Traim intr-o Europa tensionata si care asteapta rezultate din partea parteneriatului franco-german, dupa alegerea lui Emmanuel Macron ca presedinte al Frantei, spune Dan Dungaciu, subliniind totodata ca Romania trebuie sa aleaga foarte clar, si sa spuna asta, intre parteneriatul cu nucleul dur din UE si grupul de la Visegrad.
Intr-un interviu acordat pentru Ziare.com, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale "Ion I.C. Bratianu" al Academiei Romane (ISPRI), afirma ca "Perfidul Albion" face un joc extrem de interesant in contextul negocierilor pentru Brexit, Rusia lanseaza fake-news-uri pentru a-si exacerba puterea, iar Turcia joaca strategic intre America si UE, profitand de faptul ca poate da oricand drumul la "robinetul cu migranti".
In acest context, Romania trebuie sa invete sa ia decizii politice si sa isi gandeasca relatiile cu vecinii, pentru ca UE nu se va extinde prea curand, iar noi vom ramane "estul Vestului". "Alegerile parlamentare de anul viitor ar putea plasa Republica Moldova pe axa de confruntare Moscova-Bucuresti", mai spune Dan Dungaciu in interviul acordat Ziare.com.
Ce hopuri mai sunt de trecut dupa alegerile prezidentiale din Franta, castigate de proeuropeanul Emmanuel Macron?
Primul hop pe care mai trebuie sa il treaca Franta este cel al alegerilor parlamentare, care vor trebui sa ii ofere presedintelui Macron o majoritate. Sistemul francez este semiprezidential si trebuie gasit un soi de coabitare, fie ca se va face pe aceeasi culoare politica, fie nu. Batalia in acest moment in Franta se duce pentru conturarea viitoarei majoritati parlamentare. Dupa aceea, probabil ca parteneriatul franco-german va putea sa functioneze, pentru ca dl Macron a fost de fapt candidatul acestui parteneriat in perspectiva proiectului european.
Germanii sigur ca au rabdare cu Franta, dar au si o anumita reticenta, o lipsa de incredere ca Franta va reusi sa livreze ceea ce spune. Politic, sustinerea lui Macron este indiscutabila la Berlin, indiferent cine va fi cancelar, dar Germania asteapta mai mult decat atat. Chiar in campania prezidentiala, Emmanuel Macron s-a intalnit in Germania cu lideri importanti din ambele tabere, si cu tabara lui Schulz, si cu tabara lui Merkel, dar miza e in Franta, unde cei 40% asteapta nerabdatori sa vada ce se va intampla. Franta este inca un stat tensionat, o parte a lui se uita la Macron cu suspiciune.
A doua chestiune importanta este insa ca acest reper fix - parteneriatul franco-german - va dansa pe o lava, pentru ca starile de spirit in UE nu sunt foarte calme. Va trebui facut ceva ca, in acesti 5 ani de presedintie Macron, UE sa repare foarte multe dintre defectiunile pe care le contabilizeaza astazi. Este vorba despre 5 ani castigati de UE, dar sa nu isi faca nimeni iluzia ca suntem intr-o situatie "business as usual", in sensul ca proiectul european merge mai departe ca si cand ceea ce s-a intamplat in ultimii ani s-a sters din memoria europenilor.
Nu, suntem intr-o Europa tensionata inca si care asteapta rezultate din partea noii configuratii politice a proiectului european, condus de Berlin si de Paris.
Cum evolueaza Turcia, cat de mult se apropie sau, dimpotriva, se indeparteaza de Europa?
Turcia va fi intr-un fel de "adio, dar raman cu tine!". Acesta va fi mesajul catre UE, dar si mesajul UE catre Turcia.
Daca stam stramb si judecam drept, ceea ce se intampla astazi cu Erdogan este ceea ce s-ar fi intamplat pe vremea lui Ataturk, cand, la 1923, Ataturk a secularizat masiv si major societatea turca. Pe vremea aceea nu existau ONG-uri, lumea nu iesea in piata, dar nici atunci nu a fost un drum populat cu catelusi si pisicute, a fost un drum extrem de dur.
Ataturk, cand a interzis prin "ucaz" fesul, cand a schimbat alfabetul, cand a organizat un concurs de miss in Istanbul (imaginati-va ce insemna asta!), cand a facut acea occidentalizare brusca, n-a jucat cu manusi. Ceea ce se intampla cu Erdogan acum este revansa acelei jumatati de Turcie cvasi-ignorate sau chiar oprimate, care acum a iesit pe scena.
Dar Turcia ramane tensionata, cele doua bucati de Turcie fac din ea un stat sfasiat: jumatate vede viitorul intr-un fel, jumatate in alt fel. Erdogan s-a luptat mult ca sa ajunga in fata. Pe fond, el este acum un lider care a reusit sa invinga cele doua categorii mari de adversari: birocratia lui Ataturk, foarte puternica, si birocratia gulenista, si ea foarte puternica. Pe prima a invins-o demanteland armata, pe a doua - in timpul loviturii de stat. El a inteles foarte bine ca aceste tabere se vor coaliza impotriva lui (si o vor face intr-un timp nu foarte indepartat!) si a trecut la o masura radicala - acest referendum prin care si-a asumat puteri depline.
Miscarea lui Erdogan este o miscare defensiv-ofensiva, el a facut pasul inainte, in perspectiva viitoarei confruntari, care, dupa parerea mea, sta sa vina, pentru ca Turcia nu este echilibrata.
Din punct de vedere european, Turcia este importanta. Are robinetul cu migranti pe care il poate folosi, are un joc strategic intre America si UE, are o axa foarte importanta pe Orientul Mijlociu, fiind vecina cu Iran-Irak.
In concluzie, Turcia este deocamdata prea importanta pentru ca aceste elemente politice sa duca la un inghet pe relatia dintre Bruxelles si Ankara. Nu va fi asa. Tinandu-se de nas, fiecare parte va accepta ca e nevoie de colaborare.
Cat de implicata este cu adevarat Rusia in evolutiile politice recente din UE/SUA si cat e fake-news?
Rusia foloseste crize care exista deja, si in societatea americana, si in cea europeana, si pe care incearca sa le fructifice in favoarea ei. Pentru mine este evident ca nu Rusia a dus la victoria lui Donald Trump. Daca ar fi asa, ar insemna ca Rusia a reusit sa demanteleze cea mai puternica retea mediatica si de comunicare publica pe care nu o putem imagina. Toata presa mainstream americana, toate vedetele de la Hollywood, tot Facebook-ul anti-Trump, care a adunat sute de milioane de shares si likes, nu pot sa fie demantelate intr-o clipita de Federatia Rusa. E un lucru pe care mi-l imaginez cu greu.
Cert este ca pana in acest moment dovezi foarte clare ca Rusia a schimbat rezultatul alegerilor nu exista. Ca Rusia s-a implicat, asta mi se pare evident, dar va reamintesc ca la audierile din comisia de ancheta cei doi sefi ai FBI si NSA au raspuns "nu" cand au fost intrebati explicit daca exista vreo proba ca Rusia s-a implicat in statele in care s-a vorbit despre vreo potentiala fraudare a votului.
Rusia a facut aceasta implicare ostentativ. Daca am pleca de la ipoteza conspirationista, conform careia fostul consilier pentru Aparare al lui Trump ar fi fost omul Rusiei, Rusia ar fi reusit cea mai mare mutare strategica, informatica, din toata istoria ei tarista, sovietica etc. Sa pui consilier de securitate, omul tau, langa presedintele Americii este cea mai mare lovitura pe care poti sa o dai. Chestiunile astea se fac insa intr-o discretie absoluta. Daca presupui ca era omul Rusiei, cum ne putem imagina ca ambasadorul Federatiei Ruse ii da telefon in campanie si se converseaza cu omul acesta aproape cotidian?! Acest lucru mie mi se pare complet ridicol, daca nu absurd.
Faptul ca Rusia face toate astea "pe scena", ca anunta ca s-a implicat, ca are o voluptate atunci cand colporteaza stirile despre implicarea ei potentiala in alegerile din SUA, in opinia mea indica faptul ca Rusia vrea ca lumea sa afle ca ea se poate implica. Si cand spun lumea, nu ma refer doar la publicul american sau european, ma refer in principal la publicul din Federatia Rusa, care atunci cand vede ca Rusia e atat de puternica, desigur ca ii creste si increderea in lideri, si orgoliul de sine specific al rusilor, pe care nu poti sa il ignori niciodata, in nicio analiza.
Prin urmare, eu cred ca e un tip de zvonistica pe care Rusia l-a incurajat. Cred ca Rusia lanseaza aceste fake-news-uri, exacerbandu-si puterea. Asa face si in America, asa face si in UE, venind insa pe un fond de neincredere a europenilor in propriile institutii, lucru care ii ajuta foarte mult pe rusi.
Citeste mai multe despre: Care e solutia in razboiul informational cu Rusia? Ne luptam cu morile de vant? De ce nu poate functiona propaganda Occidentului in Rusia si cum a reusit Moscova sa scoata oamenii in strada la Berlin
La ce ar trebui sa fie atenta Romania in urmatoarea perioada, care sunt cele mai mari provocari carora trebuie sa le faca fata si cum ar trebui sa se pozitioneze pe plan extern?
Romania trebuie sa invete sa ia decizii politice. Dupa alegerea lui Macron, s-a fixat un reper ferm in UE: parteneriatul franco-german. Romania trebuie sa se raporteze politic, nu tehnocrat, la evolutiile din jurul ei. In acest moment, liderii romani nu emit politic, cu exceptia iesirii recente a presedintelui Iohannis, care a transmis mesaje politice, e adevarat.
Care e pozitia Romaniei in raport cu UE, cu spatiul euro-atlantic si cu vecinatatea? A trecut vremea in care primeam telegrame de la Washington si Bruxelles, si le repetam ca pozitii politice ale Bucurestiului. In acest moment trebuie sa luam decizii, adica sa facem alegeri. Asta asteapta, cred eu, Europa de la Romania: sa faca alegeri, adica sa decida politic. Cu cat vom amana mai mult acest moment, cu atat va fi mai prost. Sigur ca nu e simplu (dupa zeci de ani in care te-ai obisnuit sa NU faci alegeri) sa le faci, pentru ca ele sunt complicate, tin de pozitionarea noastra euro-atlantica, de pozitionarea in interiorul Europei, de pozitionarea in raport cu Marea Britanie si de toate problemele care apar.
Trebuie sa alegi foarte clar, si sa spui asta, intre parteneriatul cu nucleul dur din UE si ceea ce inseamna grupul de la Visegrad. Mie mi se pare ca in acest moment, orice tentativa de a apropa Romania de Visegrad este imposibila (Romania nu are nici liderii, nici consistenta societala pentru asta) si nici dezirabila.
Romania nu are ce cauta in Visegrad, pentru ca nu va fi niciodata primita acolo cu bratele deschise, relatia Varsovia-Budapesta va fi incomparabil mai puternica decat relatia Bucuresti-Varsovia sau Bucuresti-Budapesta, si pentru ca Romania va fi intotdeauna un actor complet neimportant acolo.
Romania ar trebui sa aiba un parteneriat strategic la nivel european cu Germania (Romania are 7 parteneriate strategice, dar nu are unul cu Germania, principalul partener economic!) si relatii bilaterale cu statele din Visegrad, pe diverse teme. Asta cred ca poate fi o optiune politica.
In al doilea rand, Romania va trebui sa isi gandeasca relatiile cu vecinii. Romania va ramane un stat de frontiera. UE nu se va mai extinde, vom ramane estul Vestului si va trebui sa ne gandim cum ne vom raporta de acum inainte la Est: R. Moldova si Federatia Rusa.
Senzatia mea este ca UE nu va pregati un dialog politic cu Federatia Rusa, ci va incepe un dialog cu Uniunea Euroasiatica, adica la nivel economic, pentru ca e mai puternica si pentru ca asta ii va permite sa evite, intr-o prima instanta, discutiile politice cu Moscova.
In ceea ce priveste vecinii nostri, cred ca conflictul pe care Ungaria l-a inceput, pregatirile de "razboi" pe care Ungaria le face, trebuie oprite din start pentru ca disputa Budapesta-Bucuresti are un potential de spirala a violentei foarte semnificativ. Nu se va intampla nimic, Ungaria nu are forta asta, dar trebuie sa se linisteasca. Gesturile pe care Ungaria le-a facut - cum ar fi interzicerea diplomatilor de a participa la Ziua Nationala a Romaniei - ar trebui sa fie sesizate si la nivel de cancelarii europene. Acest conflict trebuie oprit, la Berlin, nu cred ca UE mai are nevoie de o asemenea confruntare.
Urmatorul conflict pe care potential Romania il va avea, va fi pe dimensiunea estica. Prezenta lui Igor Dodon alaturi de Vladimir Putin la festivitatile de la Moscova, pe de o parte arata un tip de slabiciune si greseala strategica, pe care presedintele rus o face in seria erorilor diplomatice de tipul oferirii lui Dodon a hartii Moldovei mari sau de tipul greselilor diplomatice cum a fost intalnirea din martie a lui Vladimir Putin cu Marine Le Pen, dupa care aceasta a inceput sa scada in sondaje.
Ceea ce face Vladimir Putin cu Dodon este o gafa, la care va trebui sa reflectam. Eu am spus la un moment dat public ca Rusia trebuie lasata sa greseasca la Chisinau, dupa victoria lui Dodon. Iata ca Rusia greseste, in sensul in care pune Republica Moldova pe axa de confruntare Moscova-Bucuresti, transformand alegerile parlamentare din 2018, de la Chisinau, intr-o confruntare explicita Bucuresti vs Moscova, obligand, cred eu, anumiti lideri de la Chisinau, care astazi sunt reticenti fata de Romania, sa inteleaga care e axa de disputa.
In ceea ce priveste Brexit-ul, care ar trebui sa fie atitudinea Romaniei?
Nu poti sa ai o atitudine fata de Brexit daca nu ti-ai definit atitudinea politica in interiorul UE, pentru ca aceasta din urma iti va defini pozitia fata de Brexit. In functie de cum te raportezi - vrei sa fii parte a nucleului dur sau a Visegradului - pozitia ta de negociere fata de Marea Britanie va fi definita.
Sigur ca Marea Britanie a fost un partener strategic pentru Romania, in termeni de securitate, dar sa nu creada cineva ca vei avea libertatea sa te comporti oricum, indiferent de subiectul care apare in discutie. S-ar putea ca daca vrei sa fii in nucleul dur, sa ti se si impuna, sau sa iti asumi, un tip de pozitionare fata de Brexit. Va trebui sa alegi, sa iei decizii.
Pe de alta parte, Marea Britanie face un joc extrem de interesant si care intareste imaginea de "Perfidul Albion". Declansarea alegerilor anticipate, pe de o parte consolideaza pozitia premierului Theresa May in viitoarele negocieri, dar pe de alta parte, in campania electorala subiectul principal pe agenda va fi nota de plata pe care Marea Britanie o are de onorat. Cum se vor raporta liderii politici din Marea Britanie la acest subiect? Evident ca toti vor spune ca nu trebuie sa plateasca.
Theresa May va veni la Bruxelles cu "vocea poporului", ampla, si va spune "Marea Britanie nu vrea sa plateasca. Nu e vorba de mine, e vorba de popor". Vox Populi, Vox Dei. Domnul Juncker nu se poate revolta impotriva poporului britanic, pentru ca nu are nicio sansa, totul e democratic. Eu cred ca asta va fi marea miza in negocierile care vor veni si cred ca dl Juncker a inteles ca daca Marea Britanie nu plateste, nu e clar ce instrumente are la indemana UE.
Evident ca intr-un asemenea context, pozitionarea Romaniei fata de Marea Britanie se va pune altfel, pentru ca una dintre consecintele neplatii se va repercuta asupra bugetului UE, inclusiv asupra bugetului care ii va reveni Romaniei.
Deci, Romania trebuie sa isi asume politic o decizie, sa mearga coerent, si cat mai consensual la nivelul clasei politice, pe ea si in functie de asta sa se ocupe de temele care pot sa apara, inclusiv Brexit-ul, pentru ca Brexit-ul individual nu poate fi abordat de catre Bucuresti.
