Noi si strainatatea: cine ne guverneaza?

Autor: Daniel Daianu - membru in CA al BNR
Marti, 22 Septembrie 2015, ora 08:39
7297 citiri

Dezbaterea publica privind apararea intereselor nationale a luat avant.

Unii contesta utilitatea relatiilor cu organizatii financiare internationale vizata fiind mai ales FMI; altii blameaza Comisia Europeana, UE, pentru vrute si nevrute; nu putini vad conspiratii peste tot.

Au existat ganduri de acest fel inca de la inceputul tranzitiei post-comuniste. Acum par sa fie accentuate de criza financiara, de deriva in care pare sa fi intrat Uniunea, de slabiciuni suparatoare ale institutiilor locale.

O intrebare, intalnita in media, rezulta: cine guverneaza in fapt Romania, cat de departe suntem de asteptari nascute din febra "reintoarcerii" in familia democratiilor?

Acest fundal ar explica si controvese privind Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudentiala (se ignora ca reglementarea pietelor financiare cere asa ceva in statele membre ale UE, in SUA existand institutia sora "Financial Stability Oversight Board) sau pe tema migrantilor/refugiatilor.

Indiferent insa de raspunsul dat la intrebarea de mai sus, nu trebuie sa uitam ca dupa 1989 am lasat in urma un sistem de comanda (totalitar), ca societatea romaneasca, cu bune si rele, s-a deschis; ca daca nu am fi avut "1989", nu ar fi existat libertati politice si economice, milioane de cetateni romani nu ar fi putut circula in lumea larga si munci in tari din UE, studenti romani nu ar fi putut invata la universitati serioase etc.

Cred ca aceasta este premiza absolut necesara pentru orice discutie corecta, rationala, privind interese publice, nationale. Ca Uniunea trece prin cea mai dificila perioada a existentei sale si ca, in lume, are loc o confruntare intre capitalismul democratic si cel autoritarist nu poate altera premiza mentionata.

Si mai trebuie spus ceva: o "societate deschisa" (democratica), o economie deschisa intra in mod inerent in interdependente, are dependente. Nici SUA nu fac tot ce ar vrea in spatiul global. De pilda, amanarea deciziei de crestere a ratei dobanzii de catre Fed are temei si in efecte tip bumerang induse in economia mondiala.

Franta, cu decenii in urma, a dorit sa practice "politica francului forte" si a esuat sub presiunea pietelor externe. Exista un soi de "dictat" al pietelor, mai mult sau mai putin mioape, care este cu atat mai sever cu cat politici interne sunt mai lipsite de bun simt economic.

De pilda, ne-am impusca singuri in picior daca am mari deficite bugetare cand economia creste. Dependentele trebuie sa fie gestionate in mod inteligent.

Traim vremuri foarte complicate, departe de viziunea lui Fukuyama privind "sfarsitul istoriei". Exista o schimbare in spiritul timpului, pe fondul unei globalizari ce arata, alaturi de beneficii, si costuri, "jocuri cu suma nula" (ce pierd unii castiga altii).

Aceasta se vede intr-o Uniune ravasita de disfunctionalitati si curenti de fragmentare, de clivajul intre Nord si Sud, de impactul crizei financiare si economice, de socuri extreme cum este si valul masiv de migranti/refugiati.

Somaj inalt si persistent in nu putine tari, insanatosire economica palida, atacuri teroriste, o criza geopolitica (Ucraina) acuta si o perspectiva de ansamblu cenusie induc oamenii, colectivitati, state sa se intoarca spre interior, sa devina cum spun britanicii "inward-looking".

Exista neintelegere in crestere intre guverne si cetateni, intre Bruxelles si guverne nationale ("deficitul democratic"), o neincredere ce se raspandeste.

Acest context general are reverberatii in Romania, ar explica ce sta in spatele dezbaterii privind interesele nationale, economice si nu numai.

Desi, ai spune, ca o asemenea dezbatere pare stranie in conditiile unei "societati deschise", a apartenentei la NATO si UE, la o Uniune ce impune reguli. Insa discutia despre interesele publice/nationale are sens.

Esecul istoric al comunismului nu inseamna sa ignori hibe ale filosofiei "pietelor perfecte", minusuri in functionarea UE. Schimbarea de optica a FMI privind miscari de capital destabilizatoare, relatia intre crestere economica si distributia veniturilor, eforturile de a re-reglementa pietele financiare sunt o dovada de realism, pragmatism.

Aceasta viziunea intra in contradictie cu logica globalizarii neingradite, cu gandirea potrivit careia numai firme concureaza in economia mondiala, si nu state. Ascensiunea postbelica a Japoniei este datorata colaborarii intre guvern si privat. Si alte tari asiatice au mers pe aceasta linie.

In USA exista ceea ce fostul presedinte Dwight Eisenhower a numit "complexul militar-industrial", finantarea de catre guvern a unor proiecte de cercetare in sectorul privat, controlul telecomunicatiilor ca industrie strategica si altele.

In Germania este un parteneriat intre sectorul public si privat, capacitatea de a mobiliza resurse (vezi situatia post-reunificare), forta industriala etc. In Franta companii de interes "national" sunt sprijinite. Ungaria a accentuat in economie rolul capitalului autohton in anii recenti. Cehia a incurajat companii nationale precum CEZ. Marea Britanie este in UE, dar are veleitati nationale speciale. Polonia ajuta sectoare strategice beneficiind de o masa critica importanta in Uniune.

In acest registru este de judecat diplomatia economica practicata de guverne, direct si indirect, inclusiv in UE. In UE, "Raportul celor cinci Presedinti" arata cu degetul la deficiente ale Uniunii.

Suntem intr-o perioada de mari framantari pe plan cognitiv si operational. Exista spectrul unei stagnari seculare in tarile dezvoltate, pericole neconventionale se inmultesc, incertitudini cresc.

Uniunea pare sa fie "la rascruce". Cum nu putini spun la varful deciziei, "se navigheaza in ape necunoscute". Cand timpurile sunt dificile, cand amenintari (ce privesc securitatea nationala, a cetatenilor, a companiilor) sunt numeroase, colectivitati strang randurile. Aceasta reactie se vede si in modul de a elabora politici publice, de a le aplica.

In aceste timpuri se verifica robustetea, rezilienta unor colectivitati, societati; se verifica si calitatea politicilor publice, capitalul social si cel politic (de leadership).

De aceea, au sens preocuparea si eforturile de protejare a intereselor societatii romanesti, de a "strange randurile, fie Romania stat membru al Uniunii Europene.

Protejarea intereselor nationale depinde, intre altele, de:

  • calitatea institutiilor ce formuleaza politica publica; capacitatea de stapanire intelectuala si operationala a programelor, a politicii publice (policy ownership) ;
  • calitatea clasei politice, fiindca de ea depinde articularea intereselor cetatenilor si sprijinul politic al politicilor publice;
  • mecanisme de selectie ce aduc la nivel de decizie persoane competente si cu simt de raspundere;
  • taria statului de drept, care sa impiedice grupuri de interese sa deturneze resurse publice; este inclusa aici lupta impotriva coruptiei;
  • capacitatea de a mobiliza rezerve, resurse interne in momente dificile; capacitatea de a reforma sectorul public, companii de stat; absorbtia fondurilor europene;
  • politici fiscale responsabile si reducerea euroizarii in economiei (care ar mari eficacitatea politicii monetare) ;
  • politici publice inclusive, ce lucreaza in beneficiul majoritatii cetatenilor;
  • un mediu institutional si normativ ce sustine spiritul antreprenorial, buna conduita in afaceri; promovarea digitalizarii in economie, societate;
  • atentia acordata educatiei si sanatatii;
  • importanta firmelor cu capital autohton ce lucreaza pe baze corporative solide, cu o conduita in afaceri corecta; prezenta capitalului autohton in domenii strategice, inclusiv cel financiar;
  • vocea pe care o avem in locuri unde se construieste politica publica la nivelul Uniunii; aceasta voce depinde de competenta si reputatie;
  • loialitati, identitati, sentimentul de mandrie, care ajuta cetatenii sa treaca prin momente dificile, care protejeaza "tesutul social".

UE inseamna enorm in istoria de dupa 1989 a Romaniei, dar nu trebuie sa fie mitizata; realitatea are multe nuante si "piata unica" exprima raporturi de forta, concurenta neloiala nu arareori, intalnirea/coliziunea intre interese nationale mai mult sau mai putin vizibile.

Sunt insa acasa multe lucruri in neregula, pe care trebuie sa le corectam noi. Respectul afara este castigat prin capacitatea de a face ordine in tara, prin realizarea de proiecte firesti pentru o tara ce vine din urma, prin politici publice autohtone inteligente.

Este nevoie de o lupta fara menjamente contra sifonarii banului public, de stabilire de prioritati judicioase in programele investitionale si utilizarea eficienta a resurselor publice.

Cele mai multe investitii necesare la noi nu au mari necunoscute, nu tin de "stiinta rachetelor" fiind aproape imposibil de explicat unor interlocutori externi de ce nu se fac, desi bani exista.

Ce justificari se pot aduce ca, in mai bine de un sfert de veac, nu s-a construit in intregime o autostrada care sa lege tara de Europa, ca avem mare parte din populatia rurala fara servicii publice de baza?

Nici nu poti castiga respect afirmand constant "we are fully comitted", dar facand acasa cum te taie capul.

Institutiile internationale, Comisia Europeana nu sunt infailibile; uneori au gresit si in relatiile cu Romania. Se poate intra in dezacord cu ele, dar conteaza in mod decisiv sa o faci cu profesionalism, cu argumente tari.

Romania nu trebuie sa fie un simplu teritoriu al UE in care grupuri de afaceri isi maximizeaza profiturile ignorand responsabilitatea sociala, coeziunea sociala.

Un stat "destept" trebuie sa "gandeasca", trebuie sa intervina, uneori prin masuri radicale.

De pilda, cand padurile tarii sunt taiate fara noima si prin proceduri nelegale, cand utilitati publice privatizate si alte companii nu respecta angajamente si muta profitul in strainatate prin tot felul de subterfugii (tax avoidance/profit-shifting), cand abuzuri pe piata in diverse sectoare inseamna inselarea cetatenilor, nu se poate astepta sa vina Bruxelles-ul sa constate ilegalitati si imperfectiuni ale pietelor; este nevoie de actiune ferma a tuturor institutiilor cu prerogative in domeniu.

Definirea mai clara a intereselor nationale si urmarirea lor intr-o Uniune foarte diversa si cu multe probleme au temei. Acest demers reclama aliante strategice care sa promoveze statul de drept, transparenta, egalitatea sanselor, buna conduita in afaceri si responsabilitatea sociala, grija fata de cei din jur, fata de societate, care sa protejeze, deci interese publice; aliantele strategice privesc elite intelectuale si de afaceri, organizatii civice.

Apararea intereselor nationale intr-o "societate deschisa" implica o intelegere si gestionare a (inter) dependentelor care sa maximizeze beneficii si sa minimizeze costuri.

Prin inteligenta si politici publice bine construite poate fi compensata, in parte, o putere economica inferioara.

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Presiuni de la șeful PNL Iași către Ciolacu să-l retragă pe Bogdan Cojocaru din funcția de prefect: ”Un scenariu aproape hilar”
Presiuni de la șeful PNL Iași către Ciolacu să-l retragă pe Bogdan Cojocaru din funcția de prefect: ”Un scenariu aproape hilar”
Liderul PNL Iaşi Alexandru Muraru îi cere premierului Marcel Ciolacu să îl retragă pe Bogdan Cojocaru, lider PSD Iaşi, din funcţia de prefect al judeţului Iaşi, motivând că acesta...
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă, afirmă vineri, la 20 de ani de la admiterea României în NATO, că aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră, pe...
#Romania UE imagine, #institutii europene UE , #Romania UE