Europa a dat o lectie dureroasa despre cum o astfel de criza NU trebuie gestionata. Cum apar fake news-urile despre COVID-19 Interviu

Virus scapat din laborator, banal ca o gripa, dispare daca folosesti produsul X, o arma geopolitica inventata in lupta subterana dintre marile puteri - pandemia provocata de SARS-CoV2 face obiectul unor dezinformari, mai grosalane sau mai subtile, dar greul abia incepe: Uniunea Europeana a esuat dureros in a raspunde eficient si solidar la criza, criza economica post-pandemica poate fi intuita, iar neincrederea romanilor in autoritati cere o strategie de comunicare cu totul alta decat cea a tapilor ispasitori pentru fake news-uri.

Un astfel de eveniment, ca prezenta unui virus necunoscut ce provoaca o boala pentru care nu exista un medicament minune, predispune la dezinformari, teorii ale conspiratiei si scenarii apocaliptice.

Nu toate sunt insa fake news-uri, spune intr-un dialog cu Ziare.com Corneliu Bjola, profesor de studii diplomatice la Universitatea Oxford si director al Oxford Digital Diplomacy Research Group, iar mecanismul psihologic declansat de frica (de boala) si incertitudine are de-a face si cu felul in care autoritatile gestioneaza comunicarea.

Cum aparitia informatiilor false - se inchid Bucurestii, Vitamina C previne COVID-19 sau, din contra, agraveaza boala, Nurofenul e toxic si tot asa mai departe - e periculoasa, pentru ca fertilizeaza terenul pentru psihoze in masa si anxietati sociale, am vorbit cu Corneliu Bjola despre responsabilitati si riscuri, despre incertitudine si adevaruri trunchiate, dar si despre ce a pus pe masa criza pandemica.

Ce e si ce nu e fake news?

Termenul de "stire falsa" ("fake news") a devenit oarecum demodat din cauza lipsei de claritate si are acum valente mai mult peiorative (de a descalifica stiri sau opinii divergente fata de pozitia vorbitorului).

Comisia Europeana prefera sa foloseasca termenul de dezinformare, pe care o defineste ca "informatie demonstrabil falsa sau tendentioasa generata si diseminata in vederea obtinerii unui avantaj economic sau pentru a manipula publicul in mod intentionat si care poate cauza daune publice" (de ex., amenintari privind sanatatea, siguranta cetatenilor, dar si a proceselor democratice, cum ar fi alegerile).

Cu ce ne confruntam, la nivel de dezinformare, in ceea ce priveste SARS-CoV2?

Exemple:

1) "Coronavirus e doar o banala gripa ce trebuie igorata"; caz clar de dezinformare conform definitiei de mai sus: informatia e demonstrabil falsa (mortalitatea COVID-19 e mai mare decat cea a gripei; 3-4% pentru COVID-19 comparativ cu 0,1% pentru gripa) si poate afecta clar sanatatea publicului prin crearea de confuzie.

2) "Te poti vindeca de coronovirus daca folosesti X sau Y" - dezinformare motivata economic; nu exista niciun vaccin sau medicament impotriva virusului deocamdata, dar e posibil ca un vaccin impotriva COVID-19 sa fie omologat in circa 18 luni.

3) "Coronovirusul e o arma conceputa de statul X impotriva statului Y" - din nou vorbim de dezinformare: nu exista nici o baza pentru o astfel de declaratie. COVID-19 face parte dintr-o familie de virusuri mai larga, care include SARS and MERS si care sunt destul de bine studiate acum, desi atunci cand au aparut (2003 si 2012) au provocat dezinformari similare.

Tema "virusului evadat din laborator" a fost folosita intens de KGB in trecut, in legatura cu SIDA (Operatiunea Infektion in 1983-7), dar si recent de propaganda digitala ruseasca in legatura cu COVID-19, parte dintr-un efort mai larg de a crea confuzie si instabilitate in tarile europene.

Ce predispune la dezinformare?

Dezinformarea e inevitabila in momente de criza fiind facilitata de doi factori care se alimenteaza reciproc: frica (de imbolnavire si posibil deces) si incertitudinea (lipsa de informatii) despre natura, implicatiile si modul de gestionare a crizei.

Cu cat creste numarul victimelor, cu atat se mareste si anxietatea publicului si tendinta de a reactiona emotional prin a gasi "tapi ispasitori" (minoritati), a imbratisa explicatii pe care in alte conditii nici nu le-ai acorda atentie (conspiratiile iresponsabile promovate de canalele rusesti) si a exterioriza prin comportament anxietatea interioara (share-uirea masiva si necritica de stiri pe canalele de socializare).

Cum controlezi dezinformarea?

Reducerea incertitudinii e principalul mod prin care poti minimiza efectele dezinformarii.

Aceasta presupune furnizarea de informatii care sa ajute publicul sa inteleaga ce se intampla, ce masuri sunt luate de autoritati pentru protejarea sa si cum sa reactioneze la criza. Studii recente pe tema psihologiei teoriilor conspirationiste arata clar ca principalul factor de atractie il reprezinta capacitatea acestor teorii de a oferi o "cheie" cognitiva prin care criza poate fi chipurile "explicata".

E foarte important ca o astfel de informare sa fie facuta, asadar, in baza unei bune intelegeri a profilului publicului. Ideea e importanta, asa ca o sa imi permit sa o dezvolt un pic.

Exista o dezbatere interesanta in literatura academica de specialitate (Beck, Giddens, Dressler), care se concentreaza pe conceptul de "cultura de risc" (matricea cognitiva folosita de diferite grupuri pentru a raspunde la crize).

De exemplu, olandezii sunt priviti ca avand o cultura individualista de risc, intrucat se bazeaza mai mult pe ei insisi decat pe autoritati cand traverseaza o criza.

Italienii sunt descrisi ca posedand o cultura fatalista, in care cetatenii se simt neaparati si fara putere cand sunt loviti de dezastre si au mica incredere in autoritati.

Germanii sunt caracterizati de o cultura statista, in care autoritatile sunt considerate a avea principala responsabilitate de a pregati si proteja populatia in caz de criza, iar publicul are incredere in autoritati.

Nu am vazut niciun studiu facut pe Romania, dar as fi inclinat sa clasific cultura de risc a romanilor undeva mai apropriata de cea a italienilor (incredere mica in autoritati dublata de un sentiment negativ ca pot schimba mult la nivel individual, desi variatiile regionale pot conta de asemenea).

Intorcandu-ma la ce spuneam inainte, comunicarea cu publicul in acest caz trebuie sa tina seama de acest profil.

Degeaba oferi stiri credibile daca publicul nu are prea mare incredere in autoritati.

In plus, e nevoie de un efort mai sustinut, probabil, pentru a convinge publicul sa se organizeze singur (de exemplu, prin crearea de site-uri independente de fact-checking gen StopFake.org). Vectorii de comunicare trebuie ajustati in acest caz, folosind persoane credibile publicului (pe segmentele relevante) si o structura semi-centralizata de combatere a dezinformarii (autoritati in parteneriat cu canale media credibile).

Ce vulnerabilitati a scos deja la iveala pandemia?

La nivel international, sunt cinci elemente mai interesante pe care pandemia le-a scos in evidenta.

In primul rand, lipsa de colaborare globala pentru a limita si contracara efectele raspandirii virusului, inclusiv pe tema dezinformarii, si care este in mare parte cauzata de politica antagonista si iresponsabila a Administratiei Trump.

In al doilea rand, Europa a dat o lectie dureroasa despre cum o astfel de criza NU trebuie gestionata.

Lipsa de coordonare la nivel european si deficitul de solidaritate intre statele membre au stralucit in mod special, desi situatia este pe cale se fie corectata oarecum.

In al treilea rand, China a pierdut din stralucirea (inclusiv in plan intern) pe care o avea ca model de dezvoltare economica. A reusit intr-adevar sa stopeze raspandirea virusului, dar raman multe intrebari legate de modul in care a gestionat perioada de inceput a crizei.

In al patrulea rand, perioda de stabilitate si crestere economica din ultimii zece ani a implodat brusc in cateva saptamani.

In timp ce pandemia este de asteptat sa dispara in cateva luni, efectele sale economice vor fi fara indoiala de durata.

In al cincilea rand, vacuumul de leadership la nivel global cuplat cu o posibila recesiune globala creeaza un amestec exploziv din punct de vedere politic, in special in Europa.

Cu alte cuvinte, greul de aici incolo incepe.

Dezinformarea indusa de pandemie are toate sansele sa fie doar un mic preludiu pentru perioada de criza economica ce e posibil sa urmeze. E nevoie de instrumente noi si structuri flexibile pentru a-i face fata, iar momentul pentru a le pregati la nivel european si national este acum.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...