Romania la 10 ani de UE, o aniversare uitata

Atentia publica, la inceput de an, s-a concentrat, in mod firesc, pe stirile legate de formarea noului guvern si de asezarea echilibrului politic in Parlamentul Romaniei in componenta decisa, in decembrie, de votul cetatenilor.

In aceste conditii, din pacate, aniversarea, la 1 ianuarie 2017, a 10 ani de la aderarea Romaniei la UE nu a beneficiat de prea multa atentie. Momentul merita mai mult decat cateva declaratii politice si analize preponderent legate de beneficiile economice pe care apartenenta timp de un deceniu la UE ni le-a adus.

Nu sunt un festivist sau amator al aniversarilor pompoase, dar cred ca acest subiect este de importanta vitala pentru Romania. In saptamanile care urmeaza, ar trebui sa cautam ocazia de a vorbi despre aceasta aniversare, de a analiza in profunzime ce a insemnat, in ultimii 10 ani, apartenenta la UE pentru tara noastra si, mai cu seama, ce valente poate sa capete Romania europeana in viitor.

In contextul in care si UE se pregateste de aniversarea a 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, de instituire a Comunitatii Economice Europene, am putea extinde perioada in care sa mentinem ecuatia europeana a Romaniei in atentia opiniei publice macar pana in 25 martie, ziua aniversara a semnarii Tratatului.

O perioada de analiza si introspectie cu privire la rolul Romaniei in UE se impune cu atat mai mult cu cat este clar ca aniversarea celor 6 decenii de existenta a proiectului european coincide cu necesitatea relansarii acestuia.

Aderarea la UE este cel mai bun lucru care i s-a intamplat Romaniei in cei 27 de ani care au trecut de la caderea zidului Berlinului si sfarsitul Razboiului Rece. Romania si cetatenii ei au avut totul de castigat si nimic de pierdut din relatia cu UE.

Realitatea deceniului pe care l-am lasat in urma si provocarile ce stau inaintea tarii noastre, dar si a intregii UE, vin sa confirme, dar si sa nuanteze optimismul meu european.

La 1 ianuarie 2007, Romania a pasit intr-un spatiu al democratiei si libertatii. UE este o constructie economica, o piata comuna, un spatiu de comert liber, dar, inainte de toate acestea, Uniunea este construita pe valori si principii fundamentale cum sunt: respectul demnitatii umane si a integritatii personale, dreptul la libertate si la siguranta, libertatea de gandire, de constiinta si de religie, libertatea de exprimare si de informare, libertatea de intrunire si de asociere, egalitatea in fata legii, interzicerea torturii si a pedepselor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei si a muncii fortate, nediscriminarea, diversitatea culturala, religioasa si lingvistica, egalitatea intre barbati si femei, drepturile copilului, securitatea sociala si asistenta sociala, protectia sanatatii, accesul la serviciile de interes economic general, protectia mediului si protectia consumatorilor.

De prea multe ori suntem tentati sa desconsideram aceste valori. Credem ca pacea si stabilitatea sunt o stare naturala, dar ajunge sa aruncam doar o privire pe harta geopolitica a planetei pentru a vedea ca pe ea se inghesuie zonele de instabilitate, de conflict, de razboi civil, de tragedii umane.

Vorbim cu teama despre impactul pe care criza refugiatilor l-ar putea avea asupra modului nostru de viata, dar dam uitarii prea usor faptul ca cei care se refugiaza din calea razboiului au pierdut tot in afara de propria lor viata.

Tinerii nostri, care din fericire nu stiu ce inseamna sa traiesti sub un regim totalitar, sa-ti fie refuzate drepturi elementare si libertati fundamentale, trebuie sa puna UE in relatie directa cu realitatile vietii lor de zi cu zi.

In afara edificiului european, aceste realitati nu ar fi posibile: sa beneficiezi de dreptul de a invata, trai sau munci in intregul spatiu european, sa fii bursier Erasmus, sa beneficiezi de programele de sprijin ale UE ca tanar intreprinzator sau fermier, sa constati ca localitatea ta se modernizeaza cu ajutorul fondurilor europene, sa beneficiezi de usurinta comunicarii si de pretul accesibil al calatoriilor sau sa primesti un ajutor social daca te afli intr-o situatie dificila.

Societatea romaneasca s-a transformat profund in cei 10 ani care au trecut de la aderarea la UE. Trebuie sa ne amintim ca obiectivul aderarii a fost in masura sa coalizeze intreaga societate, neexistand nici in mediul politic, nici in cel academic, economic, in general in spatiul public voci semnificative care sa puna la indoiala beneficiile apartenentei noastre la UE. Dupa un deceniu, constatam ca indicatorii macroeconomici sunt favorabili, beneficiem de stabilitate macroeconomica si de o crestere printre cele mai mari din Uniune.

Beneficiile aderarii in acest domeniu sunt de necontestat. Din momentul semnarii acordului de aderare in aprilie 2005 si pana in trimestrul III al anului 2016, Romania a beneficiat de aproape 40 de miliarde de euro de la UE sub forma fondurilor structurale, de dezvoltare rurala si plati directe in agricultura, dupa 1 ianuarie 2007, si a finantarilor aferente programelor de preaderare in perioada 2005-2007.

In acelasi interval de timp, contributia la bugetul comun european de aproximativ un procent din PNB a insumat 13,7 miliarde euro. Rezultatul este un sold pozitiv de peste 26 de miliarde de euro, care a insemnat un motor puternic pentru obtinerea rezultatelor economice realizate in acest deceniu. Putem cita cifrele de crestere ale PIB-ului, dar mai semnificativ mi se pare PIB-ul pe cap de locuitor, care, in 2007, se situa la 41% din media UE, indicatorul curent fiind de 57% din aceasta medie.

Oglinda pozitiva a evolutiei macroeconomice este imediat umbrita daca luam in calcul si alti indicatori. Salariul mediu net a evoluat de la 312 euro in 2007 la numai 459 euro dupa 10 ani. Probabil si din acest motiv, economia Romaniei a inregistrat o scadere a numarului de locuri de munca cu aproape 1,5 milioane. Acest lucru a inrautatit brutal si raportul dintre salariatii activi si pensionari.

Daca in 2007, la aderare, bugetul pensiilor era inca excedentar, astazi ne confruntam cu realitatea faptului ca 4,7 milioane de salariati trebuie sa asigure, prin contributiile lor curente, pensiile a 5 milioane de beneficiari, aparand astfel nevoia subventionarii anuale a bugetului de pensii din veniturile bugetului de stat. Presiunea lipsei locurilor de munca si cea a salariilor reduse s-a defulat prin supapa libertatii de miscare din cadrul UE.

Astfel, Romania a ajuns rapid in topul global al tarilor cu cea mai mare diaspora. Potrivit unui raport ONU privind migratia, 3,4 milioane de cetateni romani locuiesc in afara tarii. Aceasta cifra ne situeaza pe locul 4 in UE dupa Marea Britanie, Polonia si Germania, toate tari cu populatie mai mare ca a Romaniei. In ceea ce-i priveste pe cei ramasi acasa avem o noua problema. Romania inregistreaza cel mai mare grad de inegalitate din UE in privinta veniturilor din salarii.

Coeficientul de inegalitate calculat ca raport al veniturilor celor mai bine platiti 20% in raport cu cei mai slab platiti 20% dintre salariatii din Romania este de 7,2. In UE, acest coeficient mediu este de 5,2. Cresterea inegalitatii este un fenomen global, dar daca comparam evolutia pentru 15 ani, perioada 2000-2014, atunci vedem o crestere usoara la nivel european de la 4,5 la 5,2 si o evolutie socanta in Romania de la acelasi 4,5 la 7,2.

Aceste date reflecta o realitate cu beneficiile si costurile sale, ne arata si sansele risipite (este indeajuns sa ne amintim de coeficientul de absorbtie modest pe care Romania l-a reusit in utilizarea fondurilor europene) si ne indica si cele mai importante provocari carora trebuie sa le dam raspuns in anii care urmeaza. UE a asigurat cresterea prosperitatii cetatenilor Romaniei, dar depinde de noi sa corectam inegalitatea apasatoare pe care o vedem materializata in tara noastra. Am devenit de 10 ani co-decidenti in institutiile UE, dar suntem astazi oarecum izolati pe scena europeana si departe de valorificarea potentialului nostru real.

Suntem parte a UE, dar nu am reusit inca intrarea in spatiul Schengen, ne-am propus adoptarea monedei euro, dar, cu toate rezultatele pozitive in privinta criteriilor de convergenta nominala, economia Romaniei este departe de convergenta reala. Am reusit aderarea, dar mai avem in fata noastra un indelungat parcurs al integrarii.

Pe acest drum ne asteapta si un adevarat test in semestrul intai al anului 2019, atunci cand Romania va detine pentru prima data presedintia rotativa a Uniunii, avand sansa de a-si promova propriile prioritati cu o mai mare eficienta, dar si raspunderea pe care o implica coordonarea timp de 6 luni a complicatei masinarii europene.

Aderarea Romaniei la UE este o poveste de succes. Ajunge sa aruncam o privire catre acele state vecine Romaniei care sunt astazi in afara Uniunii ca sa ne convingem de acest lucru. Urmeaza acum sa ne confruntam cu nevoia de a formula un proiect al integrarii europene care sa mobilizeze din nou toate segmentele societatii romanesti asa cum proiectul aderarii a facut-o inainte de 2007.

Iuliu Winkler este membru al Parlamentului European din partea UDMR, grupul parlamentar PPE, vicepresedinte al Comisiei pentru Comert International si membru supleant in Comisia pentru Dezvoltare Regionala din PE.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...