Si totusi Cartagina trebuie distrusa

Intre romani si cartaginezi s-au purtat trei razboaie (numite si "razboaiele punice") pentru bazinul mediteraneean. Dupa ce primul razboi (264-241 inainte de Hristos) a fost un lung sir de victorii romane, cel de-al doilea (218-201 inainte de Hristos) a pus in pericol insasi esenta statului roman, incheindu-se totusi cu infrangerea lui Hanibal.

Dupa o perioada de refacere, cartaginezii incep sa desfasoare o campanie agresiva de reinarmare si chiar incearca un razboi cu satelitul Romei, Numidia. Reinarmarea Cartaginei s-a putut face datorita ignorarii acestui pericol de catre o conducere romana, plina de suficienta si de ignoranta. Impotriva acestei atitudini s-a ridicat constant senatorul Cato cel Batran (234-149, inainte de Hristos), cel care a fost facut faimos de catre Pliniu cel Batran in lucrarea sa "Naturalis Historiae", in care aflam cum Cato isi sfarsea fiecare discurs cu fraza devenita celebra "Ceterum censeo Carthaginem esse delendam" (Si totusi sunt convins ca ar trebui distrusa Cartagina!) . "[Cato] clamaret omni senatu Carthaginem delendam.", ne spune Pliniu cel Batran. Exact in anul mortii lui Cato, romanii condusi de catre Publius Cornelius Scipio Aemilianus Africanus Numantinus incep un asediu de trei ani al Cartaginei care se va sfarsi cu distrugerea totala a cetatii africane...

Romania se afla astazi sub asaltul diplomatic al unei Ungarii care si-a regasit agresivitatea si si-a construit o noua retorica revansarda sub conducerea autoritara a regentului Orban Viktor. Rand pe rand, toate redutele bunului simt si ale normalitatii s-au prabusit sub povara unei campanii din ce in ce mai indrazneata a Budapestei. Marcat de un destin aflat constant sub semnul Trianonului, Orban Viktor incepe sa semene din ce in ce mai mult cu Kun Bela, liderul bolsevic al Ungariei care a declansat la 16 aprilie un razboi total impotriva Romaniei, pentru ca la 4 august 1919 armata romana sa intre in Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mardarescu si sa invinga astfel definitiv agresorul.

Dupa ce prin Tratatul de la Trianon, semnat la data de 4 iunie 1920 intre Puterile Aliate invingatoare in Primul Razboi Mondial si Ungaria, in calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat invins in Primul Razboi Mondial, se consfintea includerea teritoriului Transilvaniei si partii rasaritene a Banatului in cadrul Romaniei, frontierele de la Trianon au fost confirmate din nou in anul 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947), incheiat intre Puterile Aliate si Ungaria, desi (aidoma celui de-al doilea razboi punic), Ungaria reusise sa preia vremelnic Ardealul de Nord in urma Diktatului de la Viena din 1940.

Ei bine, dupa 70 de ani, regimul autocratului regent Orban Viktor, ataca, cu o indarjire demna de cauze mai bune, Romania (de data aceasta doar diplomatic, din fericire).

Aceasta ofensiva si-a avut prologul inca din iunie 2015, la audierile din parlament, atunci cand Lazar Janos, seful comunitatii de informatii maghiare, a spus ca Romania este o prioritate pentru spionajul unguresc (ceea ce constituie o noutate inacceptabila pentru o tara "aliata" din NATO si UE!) . Bucurestiul nu a avut nicio reactie oficiala.

A urmat apoi oficializarea si aprofundarea unei aliante dintre Budapesta si Moscova (ce aminteste de planul comun Kun-Lenin), concretizata in demararea unui proiect nuclear ambitios, in valoare de 12 miliarde USD, la 120 km de Timisoara: doua reactoare nucleare a cate 1200 Mw, de tipul VVER 1200, construite de catre Rossatom in baza unui credit rusesc gigantic (10 miliarde USD), oferit de tarul de la Kremlin regentului Orban. In loc sa se opuna, din considerente de pericol nuclear al unei tehnologii rusesti incontrolabile, Romania a musamalizat dezbaterea publica, mutand-o tocmai la Oradea; in loc sa se opuna regimului de atribuire directa a finantarii catre statul rus, in dispretul oricaror norme UE privind concurenta, Romania a tacut complice. De altfel, in perioada in care Comisia Europeana studia dosarul "Paks II", proaspatul ministru de externe roman isi incepea mandatul cu o vizita la Budapesta, anuntata ca fiind prilejuita de o intalnire cu regentul si apoi cazuta in ridicol dupa umilinta anularii audientei la capriciosul Orban Viktor...

Intr-un crescendo ametitor, in septembrie 2017, Ungaria anunta oficial "blocarea" candidaturii Romaniei la OECD, in baza unei decizii politice, pentru a boicota o hotarare legala si temeinica a justitiei romanesti. In loc sa protesteze in fata acestei incalcari grosolane a dreptului international si a principiilor OECD, Bucurestiul a ales sa "scape" cu un telefon de resetare a relatiilor cu regentul de la Budapesta; nici pana astazi, Ungaria nu a mai deblocat respectiva candidatura...

Mai apoi, bomba a cazut, nemiloasa la Bucuresti in februarie anul acesta: conducerea (numita si controlata politic, sa nu ne facem iluzii!) companiei Transgaz decide, printr-un act suspect, netransparent, total ascuns opiniei publice sa rezerve pentru doua companii maghiare intreaga capacitate a gazoductului fost BRUA (devenit BRU, prin voia discretionara a lui Orban Viktor), imbogatit cu o conducta care sa aduca si zestrea suprema a Romaniei (gazele din Marea Neagra) . De data aceasta, Ion Sterian, stapanul prea-placut sistemului de putere de la Bucuresti, a facut tot ce putea pentru atingerea acestui tel: a acceptat ca asa-zisa "licitatie" sa se faca pe serverele companiei similare din Ungaria (FGSZ), a ascuns opiniei publice numele celor doua firme maghiare, a organizat chiar sedinte de diabolizare a opiniilor neaservite siesi impreuna cu generalii cu vocabular de sergent din spatele coloanelor din spatele fantanii Sarindar...

Cine sunt firmele castigatoare ale capacitatii de livrare a gazelor din Romania spre Ungaria, adica cine sunt firmele unde va ajunge gazul romanesc din Marea Neagra? Una este o firma din grupul la care MOL este actionar majoritar, MET AG iar cealalta se ascunde dupa misterioasa succesiune de litere MFGT. MFGT inseamna Magyar Foldgaztarolo Zrt adica firma care detine si opereaza depozitele subterane de gaze din tara vecina si prietena. Da, numai ca MFGT este parte din grupul MVM, MVM Magyar Villamos Muvek Zrt, adica compania nationala maghiara care inglobeaza productia de energie electrica, transportul energiei electrice, depozitele de gaz si multe altele. Printre alte elemente uitate de catre clonele cantatoare ale comunicatelor Transgaz, MVM este si partenerul rusilor de la ROSSATOM pentru construirea centralei atomo-electrice Paks 2.

Sa mai explicam inca o data, poate nu e clar: numitul politic Ion Sterian (Transgaz) accepta sa organizeze o licitatie pe serverele FGSZ, o companiei din grupul MOL, licitatie castigata de catre alta firma unde MOL este actionar majoritar, MET Grup! Si nu l-a demis nimeni pe Sterian, dimpotriva a sarit sa-l apere, ca din intamplare, o armata de analisti, "carnasiere" de televiziune, fosti ministri si chiar ministri fii de secretari de stat, oficiosi "pe care lumea nu putea sa-i mai incapa"...

Daca au vazut ca se poate, supusii regentului au apasat pedala acceleratiei: in iunie 2018, MET (deconspirata firma controlata de catre dorincocosii lui Orban) ajunge la o cota pe piata de furnizare a energiei de aproape 10%, a treia pozitie pe piata concurentiala de energie din Romania, cu un total de circa 5000 de puncte de consum. Reactioneaza cumva Bucurestiul? Desigur ca nu: presa preia cu veselie comunicatele optimiste ale "baietilor destepti" ai lui Orban (sursa aici).

In cadrul unei emisiuni difuzate pe 4 iunie de televiziunea ungara ECHO TV, vicepremierul maghiar Zsolt Semjen spune: "Adunarea Nationala de la Alba Iulia nu a fost legitima din punctul de vedere juridic, cea mai "tare" chestiune o reprezinta Romania, deoarece in zilele noastre in constiinta nationala a romanilor nu Transilvania este problema principala, ci faptul ca romani care traiesc pe teritoriul Republicii Moldova, in Basarabia, pe teritoriul delimitat de Prut, Nistru si de Delta Dunarii nu vor sa se uneasca cu Romania. Din cauza faptului ca Republica Moldova nu a fost anexata de Romania, aceasta tara a suferit prima mare infrangere in istoria sa, ceea ce romanii nu pot accepta niciodata. A doua chestiune este posibila separare a Munteniei de Moldova, ceea ce este o teama permanenta in constiinta nationala a romanilor si pentru politicienii romani".

Cum a raspuns locatarul cu trabuc in coltul gurii din Aleea Alexandru nr. 31? In limba de lemn, bineinteles: "Preocuparea mea este cum sa dezvoltam relatiile pe care le avem cu tarile vecine", ceea ce se traduce cu un simplu "mi se rupe!"... (sursa aici).

Saptamana aceasta, intunecata si la propriu si la figurat, ungurii musca din nou: Kristof Terhes (un telenovelist cu creasta!), CEO al FGSZ, transportatorul maghiar de gaze, a organizat o conferinta de presa la Bucuresti in care a explicat ca Romania nu poate consuma toate gazele pentru ca doar 30-35% din populatie e conectata la gaze fata de Ungaria unde procentul e 95% si ne-a intrebat cu superioritate "Ce faceti cu gazul? Il ardeti, faceti un foc mare?" (sursa aici).

Inutil sa mai spunem ca Terhes a organizat respectiva conferinta de presa fara ca macar sa-l anunte si pe insignifiantul Ion Sterian pe care puterea de la Bucuresti il socoteste probabil un fel de Warren Buffett al Balcanilor. De data aceasta nici nu am mai sperat la vreo reactie de la socrul mondenului Peter Imre si urmasul lui Nicolae Titulescu...

Suficienta tampa a semi-doctilor care populeaza sincron aleile puterii de la Bucuresti si ecranele televiziunilor a permis degradarea puternica a prestigiului international al Romaniei: tara noastra a tacut si a sprijinit tacit proiectul monstruos al lui Orban de a face din Ungaria un sarpe anaconda incolacit pe resursele noastre si pe piata romaneasca.

In timp ce partenerul lui Ion Sterian, Kristof Terhes, isi exhiba mahalagismul in capitala noastra, "responsabilii" de la Bucuresti continuau sa puna apa in vin: analistii intocmeau rapoarte menite sa justifice exportul "pe repede inainte" al gazului de la Marea Neagra, politicienii se intreceau in euro-atlantism si prosternare la idolii falsi ai "pietei unice a energiei", iar televiziunile continuau sa combata vocile umile care cer prostioare patate cu "nationalism desuet" precum: centrale electrice pe gaze in Romania, extinderea alimentarii cu gaze pentru toti romanii, repornirea capacitatilor petrochimice romanesti.

Ma intreb chiar de ce sa nu fie si revelatia Kristof Terhes invitat de onoare la spiritismele fripturistilor ONG-ului oficial al Romaniei? Pai ce sa ne mai ametim cu traducerile spuselor sale? Mai bine sa ne adapam direct de la sursa.

"Ceterum censeo Carthaginem esse delendam"!

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Citeste si:

Poate fi Maia Sandu o variantă pentru români? Analist: Scoate în evidență criza de leadership de la noi

Prin modestia și discursurile sale, președintele Republicii Moldova Maia Sandu se bucură de o popularitate uriașă atât la Chișinău, cât și în România, acolo unde tot mai mulți se...

Ce avere declara Sorin Oprescu când era primarul Capitalei. Artă de zeci de mii de euro cu salariu de 6.500 de lei

Sorin Oprescu a fost primarul Bucureștiului începând din 2008 până în 2015, an în care a fost reținut de Direcția Națională Anticorupție după ce a primit o mită de 25.000 de euro,...