"Carta Alba privind viitorul Europei" constituie un manifest legat de evenimentul celebrarii la Roma a celor 60 de ani de constructie comunitara, unde cei 27 de lideri ai statelor membre ale Uniunii Europene si-au exprimat un punct de vedere asupra planului comun de dezvoltare a Uniunii Europene pana in anul 2025.
Lansarea acestui cadru de dezbateri din partea presedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, vine intr-un moment delicat pentru proiectul european, greu incercat de situatia actuala. Criza economica, fenomenul Brexit, valul migrational, discursul nationalist, amenintarile de la granitele rasaritene ale UE si pericolul terorismului reprezinta cauze care au ridicat semne de intrebare asupra capacitatii UE de a raspunde prompt, in interesul statelor membre si al celor 500 de milioane de oameni. In acest sens, un drum comun ar urma sa aduca urmatoarele solutii pentru situatia actuala:
Avand in vedere acest context, se poate spune ca repozitionarea statelor membre si dezbaterea proiectului european pentru perioada viitoare constituie o necesitate, iar evenimentul de la Roma din 25 martie 2017 reprezinta punctul de debut al unei constructii comune in interiorul UE 27, menit sa asigure adoptarea unui plan de masuri de relansare economica de dezvoltare sociala si asigurarea bunastarii cetatenilor europeni.
O problema aparte, ridicata de atatea ori la nivelul dezbaterilor comune si care a constituit baza manifestarilor de orgolii din partea unor state membre, a fost legata de dihotomia suveranitate-interguvernamentalism.
Cu alte cuvinte, vorbim despre cat este dispus un stat membru sa lase la latitudinea institutiilor europene pentru luarea deciziei, proces care va afecta intr-un mod sau altul interesele respectivei tari.
O alta problema este cea legata de masurarea valorii adaugate pentru un drum comun si cat se rasfrange asupra cresterii nivelului de trai al oamenilor. Probabil, o mai buna explicare si reprezentare a actiunilor la nivelul institutiilor UE, ar aduce intr-o masura mai mare o cuantificare a avantajelor luate in intregul lor. Aici, trebuie facute eforturi sporite pentru a explica necesitatea avantajelor directe, dar si importanta avantajelor indirecte.
Din setul de decizii alternative care au alimentat o anumita stare de disolutie la nivel de incredere in proiectul european face parte si modul in care diferite state membre au considerat ca se poate iesi din criza. Edificatoare in acest sens au fost propunerile alternative de relansare economica:
Nu lipsita de importanta in acest context este si cuantificarea nivelului de trai, prin distingerea clara intre raportarile statistice si cat se resimte in mod real. In mod cert, o ascundere in spatele cifrelor - rata de crestere a PIB, a productivitatii, a locurilor de munca - nu a fost cel mai bun argument ca proiectul comunitar se regaseste in prosperitatea fiecarui individ sau se reflecta in mod pozitiv in traiul de zi cu zi al cetatenilor.
Dintr-o analiza a acestor dileme, rezulta ca situatia actuala reprezinta perpetuarea anumitor framantari mai vechi care nu si-au gasit solutionare in ciuda anumitor eforturi de diminuare a consecintelor lor si de gasirea a consensului pentru depasirea lor.
Prin aceasta trecere in revista, atrag atentia ca solutiile trebuie cautate in analiza situatiilor care au generat problemele pe care le intampina UE 27 astazi, si nu in anumite accente impuse de interese restranse si segregationiste.
UE in sine este facuta sa functioneze ca un proiect comun, iar sintagma "unitate in divesitate" este corolarul pe care se sprijina intreaga constructie europeana exprimata la nivel fundamental prin Tratatele UE si strategiile subsecvente.
O nota aparte pentru Strategia de la Lisabona, care a venit cu un concept revolutionar despre dezvoltare si a propus ca Uniunea Europeana sa fie cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica durabila, cu locuri de munca mai multe si mai bune si o coeziune sociala mai mare.
In mod cu totul edificator pentru intarirea acestui concept, Stragegia Europa 2020 a continuat aceasta constructie prin enuntarea dezideratului ca Uniunea Europeana, intr-un climat al schimbarii, sa devina o economie inteligenta, durabila si incluziva.
Aceste scopuri, pe cat de vizionare, pe atat de potrivite pentru inceputul acestui mileniu, iar prin scurgerea timpului si derularea evenimentelor, intr-o analiza retrospectiva, se dovedeste ca ar fi fost solutia pentru toate problemele intampinate, dar drumul de la viziune la implementare s-a dovedit a fi problema critica a contextului actual.
Cheia de bolta in abordarea dezvoltarii economice o constituie cunoasterea, si prin ea, accentul pus pe factorii endogeni ai cresterii: cercetare, inovare, creativitate, tehnologizare si digitalizare. Desi s-au facut pasi importanti la nivel de constientizare, cunoasterea are inca un potential neexploatat.
In cazul tarii noastre, reformarea guvernantei economice este o solutie din ce in ce mai mult analizata ca demers pe termen indelungat, tocmai pentru a consolida o crestere economica sustenabila, o distribuire justa a produsului care sa asigure o calitate mai mare a vietii si o orientare spre solutii alternative inovative de dezvoltare, care sa ia in considerare protectia mediului, surse regenerabile de energie, mutarea accentului pe folosirea potentialul intangibil, adica pe roadele cunoasterii.
Guvernul trebuie sa gaseasca resorturile prin care sa intervina si sa ia masuri de stimulare a antreprenoriatului si inovarii, prin crearea de parghii ca IMM-urile sa se dezvolte.
Modelul neoliberal, bazat strict pe legile pietei si pe acapararea pietelor externe, nu mai este capabil sa furnizeze dezvoltare durabila si progres la nivel social.
Noul model trebuie sa fie unul alternativ, orientat catre natura fiintei umane si responsabil din punct de vedere social prin lupta impotriva inegalitatilor, subdezvoltarii si distribuirii inechitabile a rezultatelor obtinute, cu orientare clara spre educatie, flexibilitatea pietei muncii si cresterea calitatii vietii.
Varianta cea mai potrivita pentru conceptul european de dezvoltare este cea a intensificarii eforturilor pentru o Europa unita, iar Romania sa fie parte a acestei constructii si, de ce nu, un actor important in aceasta realizare comuna.
Evident ca pe aceasta structura se pot grefa elemente specifice din toate celelalte scenarii, dand sens pe de-o parte ideii care a stat la baza fondatorilor proiectului comun european, iar pe de alta parte creand premisele unei relansari si unei regandiri a modelului de dezvoltare.
Scenariul "Continuand pe acelasi drum" se circumscrie stilului "business as usual", aducand o oarecare incredere ca daca a functionat ceva pana acum, e bine sa fie continuat. Problema se pune daca a functionat cum trebuie, sau mai bine spus, daca mai poate functiona in conditiile de schimbare intervenite la nivel global si al UE.
Pentru constructia europeana, cel de-al doilea scenariu - "Accent exclusiv pe Piata Unica" ar amputa pur si simplu politica de coeziune, obiectivele de convergenta si incluziunea sociala, iar costurile acestor pretentii depasite sunt greu de imaginat.
Daca ne uitam in urma, chiar si la nivel global, putem lesne vedea ca o astfel de abordare unilaterala a generat criza si a contribuit la raspandirea fenomenului de contagiune pe piata mondiala.
Prin "Cei care doresc mai mult realizeaza mai mult" se creaza o casta a tarilor dezvoltate, in interiorul UE, care sa beneficieze de avantajele unei piete extinse si a protectiei unui spatiu comun, dar care sa dobandeasca privilegiile unei dezvoltari discretionare, sfidand astfel principiul coeziunii.
Pe baza unor criterii obstructioniste si vagi, practic se doreste o segregare a vechii Europe EU 15 de cea noua EU+12.
"Mai putin, dar mai eficient" este scenariul care acrediteaza ideea de a construi o Uniune Europeana axata pe obtinerea de rezultate mai multe si cu mai mare rapiditate in anumite domenii de politica, actionand mai putin in alte domenii, amputeaza progresele facute pana acum de multe state in materie de integrare.
Practic, avem de-a face cu o restrngere a functionalitatii UE, pe baze incerte si cu un plan de punere in practica destul de neclar.
"Mult mai mult, impreuna" este propunerea care respecta fundamentele crearii UE, litera si spiritul Tratatelor, planul si implementarea strategiilor de dezvoltare si vointa majoritatii cetatenilor UE. In mod particular, acesta este scenariul care avantajeaza si Romania, este un demers consistent pentru intensificarea eforturilor in materie de cooperare, jalonarea mai clara a traseului optim si elaborarea optima a obiectivelor.
Spre deosebire de celelalte scenarii, aici se vorbeste de stimularea investitiilor la nivelul UE, aspect deosebit de important si cu efecte benefice asupra vietii economico-sociale la nivel european. Pentru Romania, "Mai mult impreuna" este o exprimare fireasca a drumului parcurs in ultimii 10 ani in cadrul Uniunii Europene si dorinta ferma de a continua eforturile de integrare, fapt ce raspunde cel mai fidel aspiratiilor cetatenilor romani.
Inchei aici, ma grabesc...pierd avionul catre o conferinta in Polonia, trebuie sa fac rezervarea pentru concediul de la Paris, am de completat o cerere de rambursare pentru o investitie finantata din fonduri europene si ma intalnesc cu fiul meu cel mare, intors de la o bursa Erasmus de la Praga. Sunt cetatean euroman, iar asta ma tine ocupat!
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
utecisti fruntasi :)))
ma rog,mai... Vezi tot