua scenarii extreme putem sa identificam altele trei intermediare.

Primul ar fi un acord de retragere care reglementeaza o perioada de tranzitie necesara pentru negocierea viitoarei relatii comerciale. Acest scenariu este indicat de pozitia UE care sustine consecutivitatea: intai se negociaza conditiile Brexitului cu UK ca stat membru cu drepturi depline. Intre statele membre UE nu pot exista acorduri comerciale, de aceea, un acord UK -UE poate fi negociat doar dupa plecarea Marii Britanii.

Si acest scenariu presupune o situatie complicata cu lovituri dure pentru mediul de afaceri, deoarece, in perioada de tranzitie, UK va aplica regulile OMC, iar intre UK si UE vor fi aplicate taxe vamale si restrictii care se nasc din incetarea efectului de stat membru al UE. Lanturile de aprovizionare, comerciantii de produse agricole, companiile de transport si intreg mediul serviciilor financiare ar suferi consecinte dure.

Al doilea scenariu este acela al unui acord de comert liber (ACL) UE-UK. Sigur, tocmai am afirmat ca legislatia UE restrictioneaza negocierea unui asemenea ACL pentru perioada post 2019, dar totusi este cel mai plauzibil scenariu intermediar. Acest ACL ar putea sa fie unul limitat care sa asigure doar comertul de bunuri fara taxe vamale sau, in cazul mai optimist, ar putea sa fie un acord liber cuprinzator care sa acopere si domeniul serviciilor, al investitiilor, domeniul mereu sensibil al produselor agricole si al standardelor si reglementarii.

Evident, cu cat mai complex cu atat mai dificil de negociat un ACL. De asemenea, cu cat mai cuprinzator cu atat vor fi mai mari ingerintele in autonomia de reglementare a UK, adica chiar in suveranitatea UK, element psihologic central al referendumului de anul trecut.

Cel de-al treilea scenariu intermediar este acela al unei uniuni vamale. Cei care vorbesc de mentinerea unei uniuni vamale nu tin cont insa de faptul ca negocierea paralela a exit-ului si a noii relatii contravine art. 50 asa cum am aratat deja. De aceea, formularea corecta este aceea a negocierii si incheierii unui nou acord de uniune vamala. Un asemenea acord da libertatea UK sa negocieze intelegeri proprii pentru taxe vamale, comertul cu bunuri, dar si cel cu servicii si sa ajunga la aranjamente proprii in domeniul agricol sau cel al investitiilor.

Modelul unei asemenea relatii ar putea fi acordul de uniune vamala UE-Turcia. Evident, este nevoie de compromisuri in domeniul tarifelor vamale externe sau al viitoarelor acorduri bilaterale pe care UK le planifica cu parteneri de pe mapamond. Exista o lista intreaga a reglementarilor UE pe care partenerul din uniunea vamala trebuie sa le respecte, dar beneficiul este important, accesul liber si nerestrictionat pe piata UE27.

Parcurgand aceste cinci optiuni, chiar intr-o prezentare schematica, revine intrebarea: care este cu adevarat intentia Marii Britanii? Daca pozitia UE si mandatul negociatorilor Uniunii este foarte clar, nu acelasi lucru se poate spune despre partenerul britanic aflat in divort.

Intre hard Brexit, care inseamna un cutremur total, si soft Brexit, prin care status quo-ul economic si comercial ar putea fi mentinut, dar UK inceteaza sa mai participe la intocmirea directivelor si regulilor pe care trebuie sa le respecte, ne aflam in continuare in ceata. Probabil, istoria va consemna referendumul din 2016, promis si organizat de David Cameron si conservatorii britanici, ca pe cel mai mare joc politic perdant al UK din perioada contemporana.

De altfel, in Parlamentul European si in mediile politice europene se vorbeste si despre posibilitatea razgandiri, aceasta a capatat deja si o denumire in jargonul politic. Este oare Breversal o optiune? Doar timpul ne va raspunde.

Iuliu Winkler este membru al Parlamentului European din partea UDMR, grupul parlamentar PPE, vicepresedinte al Comisiei pentru Comert International si membru supleant in Comisia pentru Dezvoltare Regionala din PE.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.