Ziare.com

Se prefigureaza noi linii de separatie in UE, iar costurile vor fi uriase. Creste riscul dezintegrarii Interviu

de Ioana Ene Dogioiu, Senior editor
Luni, 11 Iulie 2016, ora 08:22

   

Se prefigureaza noi linii de separatie in UE, iar costurile vor fi uriase. Creste riscul dezintegrarii Interviu
Iesirea Marii Britanii din UE va deveni o certitudine, iar scenariul asa-numitei Europe cu doua viteze este posibil.

Se prefigureaza noi linii de separatie in UE, iar costurile sunt uriase: aparitia de noi falii si adancirea celor vechi pun in pericol proiectul european si cresc riscul dezintegrarii, afirma prof. univ. dr. Gabriela Dragan, director general al Institutului European din Romania.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, prof. Gabriela Dragan a apreciat ca modificarea tratatelor UE este inevitabila, ultimul lucru de care ar fi avut acum nevoie Uniunea, deoarece referendumurile pe care le implica pot avea rezultate imprevizibile.

Cat despre Romania in acest nou context, prof. Dragan spune ca nu strategiile lipsesc, ci gandirea strategica, "parem o suma de musuroaie in care furnicute muncitoare lucreaza sarguincios, fiecare in propriul musuroi, fara a fi deloc interesate sa construiasca si canale de comunicare intre ele".


Va fi sau nu va fi Brexit cu adevarat?

In opinia mea, si regret ca trebuie sa o spun, iesirea Marii Britanii din UE va deveni o certitudine. Teoretic, Parlamentul britanic ar putea alege sa nu ia in considerare acest referendum popular. Practic, insa, este imposibil.

Electoratul pro-Brexit ar penaliza o astfel de reactie si, la urmatoarele alegeri, am putea avea un parlament dominant eurosceptic, care cine mai poate sti ce decizii ar mai putea lua... Nu, nu vad probabil ca actualul Parlament sa-si asume ignorarea acestui vot.

Suntem insa intr-un moment de blocaj, din care nu pot decat spera ca vom iesi cat mai curand. Ceea ce stim deocamdata este ca discutiile privind activarea Articolului 50 vor fi reluate in septembrie la Bratislava, atunci cand vom sti si numele noului premier britanic.

Dar un nou referendum pe aceeasi tema?

In istoria Uniunii au mai fost situatii de organizare cu succes a unui nou referendum: ganditi-va, de pilda, la Danemarca in 1993 cu Tratatul de la Maastricht sau la Irlanda in 2002 si 2008 cu Tratatele de la Nisa si Lisabona.

Dar pentru a cere un nou vot e nevoie sa te duci cu o noua oferta. Ceea ce ar implica si o noua negociere intre parti. Cat sunt de deschise cele doua parti, UE si MB, catre o noua negociere? Un astfel de scenariu presupune multa flexibilitate, dublata de multa intelepciune, si de o parte si de alta, doua ingrediente care deocamdata par sa lipseasca...

Britanicii au decis, vor trai cu decizia lor, intrebarea mi se pare acum ce va face UE, aflata la randul ei intr-un moment de rascruce. Care ar fi decizia buna, mai multa Europa, chiar o forma de federalizare, pentru a castiga coerenta, sau dimpotriva, mai putina Europa, pentru a lasa, eventual a restitui, cat mai multa suveranitate tarilor componente?

Greu de raspuns, cu siguranta va urma un lung si complicat proces de negociere. Si nu e un raspuns diplomatic, ci unul care radiografiaza situatia momentului. Pe de o parte, avem declaratia comuna franco-germana, publicata imediat dupa Brexit, din care rezulta ca avem nevoie de mai multa Europa, de mai multa integrare, nu numai economica, ci si la nivel politic, de securitate si aparare.

Mai mult, in declaratia comuna franco-germana apare ideea crearii unui European Security Compact, o idee care nu e neaparat noua. Ceea ce este insa surprinzator e ca in intreg documentul nu se se face trimitere si la rolul NATO, ceea ce ridica unele semne de intrebare privind viitorul design al politicii de securitate.

Pe de alta parte, avem pozitionari extrem de diferite din partea statelor europene fata de aceasta declaratie comuna. In fapt, de vreme ce se repun in discutie domenii in care statele cedeaza foarte greu competente, putem usor anticipa o noua perioada de dezbateri intense si complicate.

Iar raspunsul la "mai multa" sau "mai putina" Europa va trebui gasit cu multa intelepciune si pragmatism.

Vorbeati de un blocaj la nivelul UE, deci de un moment irational. Nu cumva e, dimpotriva, un moment foarte rational, foarte pragmatic, prin care tarile vechi si puternice, odata scapate de MB, sa doreasca o reconfigurare a UE cu un grup de elita in centru si o periferie est-europeana?

Scenariul acesta, al asa-numitei Europe cu doua viteze, chiar daca nu este unul de dorit, apare a fi insa unul posibil. Spuneam ca imediat dupa Brexit au aparut si primele semne: intalnirea celor 6 state membre fondatoare, declaratia comuna a ministrilor de Externe german si francez, reactiile mai mult sau mai putin nervoase din partea altor state membre.

Se prefigureaza noi linii de separatie, intre statele euro si cele non-euro, intre tari Schengen si non Schengen, intre nord si sud, est si vest, intre tari care sustin modelul federal si transferul de noi competente catre Bruxelles si cele care sustin necesitatea renationalizarii unor politici UE si cresterea rolului statelor.

Costurile sunt uriase: aparitia de noi falii si adancirea celor vechi pun in pericol proiectul european si cresc riscul dezintegrarii, situatie din care nimeni nu ar avea de castigat.

Iesirea Marii Britanii va insemna o regandire nu numai a intregii structuri institutionale, dar si a politicilor si bugetului UE. Bugetul UE, la care UK, in ciuda rabatului, contribuia semnificativ, va trebui regandit, nu numai pentru anul viitor, ci si pentru viitorul cadru financiar, cel de dupa 2020.

Vor mai reprezenta politicile agricole si de coeziune 2/3 din buget sau alocarile se vor reduce? Cat va reprezenta contributia financiara a fiecarui stat membru?

In aceste conditii, modificarea tratatelor apare ca inevitabila. Era insa ultimul lucru de care ar fi avut acum nevoie UE intr-o perioada in care cresterea economica e anemica, somajul ridicat, criza migrantilor e in cautare de solutii efective, securitatea energetica a Europei ramane si ea o mare problema, iar tensiunile politice din estul si sudul Europei asemenea.

Pentru a intelege cat de riscante sunt negocierile de modificare a tratatelor UE, amintiti-va rezultatul referendumurilor organizate in mai/iunie 2005 in doua tari fondatoare, Franta si Olanda. Acele referendumuri au fost organizate intr-o perioada de crestere economica, in care viitorul UE parea extrem de roz.

Si, totusi, pana sa organizeze Marea Britanie referendumul, cele doua tari fondatoare, Franta si Olanda, s-au trezit in fata unui dublu vot negativ. Un rezultat neasteptat care a reflectat ruptura dintre agenda cetateanului si agenda liderului politic.

De ce? De unde ruptura?

Dupa cum stiti, s-a tot reprosat UE ca reprezinta un proiect al elitelor, ca institutiile folosesc un limbaj excesiv de tehnic, de neinteles pentru cetateanul obisnuit. Sistemul democratic presupune insa sa te sprijini pe acest cetatean.

Daca tu, ca om politic, nu vrei sau nu poti constientiza faptul ca cetateanul obisnuit are o alta agenda decat agenda oficiala, daca nu esti empatic la nevoile lui, cand ii ceri votul nu ti-l va da. Si la Tratatul Constitutional, in 2005, s-a vazut foarte bine asta.

Reintorcandu-ne la anul 2016 si depasind discutiile despre tipul de campanie promovata de sustinatorii Brexit - evident populista, bazata pe jumatati de adevaruri sau chiar pe minciuna - reactia cetateanului britanic a aratat si faptul ca e mai putin interesat de subtilitatile tehnice incluse in diferite texte legislative si mai mult de ceea ce vede in imediata lui vecinatate, la slujba, pe strada, la scoala, in spital etc. Orice politician responsabil va trebui sa tina si mai mult cont de agenda cetateanului.

Indubitabil, UE nu este o structura perfecta, ea genereaza adesea o birocratie excesiva, eficienta politicilor UE ar trebui sa creasca, iar banii din buget sa fie folositi cu si mai multa intelepciune. Asta inseamna ca, dupa acest Brexit, va urma o reformare profunda a Uniunii, atat la nivel de principii, institutii, politici, mod de finantare etc.

Noi unde suntem in tot acest proces de reasezare? Iata incercam sa facem un proiect de tara. E bine, e suficient?

Imi dati voie sa spun ca nu strategiile lipsesc in Romania. Gandirea strategica, insa, da, lipseste. Strategii avem, si majoritatea deriva din obligatiile de stat membru al UE.

Sa va amintesc doar cateva din ele: un Program National de Reforma care reflecta viziunea romanesca aspra strategiei de dezvoltare a UE - Strategia Europa 2020, o alta strategie distincta pe zona macroeconomica, care poarta numele de Program de Convergenta. Avem si un document strategic privind utilizarea fondurilor UE, numit Acord de Parteneriat, care, la randul lui, se sprijina pe o multitudine de alte strategii, privind cercetarea-dezvoltarea, inovarea, IMM-urile etc.

La randul ei, Academia Romana si institutele din subordine lucreaza la o strategie proprie privind dezvoltarea Romaniei la orizontul anului 2035.

Fiecare dintre aceste strategii are in spate diferite institutii - MAE pentru PNR, MFE pentru Acordul de Parteneriat etc. - care au nu doar obligatia elaborarii, dar si a punerii lor in aplicare. De sus, cred ca parem o suma de musuroaie in care furnicute muncitoare lucreaza sarguincios, fiecare in propriul musuroi, fara a fi deloc interesate sa construiasca si canale de comunicare intre ele.

Si Romania competitiva nu le aduna pe toate?

Romania Competitiva, despre care am auzit pentru prima data undeva, la sfarsitul lunii aprilie, intr-un interviu al ministrului Borc, vine cu o viziune dominant economica si se concentreaza pe cresterea competitivitatii.

Din pacate, documentul apare mai degraba ca o declaratie de intentii, fiind, pe alocuri, si destul de pretios conceput. Asa, de pilda, ma intreb la ce foloseste trimiterea la PIB-ul potential, notiune abstracta si destul de complicata chiar si pentru specialisti, intr-un document adresat, in primul rand, cetateanului obisnuit?

PIB-ul potential, cel la care poti ajunge folosind optim factorii de productie, este un reper, in principal pentru BNR, in realizarea de reglaje fine, menite sa evite atat supraincalzirea economiei, cat si subutilizarea factorilor de productie. De ce l-ar interesa insa pe cetateanul obisnuit valoarea PIB potential si nu cresterea reala a veniturilor lui?

De la un Program de tara - mai ales de la unul cu o abordare dominant economica - astept sa explice cum va fi asigurata suplimentarea cresterii economice de la 3% la 5% pe an? Care vor fi noile motoare ale cresterii economice? Se va produce o modificare de viziune privind structura PIB pe ramuri de activitate, agricultura, industrie, servicii?

La nivelul UE, se discuta in ultimii ani despre nevoia de "reindustrializare" a economiilor. Vom avem sau nu de-a face cu o "reindustrializare" a Romaniei? Daca da, in ce directie?

In concluzie, documentul (o metafora economica mai degraba), in masura in care va pune alaturi si celelalte strategii concepute in ultimii ani, va fi util in lansarea unei noi dezbateri publice privind viitorul Romaniei si locul ei in UE.

Ideal ar fi insa ca noua dezbatere sa conduca nu numai la aparitia unui nou "document strategic", ci la coagularea unei reale viziuni strategice privind viitorul tarii.
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com

Articol citit de 16258 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
7 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Dincolo de furnici shi national geographic wild, sincer, noi ce

viteza avem ? Ce pretentzii putem ridica ? Care sunt realizarile noastre ? La summit'ul nato tocmai incheiat Germania a cantat shi altzii au dansat. De ce ? Pt ca Germania este un mega investitor in America. Asha se tzin prieteniile intre tzari, nu cu banane shi deductzii logice. Ce interese leaga vestul de Romania ? doar "strategice" ? Pai un ziarist american ne-a zis-o franc: America va discuta shi negocia mereu cu Rusia, ce facetzi voi (adica noi) e treaba voastra.... Nu e nevoie de nicio fortza invadatoare cand tzara e carMuita de Iohannis,Dragnea, Tariceanu, Gorghiu shi Blaga.

 

problemele vietii de zi cu zi,plictiseala,lehamitea in

randul populatiei UE ii determina pe cei mai multi sa isi introduca picioarele in ea de uniune!
...spre bucuria Estului...pana la...Extremul cel inghetat!
un singur...electorat daca mai baga in urna "NU" incepe haosul iremediabil!
...caci ce rau era ca fiecare stat primea fonduri europene de deezvoltare?
sau ce mare nenorocire era daca Centrul iti spunea sa ii pedepsesti pe cei care fura in detrimentul prostimii?Niciunul!
Doar ca hai sa vedem cum este cand de rupem!
Sarmana batrana Europa!

In sfirsit, autoarea articolului si persoana intervievata, au intrat

in normalitatea unei discutii, privind obiectivul proiectului de tara:Industrializarea Romaniei!

 

@Imanuel,asa este noi nu vrem sa... ne vindem

tara ,raul ,ramul si averile si tara!
Traiasca prietenia intre bopoare,clasa muncitoare si taranimea cooperatoare!

Parerea mea

e ca intervievata nu a inteles nimic din felul in care a aparut Brexitul si urmarile acestuia, aflate in plina desfasurare. Este evident ca britanicii au votat sub influenta emotionala a discursurilor demagogice ale celor proBrexit, de multe ori distorsionand adevarul si marsand pe tema nostalgica a stralucirii de odinioara a Imperiului, lucru ce tine la popor indiferent de gradul de civilizatie al acestuia (vezi si rusii),iar urmarile sunt generatoare de daune pe termen lung ambelor parti, mai ales pt UK. Concluzia imens pozitiva e ca toate membrele UE vad ce costuri genereaza desprinderea si pun, in sfarsit, in miscare masina de legi UE care sa asigure o coeziune pe viitor Uniunii. Iar britanicii sa se duca in treaba lor...

 

Ca peste tot in lume, si in UE se intampla cutremure!

Dar cel mai puternic cutremur s-a produs anul acesta cand conservatorii britanici s-au lasat sedusi de kagebistul Putin si au introdus acel Brexit blestemat, care ar putea duce la dezintegrarea UE, daca lideri europeni nu vor intervin urgent. Shalom

 

Uniunea Europeana nu se va dezintegra

In pofida speculatiilor, Uniunea Europeana nu se va dezintegra datorita statelor care au adoptat moneda EURO, si care sunt si cele mai dezvoltate state europene.
Marea Britanie isi permite iesirea din uniune pentru ca nu a adoptat moneda euro. Orice alt stat care a adoptat moneda euro si ar vrea sa paraseasca uniunea, ar trebui sa suporte costuri extrem de mari, impuse de trecerea la alta moneda.
Statele mai putin dezvoltate nu au nici un interes sa iasa din uniunea europeana.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor