Ziare.com

Tari bogate, tari sarace. Solidaritatea europeana, "corona-bondurile" si iminenta criza post-pandemie a UE

de Valentin Naumescu, presedinte ICDE
Duminica, 05 Aprilie 2020, ora 09:56

   

Tari bogate, tari sarace. Solidaritatea europeana, "corona-bondurile" si iminenta criza post-pandemie a UE
Valentin Naumescu
Saptamana trecuta a avut loc un summit online complet ratat al UE, trecut pe cat posibil sub tacere de oficiali si de presa, pentru a nu panica suplimentar cetatenii europeni.

Citeste toate textele scrise de Valentin Naumescu pentru Ziare.com

In esenta, tarile bogate, puternice si sigure ale zonei euro (Germania, Olanda, Austria etc.) au respins categoric lansarea unor asa-zise "corona-bonduri", practic niste obligatiuni financiare europene prin care datoriile tarilor vulnerabile din sud (Italia, Spania, probabil si altele care vor fi sever afectate) ar fi urmat sa fie preluate de UE in ansamblu ("mutualizarea" sau preluarea la comun a datoriilor suverane) fiind, bineinteles, platite ulterior de economiile aflate pe plus ale Uniunii, ca semn al solidaritatii intre bogati si saraci, intre performanti si neperformanti, intre disciplinati si indisciplinati in cadrul UE.

N-a mers. Italia tuna si fulgera acum si ameninta cu o politica favorabila Rusiei. Vin vremuri economice si politice tulburi si decizii cruciale de luat in noua UE-27. Unde se va plasa Romania?

Pe scurt, in cinci puncte:

* Summit-ul european online de saptamana trecuta a fost unul dintre cele mai categorice esecuri ale UE din ultimii ani, consemnand doar o tentativa de dialog, scurta, nervoasa si exploziva, intre liderii europeni, fara nicio sansa de gasire a unui compromis in cadrul acelei intalniri virtuale a sefilor de state si de guverne;

* Discutia din Consiliul European a fost practic intrerupta brutal de Italia dupa ce Germania, Olanda si alte economii competitive au respins din start propunerea a noua tari de lansare a "corona-bondurilor" europene, prin care datoriile suverane ale statelor vulnerabile ar fi fost convertite in obligatiuni financiare ale UE, fiind practic trecute "la comun";

* Sefa Comisiei Europene, germana Ursula von der Leyen, s-a exprimat descurajant pentru Italia, in sensul ca "tema corona-bondurilor este doar un slogan. Dincolo de el, se pune problema garantiilor, si din acest motiv retinerea Germaniei si a altor state este justificata"(sursa: AICI);

* Criza de sanatate publica va trece. Va lasa insa in locul ei o criza economica si, ca intotdeauna in asemenea situatii, o criza politica. Ma numar printre cei care considera ca, foarte probabil, criza post-pandemie a UE (economica si politica) va fi mai lunga si mai periculoasa decat pandemia insasi, cu atat mai mult cu cat UE a fost prinsa chiar in momentul sensibil al negocierii bugetului 2021-2027, punand astfel serios la incercare solidaritatea celor 27 de tari membre si soliditatea Proiectului European.

Poate parea paradoxal, dar Occidentul transatlantic (UE-SUA-Marea Britanie-Canada) va avea sansa sa se reinventeze in perioada post-pandemie, daca va avea o clasa politica inteligenta si inspirata, suficient de puternica pentru a se delimita ferm de regimurile dictatoriale mincinoase de la Moscova si Beijing si de a nu mai face compromisuri cu guverne abuzive, evident dominate de dorinta politica de a diviza si desfiinta suprematia Vestului;

* Se apropie momentul unor decizii cruciale in UE. In general, marile crize ale istoriei (asa cum este aceasta, a COVID-19 si cea post-pandemie care va urma) sunt ocazii pentru resetari strategice majore si pentru adoptarea unor decizii care vor deschide noi drumuri.

Simplu spus, UE va iesi din criza "pe scut sau sub scut", fiind fie subrezita pana la a fi considerata "in moarte clinica", pentru a cita un clasic politic in viata, fie se va intari, va realiza necesitatea consolidarii atributiilor supranationale ale Bruxelles-ului (ceea ce cred eu ca se va intampla), va deschide tema unui nou tratat al UE si va deveni pana la sfarsitul deceniului care tocmai a inceput un superstat, implinind practic vechiul vis federalist. Una din doua. Pe termen lung, cale de mijloc nu mai exista.

*

Pe larg:

Nu am nicio indoiala ca ceea ce este astazi criza de sanatate publica va trece pana cel tarziu la mijlocul verii, poate chiar mai repede. Dar la fel de convins sunt ca ea va lasa loc altor doua crize, mai lungi, mai dure si mai periculoase pentru un numar mult mai mare de cetateni, daca nu pentru noi toti - criza economica, urmata de criza politica a UE-27, care vor duce la reasezarea ei, intr-un fel sau altul.

Aceste din urma doua crize sunt nascente in momentul in care vorbim si le vom vedea mult mai clar conturate dupa vacanta de Paste.

Inca de la formarea Comunitatilor Europene, in anii '50, tema solidaritatii statelor membre a fost centrala, esentiala, si asa a ramas pana astazi. Este, in fond, ceea ce justifica insasi Ideea Europeana postbelica, in raport cu traditia statului national suveran.

Pentru ce altceva merita sa mai stai intr-o Uniune de state, daca nu pentru ideea ca ceilalti iti vor veni in ajutor cand iti va fi mai greu si ca impreuna sunt sanse mult mai mari de a-ti fi mai bine decat separat?

Ceea ce este insa diferit fata de acum 70 de ani este atat numarul, cat si diversitatea tarilor participante la Proiectul European. Europa integrata este mult mai dificil de gestionat in prezent.

La inceput au fost implicate in Proiectul European doar sase state vest-europene (RFG, Franta, Italia, Olanda, Belgia, Luxemburg), recent redemocratizate dupa regimurile autoritare pe care le avusesera pana in 1944-1945, toate ruinate de razboi, dar intre care diferentele economice, sociale, religioase, educationale si culturale, chiar daca reale, nu erau totusi atat de izbitoare cum sunt astazi diferentele economice, de performante institutionale si de cultura politica intre cele 27 de tari componente.

Occidentul isi putea reliefa mult mai usor vointa si trasaturile comune atunci, dupa razboi, decat in prezent, cand tonurile si nuantele nationale, regionale si locale au devenit infinit mai complexe, mai confuze si mai intretesute cu interesele dezbinatoare, infiltrate de marile puteri orientale Rusia si China.

La randul ei, structura sociala a societatilor componente ale UE s-a schimbat considerabil in ultimii 30 de ani, prin succesiunea generatiilor, distantarea (pierderea) memoriei istorice a razboiului precum si adaugarea unui strat substantial de migranti non-europeni din Orientul Mijlociu, Africa si Asia, cu sensibilitate culturala si politica diferita de cea occidentala.

Propunerea de lansare a "corona-bondurilor" europene a cazut. Nu stim daca guvernul populist de la Roma, rezultat in urma victoriei spectaculoase a Miscarii de Cinci Stele de acum doi ani, chiar a crezut vreun moment ca Germania si Olanda vor "musca" momeala, preluand acum si platind mai tarziu datoriile mai vechi sau mai noi ale Italiei (da, Italy First! strigau populistii - sursa: AICI -, cu aroganta nationalista - sursa: AICI -, in campania electorala din 2018 si iata ca nu au ajuns prea departe), dar a speculat momentul emotional actual pentru a incerca sa repuna in discutie tema solidaritatii europene si pentru a deschide larg punga germanilor si olandezilor.

Fara a fi o tara saraca, Italia are totusi o economie vulnerabila din perspectiva datoriilor publice mari, care se ridicau la 135% din PIB inainte de criza pandemiei.

Intr-un stil sec si direct, specific olandezilor, ministrul de Finante Wopke Hoekstra a intrebat daca, in loc de corona-bonduri, nu ar fi cumva mai indicat ca UE sa investigheze de ce unele tari au fost mai bine pregatite si fac fata mai usor pandemiei decat altele. Cam acesta este peisajul politic european la ora la care vorbim.

Sigur, tema ajutorului financiar pentru statele cele mai afectate nu este incheiata, este abia la inceput. O sa mai apara multe filmulete dramatice pe Facebook, in care diverse cetatene si cetateni italieni vor striga pe strada cat pot de tare ca nu mai au bani si nu mai au ce sa manance, iar opinia publica europeana va fi bineinteles emotionata, asa cum este firesc.

Premierul italian va continua sa ameninte UE cu o politica binevoitoare fata de Rusia si cu deschiderea portilor cetatii romane agentilor si ofiterilor rusi care vor veni, desigur, "sa ajute" republica din peninsula in lupta contra coronavirusului...

Dar, dincolo de aceste accente de suprafata, ajutor cu adevarat serios Italia va primi tot din partea UE si a SUA, nicidecum a Rusiei sau Chinei. Dincolo de propaganda regimurilor dictatoriale de la Rasarit, rapoarte concrete ale UE arata ca deja ajutorul insumat primit de la Germania si Franta (materiale sanitare) depaseste ajutorul Chinei, iar despre al Rusiei, ce sa mai vorbim, este zero.

Pe de alta parte, Banca Centrala Europeana pregateste un pachet financiar de ajutor pentru depasirea efectelor pandemiei de 750 de miliarde de euro, care vor fi injectati in economia europeana in perioada urmatoare.

Va trebui sa dam la o parte multe si groase perdele de fum pana sa ajungem din nou la chintesenta crizei post-pandemice si, de fapt, a crizei Proiectului European: diferentele (poate prea) mari care exista inca intre tarile bogate si tarile sarace din UE, intre economiile solide si competitive si cele vulnerabile, intre societatile disciplinate si cele indisciplinate, intre modelele culturale performante si cele iresponsabile si asistentiale.

Aici este cheia succesului sau esecului. Pentru a supravietui pe termen lung, UE trebuie sa-i invete pe cei mai slabi sa isi ridice rapid nivelul de performanta, fiindca ideea asistentiala intre Vest si Est sau intre Nord si Sud nu va rezista la nesfarsit.

Si, pe deasupra, trebuie sa privim dincolo de imensele deservicii aduse de populistii de dreapta si de stanga, care inunda spatiul public euro-atlantic cu critici isterice la adresa unor dusmani inchipuiti, cu iluzii vandute ignorantilor si cu discursuri de o infioratoare ipocrizie.

Dar perdelele de fum vor fi in cele din urma date la o parte una cate una, populistii vor ramane curand in pielea goala, urland de disperare, smulgandu-si parul din cap si amenintand cu o iluzorie prietenie cu Rusia si China, daca nu li se dau bani.

Abia atunci discutia se va relua cu seriozitate in jurul "mesei rotunde" a Occidentului, cu cartile pe fata. Acest lucru se va intampla atunci cand criza din 2020 va arata fiecaruia de ce este in stare, dincolo de palavre si de lozinci populiste, si care ii este locul in sistemul relatiilor internationale.

Caci si Italia are, trebuie spus, argumentele ei valabile (chiar daca evident nu acel Italy First! exaltat al populistilor nationalisti de la alegerile din martie 2018), iar Vestul are nevoie de Italia tot atat cat Italia are nevoie de Vest pentru a ramane pe linia de plutire a tarilor civilizate, si nu a guberniilor rusesti aflate la distanta de Imperiu ori a depozitelor de marfuri ieftine ale Chinei de peste mari, adica o simpla afacere comparabila cu una din investitiile oarecare ale Beijingului, care cumpara Africa neagra la preturi de nimic.

Nu acesta trebuie sa fie rolul si destinul Italiei in secolul XXI, iar italienii cu capul pe umeri vor intelege acest lucru si vor separa apele in politica italiana.

Nu vom ajunge curand la reevaluarea pozitiva a Proiectului European si a Occidentului, sigur nu anul acesta, poate nici in urmatorii 2-3 ani (post-criza si recuperarea economica), dar va veni negresit si vremea adevarurilor incomode pentru natiunile Europei, mai repede decat isi imagineaza liderii nationalisti eurofobi.

Cat valoreaza fiecare stat, ce poate sa mai faca el pentru cetatenii sai in secolul XXI, separat de comunitatea democratiilor europene liberale si de alianta transatlantica, de un sistem integrat al cunoasterii stiintifice avansate si al comunitatii de valori occidentale, intr-o lume a blocurilor gigantice de interese si resurse?

Se va vedea ca orice stat luat in parte poate sa mai faca putin, foarte putin.

Dincolo de strategiile epidemiologice si variantele de tratament care se tot discuta, pandemia testeaza in aceste luni cele mai bune forme politice de raspuns si cele mai eficiente cadre organizationale in care oamenii se pot apara si isi pot proteja interesele in cazul unor mari primejdii.

Sa fie oare acea forma ideala de organizare statele nationale, sa fie comunitatile locale mici si fragmentate, sa fie Uniunea Europeana, sa fie Occidentul (incluzand, pe langa UE, tarile de limba engleza SUA, Marea Britanie si Canada), sa fie lumea intreaga, cu Rusia si China la brat, aceasta viziune utopica ce incearca sa apropie inutil si contra-productiv democratiile liberale de regimurile autoritare, criminale si mincinoase?

Va urma o perioada a raspunsurilor intermediare si apoi a evaluarii finale. Fiecare dintre noi, ca cetatean, contribuabil, pacient, investitor, profesionist, alegator etc. are acum o opinie, la cald. Opinia mea este ca UE va intra intr-o perioada de restructurare (inclusiv cu un nou Tratat pana la sfarsitul deceniului), ca isi va intari puterile si atributiile supranationale mergand pe directia unui superstat (conditie pe care poate ca nu o va atinge pe deplin niciodata, dar va tinde asimptotic spre ea, ca solutie pentru a nu disparea in negura confruntarii egoiste a statelor nationale), ca UE, SUA, Marea Britanie si Canada vor redescoperi impreuna functionalitatea si valoarea strategica a Occidentului si se vor delimita ferm de regimurile abuzive si nocive de la Moscova si Beijing.

Pe termen mediu si lung, Occidentul va reinvata treptat sa produca, isi va proteja mai atent suprematia tehnologica si va redescoperi industria, pentru a nu mai fi dependent de productia din China.

SUA au inceput deja acest proces de "repatriere" a industriei de automobile. Este opinia mea si cred ca am argumente in sensul reinventarii politice si economice a Occidentului, pornind de la valori si interese reformulate pe termen lung.

Stiu, vor spune unii ca aceasta este, in fond, redescoperirea vechii formule strategice post-1945, Vestul si Restul. Dar, si daca ar fi asa, ce ar fi rau in asta? Nicicand nu le-a mers mai bine "occidentalilor" decat inainte de 1989.

Istoria milenara ne arata ca civilizatiile se dezvolta cel mai bine si mai repede in antiteza si in competitie unele cu altele. Cand nu mai ai rivali, urmeaza inevitabil propria ta decadere.

In decembrie 1989, dupa summit-ul de la Malta, practic la sfarsitul Razboiului Rece, Gorbaciov le-a spus in gluma occidentalilor: "V-am facut cel mai mare rau, v-am lasat fara dusmani!".

Acum 75 de ani, linia de demarcatie ne-a prins, din nefericire, in partea nenorocita si perdanta a lumii, din cauza expansionismului rusesc. Acum suntem de partea buna, a celor care au vocatia libertatii. Occidentul trebuie sa stranga randurile sa isi pastreze aceasta vocatie, delimitandu-se totodata de Moscova si Beijing, atata timp cat acolo nu vor aparea regimuri noi ale libertatii, adevarului, democratiei autentice si respectului pentru cetatean.

Valentin Naumescu este conferentiar doctor abilitat in domeniul relatii internationale la Facultatea de Studii Europene a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si presedintele asociatiei Initiativa pentru Cultura Democratica Europeana (proiectul Romania Europeana).

Despre ce vrei sa scriem?
Urmareste Ziare.com pe Facebook  si pe Instagram  Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Sursa: Ziare.com

Articol citit de 11552 ori

Urmareste Ziare.com pe

Urmareste stirile Ziare.com pe Facebook
19 comentarii
Ordoneaza comentariile:Standard |Calitate |Numar Voturi |Recente

Apreciez acest articol. Domnul Naumescu stie exact ceea ce scrie.

Sunt convins ca "after virus", Europa, USA & Co vor iesi castigatori iar Rusia si China vor pierde partida evolutiei.
Cat priveste Europa, care ma intereseaza, aceasta se va federaliza dupa modelul elvetian, care si-a aratat vitalitatea de atatea sute de ani. Un model economic, financiar, si militar de succes!
Apartenenta Romaniei la Uniunea Europeana este tot ce se putea mai bine pentru toti romanii, o sansa istorica unica si exceptionala!
Am toata increderea in viitoarea Europa si in viitorul Romaniei.

 

@MosGerlia, haideti sa nu ne imbatam cu apa rece!

Federlizarea la care visam se poate realiza "trepat" in timp de decenii (cu multe efroturi) nicidecum peste noapte. In momentul de fata, noii membri din Est nu sunt pregatiti pentru acest pas (nici macar toti membrii din vestul UE). Chiar si integrarea-treptata prevede modificarea unor clauze in Tratatele UE. Membrii din Estul UE insa, nu vor sa auda despre asa ceva (polonezii si maghiarii ignora si se schimonosesc chiar si la clauzele semnate in Tratatul de aderare - incepand cu respectarea statului de drept). Fostul tatuc iubit (Petrov Basescu) a imprastiat si el vreo 10 ani ra-hat cu ventilatorul in asa zisa "birocratie" de la Bruxelles. Noroc cu dl Iohannis, el se numara printre putinii lideri din Est (ultimul bastion) care tine steagul albastru sus.

E imoral ca unul sa munceasca iar altul sa beneficieze !!

Nu inteleg cum unele tari pot sa fie asa de obraznice si impertinente sa ceara tarilor ce muncesc si economisesc sa plateasca tarilor puturoase si hoate (in italia de exemplu sunt multe case pentru care proprietarii lor nu platesc impozite pe proprietate, ba chiar nici utilitati etc, etc si unde mafia guverneaza tara) a caror oameni huzuresc precum nababii!!
Rusine vesnica acestor tari trantori!!

este rusinos

ca vin rusii si chinezii sa ajute tarile mai slab dezvoltate din ue. iar germania, olanda, austria refuza in aceste mmente de pandemie. ce sa intelegem noi din romania. ca nu ne putem baza pe ei. aceste tari dezvoltate vor numai sa castige. iat noi sa pierdem permanent. au chibiti peste tot care sa le faca galerie. si mai ales pe acest site.

Cintecul de ingropaciune al statelor-natiuni: Statul-Natiune

1. Crizele vor fi tot atitea cite sisteme sociale sint.
2. O criza o va potenta pe alta,
tot asa cum supradimensionarea raspunsului in fata crizei generate de virul va deveni Cauza crizei economice.
3. dar supradimensionarea nu e vina virusului, ci a sistemului politic care a dinamizat o supradimensionare a raspunsului dat in criza virusului. uite asa va pica si sistemul politic...
4.UE nu exista. bine, unii insista sa afirme ca exista, dar momentul este al 'statelor'natiuni', nu al UE.
se va adinci manifestarea statelor-natiuni.
5.totusi, dupa o criza,...alta criza! si tot asa, prin urmare...va fi timp suficient pentru ca statele-natiuni sa afle, in teste reale!, ca Globalizarea le-a lasat in fun.dul gol.
6.odata cu intetirea crizelor, statele-natiuni vor afla ca solutiile pur si simplu au depasit nivelul anului 2019.
prin urmare chiar daca vor fi capabile, nu cred!, sa-si aduca exprimarea la nivelul anului 2019...va fi insuficient.
La vremuri noi, solutii noi, tehnologii noi. La care statele-natiuni nu au acces, ca ele au cumparat chiar si patrunjelul de la taraba Globalizarii, deci chiar n-are niciun sens sa vorbim, in cazul lor, despre tehnologii noi, capabile.
7. Aflind si statele-natiuni ca...statele-natiuni murisera de fapt cu mult timp in urma,
...doar pentru ca sa nu moara de foame vor cersi ceva papa la taraba Globalizarii.
Abia cind se vor lepada de trei ori de 'statele-natiuni'...fostele state-natiuni vor primi...uniforma. Uniforma Globalizarii. Si abia dupaia...un biscuite.

Gata. Gata cu statele-natiuni.
Dar...va fi minunat! Dupa ce de actualele sisteme sociale se va alege praful, se vor manifesta altele, tari de tot, capabile sa daruiasca...minunatii! Incomparabile cu astea de azi!

 

Stimate, Online,

1.NU globalizarea a lasat "statele-natione in fundul gol, ci lipsa de preocupare pentru a folosi Resursele Globalizarii:capitalul, zona tehnologica si licentele, forta de munca proprie si inalte calificata straina, etc. pentru o dezvoltare economica-industriala rapida!
Coreea de Sud si in genere "tigrii asiatici" infirma punctul 5 al comentariului dvs., deoarece au utilizat resursele "libere" (aratate) ale globalizarii, pe care le-au atras in procesele nationale de dezvoltare industriala rapida!
De ce n-a facut acelasi lucru Ronania in 30 de ani?Fiindca nepotii si copiii lui Ceausescu au spun NU privatizarii si liberalizarii economice rapide dupa 1990.Ori tarile emergente ale acestui grup "si-au vindut " initial tara, contra Capital strain. management strain performant, care a transformat niste tari agrare inapoiate, in puteri industriale care trec la etapa a 4-a a revolutriei industriale!Refuzind beneficiile globalizarii, indusa in eroare populista de postcomunistii romani ai guvernelor FSN, FDSN etc., tara si populatia tarii culege roadele refuzului GLOBALIZARII INDUSTRIALE a pietei economice a Romaniei, devenind totusi globalizata": ca Piata de Defacere pentru importul marfurile tarilor straine!
2. Sa speram ca macar Criza a dat mintea de pe urma clasei politice, pentru a calca pe urmele economice ale tigrilor asiatici, evaluind si promovind proiecte de reindustrializarea a tarii!

:)

Globalizarea e un Efect, armonizarea dinamicilor in Intregul numit Pamant e Cauza.
Armonizarea dinamicilor e un Efect, ' dezvoltarea in stil Fibonacci' fiind Cauza.

Coreea de Sud e un Generator de armonii in Intregul numit Pamant, acceptat in dinamica Intregului pentru simplul fapt ca genereaza dezvoltare maximala.
Coreea de Sud e pe lista Globalizarii, nu pe cea a statelor-natiuni.

Totusi, dinamicile Artificiale sint un Efect, Cauza fiind dinamicile Naturale.
Prin urmare Esenta Coreei de Sud e dinamica ei Naturala, mai pe romaneste...oamenii sint angrenati in dinamica statului Coreean astfel incat sa se exprime maximal!

Totusi, ei construiesc ceva Artificial, prin urmare din dinamica Naturala vor disparea vectorizarile, ele fiind preluate de setarile Artificiale..definite tot inteligent, dar artificial.

Mai simplu spus, folosim definitii diferite atunci cind vorbim statele-natiuni.

Globalizarea a lasat statele-natiuni in fundu.l gol, pentru ca le a redefunit vectorial, definitia.

Unde e Cerul statelor- natiuni?...

Intr-adevăr, stopul economic seamănă cu cel al Germaniei post ww2.

Aparent, nedistrugerile și nelipsa forței de muncă tinere față de ceea ce a fost atunci ar fi niște avantaje importante in crearea (iar nu restartarea) unor noi economii. In realitate, primele constituie acum niște reale piedici in calea alegerii unor noi orientări și direcții productive, asemănătoare cu situația industriei noastre de după '89, ale cărei aproape exclusive mișcări au fost de schimbarea proprietarului. La fel și ultima, care deși acum calificată, in absența unei calificări adecvate viitoarelor cerințe și lipsită de mijloacele de subzistență, va deveni motorul unor semnificative tulburări sociale. Peste toate, imposibilitatea unui Plan Marschal, nemaiavand cine pompa financiar, va debilita orice minimă inițiativă.

 

Un articol cat ziua care ii lamureste pe italieni de ce e bine sa

accepte senin lipsa de solidaritate europeana si sa respinga orice alt ajutor. Bravos natiune!
Iar corona-bondurile, stimate d-le conferentiar, se refereau nu la toate datoriile, ci la o mica parte, cea acumulata in criza actuala, si nu la datoriile vechi. A precizat-o un expert german la o masa rotunda, criticandu-si propriul ministru de finante Scholz, care a dat-o imediat cotita.

 

"Nicicand nu le-a mers mai bine "occidentalilor" decat inainte de

1989. Istoria milenara ne arata ca civilizatiile se dezvolta cel mai bine si mai repede in antiteza si in competitie unele cu altele. Cand nu mai ai rivali, urmeaza inevitabil propria ta decadere." - e clar deci ce rost au propaganda intensă anti-Rusia și anti-China promovată și de SUA și de birocrația UE, ce rost are relansarea Războiului Rece. NATO și UE au apărut tocmai ca replici la pericolul sovietic. Atunci cand acest pericol a dispărut, coeziunea Occidentului a inceput să scarțaie. Pentru ca Occidentul să strangă din nou randurile au trebuit inventați dușmani și pericole, s-a generat din nou sentimentul de cetate asediată.

 

Italienii speculeaza de multi ani pe tema eurobonds, Nimic nou

… sub soare. Desigur, este mai comod sa traiesti pe picior mare (cu cheltuieli sociale si deficite bugetare "extravagante" finantate pe datorii) decat sa faci reforme autentice gen reforma pietii muncii, colectarea efectiva a taxelor, administratia transparenta si eficienta a banului public, atragerea investitiilor, cresterea productivitatii, samd. Aceasta tendinta este intalnita pretutindeni in sudul UE, chiar si in Franta - opozitia "vestelor galbene" vizavi de reformele promovate de Macron este un exemplu inedit in acest sens (lucreaza fraierii din Nord pana la 65+ ani sa finanteze cheltuielile sociale extravagante din sudul si din estul UE). Evident, atat sudistii cat si unii estici interpreteaza in mod eronat definitia "solidaritatii" din tratatele UE! Apropo Tratate UE, polonezii si ungurii ingnora clauzele pactului de aderare in privinta "statului de drept". Despre reforme de integrare, incepand cu uniunea pietelor de capital, uniunea bancara, uniunea fiscala nici nu vor sa auda (in ochii lor, UE este doar o *** de muls). In acest context, Europa celor doua viteze este inevitabila - din pacate! In prima faza urmeaza probabil reforme de integrare in cadrul unui grup de membri reformisti/integrationisti (viteza-1). Desigur, poarta va ramane larg deschisa pentru aderarea suveranistilor (din viteza-2) la grupul integrationistilor din viteza-1. Sorry, ma tem ca acest scenriu reprezinta singura solutie fezabila (alternativ, proiectul integrarii /eficientizarii UE poate fi amanat vreo 10,15,20 ani pana grupul suveranistilor isi deschid ochii).

 

Cum adica?....

Tarile care ani de zile nu au facut nimic doar luau imprumuturi peste imprumuturi trebuie ajutate?
Romanii jubilau, votau coruptii ca Dancila Dragnea, Firea etc. Faceau mitinguri anti EU si anti justitie pe bani imprumutati, Politicienii si televiziunile tunau si fulgerau contra EU si mai ales contra Austriei, Germaniei si Olandei. SE lafaie in pensii si salarii cumulate la nivel de sef de stat.Cele mai mari cresteri de pensii din istorie. Acum vor ca aceste tari sa le preia datoriile? Taiati pensiile speciale si nu va mai trebuie ajutoare.

 

Viitorul UE nu poate fi decat integrarea si mai profunda!

Scopul initial al asocierii statelor nucleu al UE (Benelux cu ideia unei uniuni pentru productia de carbune si otel)si extinderea ideii la cele sase state "initiale"care au pus bazele si,mai ales ideia,unei uniuni economico-sociala,a fost creierea unei piete unice de desfacere!
De altfel initial,asocierea s-a numit Piata Comuna!
Treptat,a fost largita pana la marele salt produs dupa prabusirea blocului sovietic(atentie.prabusire pur economica deoarece sistemul s-a dovedit absolut falimentar!)cand au fost admise statele Est Europene!
Acestea nu erau inapoiate ,cum cred unii,comunismul dezvoltand educatia,mai ales tehnica,si industrii depasite de lipsa concurentei si circulatiei libere a progresului tehnolocic,detinut de Vest!
Cand au fost admise,tarile din est au venit cu excelente cadre si brate de munca,necesare vestului,golindu-si economiile vetuste de acestea!
Analizand evolutia acestor tari ,dupa admiterea in UE ,vom vedea ca la toate PIB-urile au explodat,crescand in doua decenii de cateva ori!
Reajustarea economiilor la conditiile pietii concurentiale au fost dureroasa prin inchiderea multor industrii mastodont,lichidari de flote depasite etc etc
Tarile vest europene au venit cu tehnologii,management si piete largite,investind masiv in tarile est europene!
Cu toate progresele realizate ,discrepantele intre tarile nordice si cele maditeraniene si est europene ,au ramas datorita mentalitatii si educatiei ,disciplinii muncii si a coruptiei!
Tari ca Grecia au fot falimentare datorita coruptiei care a dus la falsificarea datelor macroeconomice transmise la Bruxelles(recent si Bulgaria a fost prinsa cu date false dorind sa forteze adoptarea euro)incercand sa compenseze risipa populista cu banii nord europeni!
Acum Italia incearca sa arunce greutatile in care singura s-a aruncat,pe spinarea muncitorilor disciplinati nordici!
Nordul Europei admite principiul solidaritatii dar nu pe cel al parazitismului!
UE are o mare hiba in mecanismele de functionare:votul
unanim pentru adoptarea celor mai importante masuri necesare!
Acest consens a dus la multe blocaje!
UE nu se mai mai desfiinta,deoarece interesele tarilor membre sunt convergente!
Germania nu poate prospera fara o piata sigura pe care i-o ofera UE!
Rolul Rusiei este exagerat,aceasta tara fiind de rang inferior pe plan economic,singurul care conteaza astazi!
China va continua sa fie o mare putere economica desi nu va mai invada lumea de propriile produse,ca pana acum!
Dar China are o rezerva enorma interna :cea mai mare piata de consum din lume,cu zone inapoiate care ofera loc expansionismului intern economic!
UE nu va dispare ci se va reconfigura prin integrare si intarirea normelor comune prin vot majoritar!
Probabil se va debarasa de tari care aluneca spre sovinism si cocheteaza cu Rusia,ca Ungaria!
Un punct de vedere!Teo

 

Desigur, Rusia, China, Iran,Turcia si alte puteri revizioniste

nu se numara neaparat printre prietenii si fanii UE. In fine, trebuie mentionat si faptul ca Polonia de ex nu cocheteaza cu Rusia, ci cu valul populistilor care au finantat manipularea britanicilor la referendumul Brexit, ascendenta lui Trump, Marine LePen si a lui Salvini, samd. Daca ne ascundem in continuare dupa cires, riscam moartea cerebrala din interior - asa cum a subliniat si Macron. Doresc sa fiu clar: postarea mea nu are nimic cu comun cu antimercanismul sau cu alte sentimente urate vizavi de aliatii si partenerii nostri americani. Dimpotriva, sunt convins ca pe ambele maluri ale Atlanticului trebuie sa investim eforturi in scopul apararii valorilor moderne comune dobandite in ultimile decenii. Evident, aici in UE trebuie sa investim eforturi si in scopul eficientizarii /integrarii proiectului UE. Opinea mea.

Apreciez comentariul tau, Teo

Punctez doar ca UE i-a mers excelent, din succes in succes, pina la criza din 2008. Statele s-au dezvoltat, toate. A ajuns printre primele puteri ale lumii: SUA, UE, China.
Dupa asta a urmat o perioada de cosmar, practic pina in ziua de azi: a vut de luptat pe diverse fronturi, pentru a rezolva fel de fel de crize, criza economica, Primavera araba, criza siriana, atacuri teroriste, criza din Crimeea, criza refugiatilor, Brexit, Coronavirus… Trump :)).
Chiar, n-a fost o perioada usoara.

Sigur ca UE va mege mai departe. Interesant este ce cale va alege, care sunt fazele de dezvoltare a integrarii pe care le va urma. Este din ce in ce mai greu, obiectivele sunt din ce in ce mai greu de atins. Este foarte greu ca statele sa renunte la suveranitatea proprie, mult mai greu decit s-a intimplat in SUA.
Qui Bono atinge subiectul.
Ar fi excelent daca autorul, bine documentat dupa cum se vede, in editorialele urmatoare, ne-ar prezenta citeva scenarii posibile de dezvoltare a situatiei existente.

Vorba multa (o specialitate kolhoznica)...

... saracia omului.

La ora asta mareatza uniune este deja in mo.arte clinica si doar "ventilatorul" numit Germania o mai mentzine intr-un fel de viatza iluzorie. Practica Germania a ramas sa sustzina singura toata sandramaua; practic nemtzii subventzioneaza toate celelalte tzari cu tot felul de fonduri care sa le permita alora sa-i cumpere produsele.

Chestia asta a functionat la inceput, pt. o vreme, "insa foarte putzin" vorba poetului, mai precis din 2000 pana-n 2009. Cand a devenit clar ca datoriile acumulate de statele cu economii sub-mediocre au devenit imposibil de platit (vezi cazul statelor sudice), toata iluzia s-a prabusit pt. a nu-si mai reveni niciodata. Euro-bondurile n-ar face decat sa oficializeze politica unora de a contracta datorii la dobanzi mici, pe baza surplusului comercial al altora (adica al nemtzilor). Mai degraba vad Nemtzia parasind kolhozul si incercandu-si norocul singura in lume decat sa ajunga sa plateasca pt. totzi luzarii pe post de sugative ioropene.

In alta ordine de idei, performantza economica a intregului continent european este perfect comparabila cu performantza cumulata a sistemelor de sanatate publica europene: peste 2/3 din victimele de pana acum ale covid-19 provin din Europa. No comment...

1.Sumitul n-a fost un esec, ci o ,,punere a problemei" in cadrul

realitatilor economice de criza si post-criza.
Daca UE accepta imediat suportarea cheltuielilor de criza ale tarilor esuate economic, acestea stiind de sustinerea sigura a celor bogate, ar fi facut cheltuieli cu duiumul si mai ales POPULISTE, cum sta bine Romaniei, Italiei, Spaniei, etc.
In conditiile refuzului (justificat) de a prelua orice cheltuieli sau pagube, UE pune piciorul in prag risipei fara justificare obiectiva, pe care pina la urma o va suporta total sau partial.In fond fiecare tara trebuia sa se preocupe de dezvoltare industriala, de o economie performanta, construind si promovind proiectele necesare, gindindu-se ca trebuie sa aiba rezerve si bani in cazul unor fenomene generale negative!
2.Pe de alta parte, UE NU este uniune economica ci doar una vamala, care in stadiul actual a incercat sa controleze si sa impune un echilibru economic si bugetar minimal, dar fara rezultat in tarile respective.Daca tari ca Romania stagneaza industrial de 3 decenii si risipesc populist si putinii bani existenti (in loc de a-i folosi drept co-plata la proiecte de infrastructura sau industriale cu bani UE), nici o tara dezvoltata nu-si poate permite plata dezmatului populist ori a lipsei preocuparii de decenii intregi, pentru dezvoltarea industriala!Aceasta situatie este determinata de faptul ca orice cheltuieli pentru cei risipitori sau indiferenti la propria stare economica dezastruoasa sint suportate din munca populatiei tarilor dezvoltate.Cum sa justifice clasa politica respectiva cheltuielite pentru a sustine in vreme de Criza niste tari dezinteresate de starea economica si sociala, care la ananghie intind mina in stinga si dreapta, acuzind tarile in care se munceste (si exista responsabilitate economica majora) ca nu sint "solidare" cu cei care sint iresponsabili pentru starea si echilibrul economic in vremurile bune?

 

@Caliman Eugen

Cand vine vorba de respectarea parametrilor macro-economici ca deficitele bugetare,sau de cont curent etc tarile membre UE se impart net in doua grupuri:
1)cele din zona euro,unde normele sunt mult mai rigide deoarece orice deviere se reflecta in moneda unica,avand efecte nocive si asupra statelor cu macroeconomie stabila!
2)tarile care nu au aderat inca la euro,si care-si pot permite jonglerii pentru compensarea esecurilor populismului prin lasarea libera a inflatiei,si,implicit a deprecierii monedei nationale!
Prima categorie este mult mai sensibila pentru tarile solide economic,de aceea au preferat sa injecteze sume enorme in Grecia,care daca iesea din zona euro arunca pe piata celorlalte tari cantitati enorme de euro devenite inutile dupa reintoarcerea la drahma!
Ar fi fost un dezastru produs chiar si de o economie mica precum a Greciei!Teo

vorbe,vorbe,vorbe...

sperante,iluzii,obsesii...

singura solutie viabila a fost ratata in 2005,
atunci franta si olanda au respins constitutia europeana
iar proiectul creearii unui stat federal european a esuat
iremediabil.
nu cred ca situatia de acum va duce la o intarire a ue,
pur si simplu fiecare tara se va baza mai mult pe
resurse proprii,solidaritate nu exista in practica.

desigur,se pot intimpla si lucruri mai rele daca
nu se rezolva problema covid-19 pina cel tirziu
la sfirsitul anului 2020.

 

Platforma pentru solutionarea online a litigiilor