Conflictul diplomatic romano-maghiar intr-o lumina diferita

Intre conflictul diplomatic romano-ungar provocat de liceul catolic de la Targu Mures si recentul incident din Odorheiul Secuiesc exista o relatie care merita sa fie investigata.

Conflictul diplomatic dintre Ungaria si Romania pe tema liceului catolic de la Targu Mures nu contine in esenta nimic nou, inscriindu-se in rutina relatiilor romano-ungare marcate de izbucniri periodice alternate cu perioade de acalmie. Scolile de limba maghiara au fost si mobilul infruntarilor din luna martie 1990 si fireste ca ele raman mereu obiecte sensibile si explozive, ele gasindu-se in miezul insusi al problemei identitare.

Cu toate acestea, subiectul suna parca mai grav, poate din cauza contextului mai larg european, dar si a unor incidente locale. Ne referim la episodul de la supermarket-ul Kaufland din Odorhoieul Secuiesc, care a premers acestei stiri oferindu-i o rezonanta particulara.

Intr-un anumit sens exista o legatura intre cele doua incidente, care par a fi intr-o relatie metonimica. Adica povestea de la Kaufland reflecta in mic marea naratiune europeana in care se integreaza si conflictul dimplomatic romano-maghiar. Romanii si ungurii nu se mai gasesc fata in fata intr-un raport bilateral de putere, relatia lor fiind mediata si arbitrata de o forta mai cuprinzatoare, desi discreta si reticenta la orice ostentatie. E vorba de marile companii supranationale pentru care rivalitatile locale, etnice, religioase, lingvistice, sunt cu totul indezirabile.

Este extrem de graitor raspunsul pe care l-a dat conducerea magazinului Kaufland si care a reusit sa fie perfect neutra in mod natural si nu intr-un mod cautat cu tot dinadinsul: "Va asiguram ca, potrivit procedurilor interne ale companiei, am demarat deja o investigatie si vom lua toate masurile pentru a evita pe viitor astfel de situatii, inclusiv introducerea cursurilor de limba romana. Subliniem ca, potrivit legii, eventualele masuri care vor fi decise vor fi confidentiale, deoarece tin de relatia angajat-angajator, respectand astfel dreptul la viata privata."

La fel de graitor este faptul ca multi romani au considerat comunicatul conducerii ca fiind neconvenabil, in ciuda faptului ca aceasta isi cerea scuze si promitea cursuri de limba romana. In realitate ceea ce a nemultumit era tocmai neutralitatea acestei posturi, care nu adera afectiv la niciuna dintre parti. Destui unguri se vor fi simtit si ei abandonati de vreme ce li se cerea sa invete romaneste, fiind implicit culpabilizati.

In treacat fie spus, neutralitatea instictiva pe care comerciantul cu orizonturi supranationale o manifesta in relatiile sale - si care este o conditie minimala a succesului - se transforma uneori intr-o norma aplicata mecanic, ca o lectie prost invatata.

Fina strategie psihologica a negustorului dintotdeauna care relativizeaza oportun, alunecand pe suprafetele conflictuale si plasandu-si marfa tuturor partilor, a devenit o reducere la numitorul comun, asa cum s-a intamplat cu marfurile "grecesti" de la Lidl ale caror etichete au eliminat crucea de pe turla bisericii. Diplomatia vie a negustorului a degenerat in falsificare si partinire inversa.

Revenind la problema romano-maghiara, este cert insa ca supermarket-ul a devenit un arbitru eficient care, chiar daca e huiduit, nu poate fi scos din teren. El este "recunoscut" de ambele parti in virtutea puterii sale de a oferi servicii utile si joburi. Cu alte cuvinte in secuime, nu Bucurestiul, nu Budapesta si nici vreo alta instanta cu putere simbolica nu vor face "legea", ci Kaufland.

Ceea ce romanii mai impulsivi nu au observat este ca un mare angajator si furnizor de servicii supranational poate face mai mult decat a realizat un sistem centralizat de educatie, caci ungurii din secuime vor gasi o motivatie imediata si imperativa pentru a invata romaneste. Pe de alta parte este cert ca, intr-un asemenea context comercial, limba romana nu este cultivata preferential si ca ea devine un simplu instrument fiind privata de aura sa identitara si epurata de continuturile sale ireductibile.

Problematica mare a scolilor poate fi si ea descrisa in termeni asemanatori. In ciuda diferentelor de situare istorica, Romania si Ungaria sunt angajate in competitia de a atrage investitii straine care vor actiona ulterior fatalemente in sensul relativizarii rivalitatii etnice. Ca sa luam doar cel mai recent exemplu, compania Bosch si-a exprimat intentia de a-si dezvolta afacerile din Ungaria, dar aceeasi companie a investit si in Romania si, fireste, ca in interesul afacerilor sale isi doreste ca ostilitatea romano-maghiara sa ramana retorica.

Daca premierul Ungariei a dat deunazi un comunicat despre primirea lui Daniel Korioth (CEO la Robert Bosch GmbH) inseamna ca vede in investitiile germane o chestiune de maxima importanta, fapt care sugereaza ca perspectiva si interesele companiei vor deveni tot mai influente, desigur, intr-o maniera discreta si niciodata explicita.

Iata prin urmare de ce, magazinul Kaufland de la Odorheiul Secuiesc este imaginea in mic a "arbitrajului" pe care capitalul occidental il exercita in estul Europei.

Autor: Horatiu Pepine

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...