„Dansând cu lupii”. Lecția spaniolă despre cum să trăiești cu marii prădători

Elena și soțul său sunt ciobani. Au o turmă de 400 de capre, selecționate de-a lungul generațiilor pentru a se potrivi perfect peticelor de pădure și pășuni care acoperă zona muntoasă din centrul Spaniei, în care se află.

Acest tip de agricultură produce unele dintre cele mai sustenabile produse lactate și din carne. Cei doi folosesc puțini fertilizatori și caprele întrețin prin păscut pășunile bogate în biodiversitate. Chiar și așa, să-ți câștigi traiul în acest fel este din ce în ce mai dificil. În toată Spania, crescători, măcelari și producători de brânză au tras obloanele. Standarde rigide pentru alimente îi împiedică pe fermieri să vândă direct consumatorilor, iar subvențiile pentru agricultură îi avantajează pe cei care produc în cantități mari mult mai mult decât pe cei care produc puțin.

Numărul oilor și caprelor scoase la pășunat a scăzut dramatic în zonele precum cea a Elenei, iar tufișurile au început încetul cu încetul să apară pe vechile pășuni și să șteargă limita dintre sate și păduri. Acest lucru a dus la incendii forestiere mai violente și mai rapide, care amenință casele oamenilor. De asemenea, le-a permis porcilor mistreți și cervidelor să intre pe câmpurile cultivate și să provoace focare de tuberculoză bovină. Și, pe lângă toate acestea, lupul e la ușă.

Lupul poate vâna atât animale sălbatice, cât și domestice. Această flexibilitate, alături de legi de conservare mai stricte și condiții mai bune de habitat, a permis populațiilor de lupi și de alte carnivore din Europa (urși, lincși/râși și jderi) să-și revină și să-și repopuleze vechile teritorii de pe continent.

Mulți oameni, în special orășenii, consideră binevenite aceste schimbări. Atitudinea față de prădători s-a schimbat de-a lungul anilor, odată cu înțelegerea rolului important pe care aceștia îl au în ecosistem. Însă în multe zone rurale, întoarcerea marilor carnivore a ajuns să simbolizeze dispariția culturilor care fac agricultură tradițională. În unele cazuri, întoarcerea lor a fost întâmpinată cu violențe, cum a fost în Belgia, în 2019, când primii pui de urs din peste o sută de ani au murit în circumstanțe suspecte.

Acestea sunt cazurile de care auzim des. Însă există locuri în Europa unde oamenii trăiesc într-o relativă pace cu marile carnivore. Ce se află în spatele acestor relații și cum se adaptează oamenii la întoarcerea lupilor? O echipă de cercetare de la Universitatea Leeds a mers în Spania, ca să studieze acest lucru.

Cum se poate profita de prezența lupilor

Elena are sentimente contradictorii în legătură cu întoarcerea lupilor pe pământul ei. Spera că aceștia vor controla populațiile de porci mistreți și căprioare, dar era îngrijorată că nu are metode prin care să-i împiedice să-i atace turma de capre. Știa că protejarea animalelor ei va presupune mult timp, mulți bani și multe informații, pe care nu le avea.

Oamenii din regiunea Sanabria-La Carballeda, din nord-vestul Spaniei, sunt obișnuiți cu provocările traiului cu prădători mari. Această zonă a fost unul dintre ultimele bastioane ale lupilor, înainte ca vânătoarea să fie reglementată în anii '70. Înainte de asta, lupii puteau fi împușcați pe loc, imediat ce erau văzuți. Astăzi, aici se află una dintre cele mai dense populații de lupi din vestul Europei, concentrată în rezervația de vânătoare Sierra de la Culebra.

Ca să-și apere animalele, ciobanii de aici au haite chiar și de 20 de câini de pază, care însoțesc oile și caprele peste tot. Iar acești câini reduc la minimum riscul unui atac din partea lupilor.

Deși lupii nu sunt plăcuți la modul universal, prezența lor permanentă i-a determinat pe ciobani să-și perfecționeze metodele de apărare și să le transmită mai departe, din generație în generație, astfel că au devenit o parte normală a creșterii animalelor.

Lupii au generat venituri pentru administrațiile locale, prin vânătoarea sportivă. Însă aceasta a devenit ilegală din septembrie 2021. Percepția generală a localnicilor a fost că vânătoarea ținea populația de lupi sub control.

Turismul generat de lupi este un alt element care aduce bani, mulțumită condițiilor ideale: o topografie netedă, cu o împletire de păduri și spații deschise.

Companiile care oferă entuziaștilor de viață sălbatică șansa de a vedea un lup în mediul său natural au înflorit în ultimele decenii, făcând din La Culebra un loc deosebit prin faptul că vânătoarea de lupi și observarea lor în natură au existat în același timp.

Însă, aceste fonduri nu se regăsesc și în buzunarele crescătorilor locali de animale, iar carnea pe care o produc nu are un preț destul de bun încât să reflecte beneficiile pe care eforturile suplimentare le aduc pentru lupi și pășuni. Din moment ce creșterea animalelor alături de lupi presupune muncă suplimentară, mulți fermieri abia reușesc să-și câștige traiul pe piața globală din ce în ce mai competitivă.

Un cioban cu care echipa de cercetători a discutat explică: „Aceia dintre noi care trăiesc pe teritoriul lupilor au o calitate a vieții semnificativ mai mică decât a acelora care nu trăiesc aici”. Dispariția sectorului creșterii animalelor în La Culebra este o amenințare pentru coexistența cu viața sălbatică în Spania, din moment ce reprezintă unul dintre cele mai bune exemple ale unei relații funcționale între lupi și agricultura tradițională.

Coexistență și prosperitate

Cum putem asigura atât viitorul comunităților rurale, cât și al lupilor?

Înainte de toate, prin finanțarea unei coexistențe de succes. În Spania, finanțarea pentru lupi, precum cea venită de la Uniunea Europeană, este dedicată în mare parte zonelor unde există un conflict între marii prădători și populațiile locale, Asta înseamnă că cea mai bună șansă pe care un cioban spaniol o are ca să obțină ajutor financiar, să aibă câini de pază și să construiască un grajd, este să locuiască într-o comunitate unde oamenii sunt ostili față de lupi.

Cercetătorii de la Universitatea Leeds spun că trebuie să ne asigurăm că locuri ca La Culebra prosperă, pentru a arăta oamenilor că Elena, care anticipează cu îngrijorare revenirea lupilor, că traiul cu ei nu implică în mod necesar standarde de viață mai reduse. Asta ar putea presupune și certificarea pentru carnea sustenabilă, rețele pentru ciobani, care să-i ajute să împărtășească informații și să colaboreze și recompensarea lor în bani pentru servicii de mediu, precum prevenirea incendiilor prin pășunat.

Urşi filmaţi când traversau un drum național din România: ”Grijă mare!” VIDEO

Şoferul unui autoturism care a circulat pe DN 15, pe varianta ocolitoare a localităţii Petelea din judeţul Mureş, a filmat doi urşi care traversează în fugă drumul naţional. În...

Ciolacu laudă candidatura lui Firea la primărie: "Este cea mai bună alegere pentru bucureștenii care își doresc mai puțin spectacol"

După decizia luată în coaliția PSD-PNL de a retrage sprijinul pentru candidatura lui Cătălin Cîrstoiu la primăria Capitalei, Marcel Ciolacu o prezintă pe Gabriela Firea ca cea mai bună...