Cea mai mare parte a editorialistilor francezi au luat act de aceasta mea culpa a presedintelui Republicii, dar isi exprima indoiala ca anunturile lui Emmanuel Macron de luni seara au satisfacut asteptarile francezilor. Nici asa-numitele veste galbene nu par a fi fost convinse, in vreme ce Opozitia din Franta da frau liber ironiilor.
Tonul presei franceze e mai degraba dubitativ, a doua zi dupa mesajul inregistrat transmis de Emmanuel Macron.
Cei mai multi editorialisti pun accentul pe aceasta asumare a vinovatiei, dar exista si altii, care raman rezervati in analiza, mai ales in ceea ce priveste capacitatea presedintelui de a fi convins "vestele galbene", scrie cotidianul Les Echos, care face un tur al celor mai importante reactii.
Cei mai multi inteleg, totusi, ca presedintele Republicii a facut concesii importante.
"Masurile anuntate de presedinte merg dincolo de ceea ce ar fi putut obtine vestele galbene, la inceputul miscarii", considera Laurent Bodin, editorialist al cotidianului L'Alsace.
"Macron nu a fost zgarcit in ceea ce priveste mijloacele de a stinge incendiul. Marilor rele li se potrivesc mari remedii", scrie si Jean-Francis Pecresse, in Les Echos.
Cei mai multi se indoiesc ca masurile anuntate de Macron, in acest mesaj video, dar inregistrat, sunt suficiente, pentru a satisface "revendicarile diverse si in evolutie", cum le caracterizeaza jurnalistul L'Alsace Laurent Bodin.
Mai transant este Olivier Biscaye, care, in editorialul din Le Midi Libre apreciaza ca "seful statului nu are nicio sansa sa ii fi satisfacut pe toti cetatenii":
"Macron este condamnat sa se adapteze furiei cetatenilor". Iar "daca acum linisteste furia, platind un pret mare, nu o va putea face de fiecare data", este concluzia.
"Macron este singur in fara francezilor. A fost el la inaltimea momentului? Fara indoiala. La inaltimea asteptarilor poporului francez? Mai putin sigur", rezuma Denis Daumin, in La Nouvelle Republique.
In L'Humanite, Patrick Apel-Muller nu este nici el departe de a remarca esecul demersului prezidential. Potrivit acestui cotidian comunist, "impins de miscarea vestelor galbene, de cea a liceenilor, respins de salariati, presedintele Republicii s-a dezmeticit din acest sentiment al atotputerniciei", dar "a aprins din nou mania populara, punand accentul pe represiune".
"Dupa abandonarea majorarii taxelor la carburanti, noul contract pentru natiune propus de Emmanuel Macron ii va convinge pe revoltati sa isi arunce vestele galbene?", se intreaba Alexis Brezt, in Le Figaro.
Cert e ca presedintele trebuie sa se inarmeze cu rabdare. Masurile anuntate "nu vor aduce linistea a doua zi", scrie Herve Favre in La Voix du Nord. Este si opinia editorialistului Liberation, Laurent Joffrin, care spune ca, daca presedintele Republicii a pariat pe linistirea "vestelor galbene", "miscarea, dupa toate probabilitatile, nu se va incheia a doua zi".
"Partea irationala si furia care definesc aceasta criza sunt prea puternice", scrie si Pascal Coquis, in Les Dernieres Nouvelles d'Alsace.
Luni seara, Emmanuel Macron a incercat sa calmeze furia "vestelor galbene", anuntand o serie de masuri sociale. Printre acestea, o crestere cu 100 de euro a salariilor, la nivelul salariului minim, exceptarea de la impozitare a orelor suplimentare, masuri pe care Macron le-a numit "stare de urgenta economica si sociala".
Una dintre figurile principale ale vestelor galbene, bretonul Jacline Mourand, citat de Le Figaro, a calificat momentul drept un armistitiu, o poarta deschisa.
"Acum trebuie sa iesim din aceasta criza, pentru ca nu ne putem petrece toata viata astfel", a spus acest purtator de cuvant al "vestelor galbene libere", un grup evaluat ca fiind moderat.
Daca sunt unii care admit acest "prim pas pozitiv", cele mai multe "veste galbene" intrebate de Le Monde s-au declarat dezamagite de interventia presedintelui.
"Este o picatura de apa in mare. Inainte de toate, dragul nostru presedinte a vorbit despre violentele inadmisibile si iresponsabile politic. El vrea, asadar, sa restabileasca ordinea republicana, dar cu ce pret?", spune Lionel, una dintre vestele galbene interogate de Le Monde.
Ramane de estimat, totusi, costul acestor masuri care ar putea salva cate ceva din popularitatea si asa prabusita a lui Emmanuel Macron.
Olivier Dussopt, secretar de stat in ministerul care se ocupa cu finantele publice, a facut o prima estimare, luni seara: intre 8 si 10 miliarde de euro. Ramane ca prim-ministrul Edouard Philippe sa precizeze si sursele de unde vor veni banii.
Si Comisia Europeana a reactionat: va trebui sa studieze, spune organismul european, "impactul bugetar al anunturilor facute de seful statului".
Jean-Luc Melenchon (France Insoumise) a reactionat printre primii, spunand, cu ironie, ca presedintele "se inseala asupra epocii". El a criticat masurile de redistribuire a banilor, care oricum nu ajung la "cei care sunt in cea mai mare nevoie" si care vor fi acoperite tot de cetateni, denunta acesta.
Marine Le Pen (RN) spune ca presedintele "da inapoi, doar pentru a sari mai bine", dar admite, totusi, ca Macron a renuntat la o parte dintre erorile sale financiare.
Sintagma ii apartine filosofului Alain Finkielkraut, intr-un interviu pentru Le Figaro, care se declara apropiat de aceasta Franta a celor uitati, dar nu este adeptul barbariei care a avut loc la proteste. "Ii prefer pe cei sarmani celor fara griji", spune academicianul francez, folosind o expresie care in limba romana ar putea fi redata prin "prefer opincile, in locul pantofilor italienesti".
"Clasa de mijloc si clasele populare traiesc in Franta intr-o stare dubla de nesiguranta: economica si culturala. Acesti oameni obisnuiti au fost alungati din metropole de chiriile prohibitive si din suburbii, pentru ca au pierdut razboiul ochilor, cum ii spune Christophe Guilluy. Altii, care locuiesc de multa vreme in orasele mijlocii, isi vad afacerile inchise de concurenta marilor afaceri si locurile de munca distruse de dezindustrializarea provocata de mondializare", explica Finkielkraut.
"Nu vedem aceasta Franta, pentru ca nu mai vedem decat diversitatea. Toate rezervele de curiozitate si de compasiune ale opiniei progresiste au fost epuizate de periferii si de migranti", continua filosoful, care atribuie acest fenomen de orbire si presei.
"Vestele galbene nu erau nimic ieri, iar astazi ocupa tot spatiul. Aceasta vedetizare rapida are si un efect de corupere: trecerea de la invizibilitate la expunerea pe covorul rosu da unor veste galbene sentimentul ca totul este posibil. Si unii nu mai pun limite revendicarilor pe care le au".
De unde vine insa forta acestor proteste, a unei Frante nevazute pana acum? Tocmai din aceasta uitare, repeta Finkielkraut:
"Societatile noastre sunt prada unei crize a increderii. O mare parte a cetatenilor nu se simt reprezentati nici de politicieni, nici de jurnalisti. (...) Dar acest refuz al reprezentarii afecteaza insasi miscarea de protest. Dorinta de a fi auzit merge mana-n mana cu refuzul oricaror purtatori de cuvant.
Daca nu se va ajunge la imblanzirea acestei furii a orizontalitatii, cei care vor sa fie poporul si sa vorbeasca pe o singura voce risca sa se devoreze intre ei".
Provocarea presedintelui Republicii este mare: "Sa combati mizeria economica, dar si culturala si estetica, fara a ceda resentimentului egalitar", concluzioneaza filosoful francez.