Clasa politica romaneasca si societatea civila au obligatia de a sustine si afirma idealul reintregirii tarii prin aducerea acasa a spatiului dintre Prut si Nistru, reintregirea tarii fiind marele proiect strategic al Romaniei dupa integrarea in NATO si UE, afirma istoricul Constantin Corneanu.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, dr. Constantin Corneanu, presedintele Consiliului-Director al Asociatiei Europene de Studii Geopolitice si Strategice "Gheorghe I. Bratianu", vorbeste despre modul in care ar trebui pregatita unirea Romaniei cu Republica Moldova si conditiile in care acest act istoric ar putea avea loc.
Ce se intampla la ora actuala cu Republica Moldova?
Republica Moldova se afla intr-o situatie aproape imposibila din punct de vedere politic si economic. Elitele politice conducatoare de la Chisinau, din interese de grup, racordate si la interese strategice aflate in dezacord cu optiunea pro-europeana a unei importante majoritati a cetatenilor Republicii Moldova, au reusit sa puna in dificultate parcursul pro-european asumat de catre majoritatea fortelor politice conducatoare de la Chisinau. Totodata, UE si-a exprimat ingrijorarea si dezacordul cu ceea ce se intampla la Chisinau, respectiv furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar si aceasta prelungita criza politica care genereaza temeri in ce priveste optiunea pro-europeana.
In actualul context international, precum si al problemelor cu care se confrunta UE in acest moment, comportamentul elitelor politice moldovenesti va usura foarte mult sarcina celor care nu-si mai doresc o extindere a UE in spatiul ex-sovietic si o inrautatire a raporturilor cu Federatia Rusa.
Alegerile anticipate spre care pare sa se indrepte Republica Moldova, precum si colapsul financiar al statului moldovean ne indreptatesc sa concluzionam ca Republica Moldova se afla la o rascruce a destinului sau statal: spre spatiul si valorile euro-atlantice sau spre un spatiu dominat de interesele strategice si economice ale Federatiei Ruse?
Exista forte politice extrem de hotarate sa impiedice cu mijloace legale, constitutionale o continuare a parcursului pro-european, in detrimentul populatiei care sufera privatiuni economice, indiferent de apartenenta etnica si religioasa a acesteia, si care incepe sa-si piarda speranta intr-o viata mai buna.
Intr-o astfel de conjunctura, ideea unirii Republicii Moldova cu Romania ca o ultima solutie de salvare a acestui vis european, dincolo de dreptul nostru istoric si legitimitatea generata de actul din 27 martie 1918, ar putea sa fie privita ca o alternativa serioasa.
Se poate realiza unirea Republicii Moldova cu Romania sau e o utopie?
Unirea Republicii Moldova cu Romania si realizarea, astfel, a unui prim pas spre reintregirea tarii, a devenit un subiect extrem de discutat de catre mass-media si opinia publica de pe cele doua maluri ale Prutului ca urmare a eforturilor facute de catre o serie de ONG-uri, extrem de active in ceea ce priveste unionismul, precum si a manifestarilor publice ale Platformei Unioniste Actiunea 2012.
La o prima impresie, am putea spune ca pe masura ce sistemul de relatii internationale cunoaste transformari spectaculoase, de la ce parea o lume unipolara la certitudinea existentei unei lumi multipolare, am putea spera ca exista brese care ar favoriza implinirea unui ideal national: reintregirea tarii.
Si totusi, regimul actual al frontierelor de stat nu poate fi modificat decat in conformitate cu principiile Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 si ale dreptului international, care fixeaza nu intangibilitatea frontierelor, ci inviolabilitatea lor prin forta.
Actul Final de la Helsinki ofera posibilitatea unei modificari pasnice a frontierelor, prin autodeterminarea popoarelor si cu acordul celeilalte parti implicate, ambele conditii fiind obligatorii, nu numai prima.
Reiterez o mai veche ideea a mea, expusa si in alte ocazii, respectiv faptul ca, intr-un astfel de proces, comunitatea internationala nu se poate implica decat in masura in care cineva, in speta elitele politice conducatoare din Romania si/sau Republica Moldova, initiaza un astfel de demers politico-diplomatic ale carui consecinte intereseaza si afecteaza UE si NATO.
Unirea Republicii Moldova cu Romania poate deveni o problema pe agenda politico-diplomatica a cancelariilor europene si de pe continentul nord-american numai in masura in care exista o manifestare locala de vointa in acest sens.
Cancelariile diplomatice europene, fara a mai vorbi despre Federatia Rusa si SUA, ar putea sa sprijine sau nu doar ceva ce exista, respectiv un proces de negocieri politico-diplomatice aflat in derulare pe ambele maluri ale Prutului, intre elitele politice autohtone.
Totodata, Romania, clasa politica romaneasca si societatea civila, ONG-urile etc. au obligatia de a sustine si afirma idealul reintregirii tarii prin aducerea acasa a spatiului dintre Prut si Nistru, si nu numai, astfel incat sa putem spune ca reintregirea tarii este marele proiect strategic al Romaniei dupa integrarea in NATO si UE.
Cum ar trebui procedat? Ce ar trebui sa se intample ca sa putem face Unirea, cum ar trebui ea pregatita?
Presedintele Romaniei ar trebui sa-si asume acest ideal al reintregirii si sa propuna in mod formal, oficial, Parlamentului Romaniei, reprezentantilor politici ai romanilor, sa ia in discutie asumarea in mod public a acestui mare ideal. Totodata, ar trebui sa urmam modelul german din 1949 si sa trecem in preambulul unei noi Constitutii a Romaniei, sau a celei prezente, un text care sa prevada obligatia morala pentru poporul roman, pentru elitele sale politice conducatoare, de a nu renunta la idealul reintregirii tarii, respectiv inserarea urmatorului text: "Intregul popor roman este mandatat sa infaptuiasca prin libera autodeterminare, precum si in temeiul principiilor Actului Final al CSCE de la Helsinki din 1975 si ale dreptului international, reintregirea Romaniei si afirmarea acesteia ca un membru egal in drepturi intr-o Europa unita".
Este nevoie de o astfel de prevedere constitutionala care sa motiveze, daca nu sa determine, orice om politic si de stat roman, sau orice forta politica din Romania sau Republica Moldova, sa initieze un astfel de demers politico-diplomatic si juridic, chiar si dupa model german.
O decizie a Parlamentului Romaniei, in acest sens, ar intari pozitia presedintelui Romaniei in efortul pe care va trebui sa-l faca domnia sa pentru punerea in aplicare a unei strategii coerente politico-diplomatice si juridice menite a transforma un ideal intr-o realitate.
Romania trebuie sa gandeasca o strategie menita sa convinga partenerii din UE si NATO, precum si elitele politice din Republica Moldova, ca statul roman este capabil sa gestioneze relatia cu un spatiu geografic in care exista, totusi, un curent antiromanesc evident, precum si o minoritate rusofona care se teme pentru viitorul ei in noua configuratie statala si o grupare militara a Federatiei Ruse.
In viitoarea strategie a reintregirii este absolut obligatoriu sa fie oferite raspunsuri la cateva chestiuni esentiale referitoare la modul in care elitele politice din Republica Moldova vor fi tratate si implicate in viata politica si statala din Romania reintregita, precum si la ingrijorarile minoritatii rusofone din Republica Moldova in ceea ce priveste locul si rolul ei intr-o Romanie reintregita, modul in care le vor fi respectate drepturile si identitatea culturala si religioasa.
Totodata, trebuie definita foarte clar pozitia Romaniei fata de romanii din Transnistria, fata de perspectivele solutionarii acestui conflict inghetat, in contextul noilor realitati geopolitice, insa fara a se uita de prevederile Legii cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stinga Nistrului (regiunii transnistrene a Republicii Moldova), adoptata in unanimitate de catre Parlamentul Republicii Moldova pe 22 iulie 2005, precum si al Declaratiei de Independenta a Republicii Moldova din 27 august 1991 care releva foarte clar faptul ca elita politica moldoveneasca din 1991 a avut constiinta faptului ca spatiul nistrean este parte componenta a teritoriului istoric si etnic al devenirii poporului roman (ex: Subliniind dainuirea in timp a moldovenilor in Transnistria - parte componenta a teritoriului istoric si etnic al poporului nostru, se mentioneaza in preambului Declaratiei de Independenta a Republicii Moldova).
Dintr-o astfel de perspectiva, conform adevarurilor istorice recunoscute si asumate de catre elita politica a Republicii Moldova din 1991 si pana astazi, se naste intrebarea: pot fi acceptate solutiile de federalizare sau decupare a Transnistriei de Republica Moldova, propuse de catre terti, sau trebuie sprijinit de catre Romania efortul de reinstaurare a ordinii constitutionale in spatiul nistrean?
In acest moment exista posibilitatea unei reintregiri a spatiului romanesc prin vointa elitelor politice din Republica Moldova si Romania, sub presiunea maselor populare, sau ca efect al prabusirii complete a statalitatii moldave. In derularea ambelor posibile scenarii ramane de raspuns la o intrebare extrem de arzatoare: va accepta Federatia Rusa aceasta noua perspectiva geopolitica pentru spatiul moldav, avand in vedere interesele strategice si geopolitice ale Federatiei Ruse in spatiu si grija fata de minoritatile rusofone, precum si derularea unui dialog politico-diplomatic cu Romania, ca stat membru al UE si NATO, cu referire la interesele nationale si strategice ale ambelor parti in spatiul moldav?
Imposibilitatea asumarii formale de catre Romania a unui astfel de proiect strategic, precum si a unei strategii coerente in acest sens, din motive obiective si subiective, va genera o asteptare in ceea ce priveste un gest de apropiere din partea elitelor politice de la Chisinau sau o prabusire a statului Republica Moldova si o reeditare a unui posibil "27 martie 1918".
Trebuie subliniat faptul ca in Declaratia de Independenta a Republicii Moldova din 27 august 1991 se prevede ca "Republica Moldova este un stat suveran, independent si democratic, liber sa-si hotarasca prezentul si viitorul, fara nici un amestec din afara, in conformitate cu idealurile si nazuintele sfinte ale poporului in spatiul istoric si etnic al devenirii sale nationale".
In contextul in care Curtea Constitutionala a Republicii Moldova a decis, pe 5 decembrie 2013, ca Declaratia de Independenta este peste Constitutia Republicii Moldova si Declaratia de Independenta are clauza de eternitate, unii analisti politici de la Chisinau considera ca aceasta prevedere, denumita Clauza de Eternitate, face ca art. 142 privind limitele revizuirii Constitutiei (alin. 1. Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale) sa devina inoperabil din perspectiva unirii, astfel incat a cere unei elite politice conducatoare din Republica Moldova sa achieseze la idealul unirii/reintregirii spatiului romanesc reprezinta o incalcare foarte grava a Constitutiei Republicii Moldova, o tradare a statalitatii acesteia.
Falimentul public al Republicii Moldova ar putea fi inceputul repetarii unui scenariu asemanator celui german din 1989 - 1990. Din pacate, Romania nu are un Program in 10 puncte.
In actuala conjunctura politica si economica din Republica Moldova, sondajele de opinie releva ca un procent de 21% dintre cetatenii Republicii Moldova doresc unirea cu Romania. Un procent aparent descurajator, insa este nevoie de speranta si o strategie coerenta menita a releva drepturile noastre istorice, interesele strategice si faptul ca vom respecta pe toti cei traitori in spatiul dintre Prut si Nistru, precum si dincolo, drepturile si libertatile lor cetatenesti. Insa, nu avem voie sa renuntam la ceea ce noi am pierdut pe 28 iunie 1940, confirmat, mai apoi, de Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947. Avem nevoie de trezirea constiintelor adormite sau nepasatoare la clipele istorice pe care le traversam, de intelegerea adevarurilor istorice si de construirea unor strategii adecvate secolului XXI.
Un referendum comun ar fi o solutie?
Nu! Un drept istoric se negociaza politico-diplomatic sau se moare pentru el! Un referendum ar da impresia ca ne indoim de drepturile noastre pentru care s-au luptat corifeii miscarii de renastere nationala din Basarabia in anii 1917 - 1918 si, totodata, s-a murit pe Frontul de Est dupa 22 iunie 1941 in efortul de-a inlatura nedreptatea de la 28 iunie 1940 generata de Pactul Molotov-Ribbentrop. In cazul unui rezultat negativ, pe ambele maluri ale Prutului, ce facem, in veacurile ce vor veni, cu acest ideal al reintregirii si cu dreptul nostru istoric asupra pamanturilor rapite in 28 iunie 1940?
Ce aliati internationali ar fi gata sa sprijine un asemenea demers, daca Romania si Republica Moldova ar lua aceasta decizie?
Mentionez faptul ca Senatul SUA a recomandat guvernului american in iunie 1991: "1. sa sprijine dreptul la autodeterminare al poporului din Moldova si nordul Bucovinei, ocupate de sovietici, si sa elaboreze o hotarare in acest sens; 2. sa sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia pasnic, daca o doreste, reunificarea Moldovei si nordului Bucovinei cu Romania asa cum s-a stabilit in Tratatul de pace de la Paris din 1920, conform normelor in vigoare ale dreptului international si Principiul 1 al Actului de la Helsinki".
Din aceasta perspectiva, cred ca trebuie valorificat parteneriatul strategic cu SUA, respectiv obtinerea sprijinului politico-diplomatic al SUA si, totodata, al liderilor UE si al principalilor decidenti, la nivel informal, din spatiul euro-atlantic. Afirmarea dreptului nostru de-a impune stergerea ultimelor consecinte ale Pactului Molotov-Ribbentrop reprezinta o provocare totala pentru diplomatia romaneasca si elita politica autohtona si, totodata, pentru comunitatea internationala.
Repunerea in discutie de catre Romania a prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 nu cred ca va fi acceptata asa de usor. Va fi nevoie de mult efort politico-diplomatic pentru a convinge si a primi recunoasterea comunitatii internationale in acest demers al reintregirii tarii cu Republica Moldova.
Insa, atata timp cat statul roman nu si-a manifestat in mod formal aceasta dorinta, nu se poate vorbi despre aliatii internationali care sunt dispusi sa sprijine ceva ce, din pacate, nu a fost afirmat in mod oficial si public. Speram la un sprijin total al comunitatii euro-atlantice in cazul in care ISTORIA ne va impinge, cu voia sau fara voia noastra, spre implinirea acestui vis ce trebuie sa ramana scump oricarui roman.