Profilul personal de Facebook este spatiu public, nu privat, chiar daca este accesibil unui numar restrans de persoane, a decis Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), dar ce se intampla in cazul postarilor restrictionate, pe care doar prietenii au voie sa le citeasca?
Cateva milioane de romani sunt la ora actuala utilizatori de Facebook si lipsa unor reguli stricte, in afara celor de bun simt, a condus, cum era de asteptat, la aparitia de procese in instanta.
Prima decizie irevocabila a ICCJ intr-un astfel de caz s-a dat in noiembrie 2014, cand magistratii au respins ca nefondat recursul unei persoane care contestase o sanctiune primita din cauza unei postari pe Facebook. Au urmat si alte decizii similare. Saptmana aceasta, CSM a aparat reputatia unui judecator pe care partile implicate intr-un dosar l-au denigrat pe Facebook, iar judecatoria Botosani a decis, joi, sa sanctioneze parintii unui elev cu 500 de lei, dupa ce el si-a jignit profesoara de romana intr-un mesaj postat pe aceeasi retea de socializare.
ICCJ a motivat decizia din noiembrie 2014 in felul urmator: "Instanta suprema a retinut ca vastitatea unei retele de socializare precum Facebook presupune, raportat la natura, particularitatile si scopul acesteia, ca utilizatorii nu detin proprietatea spatiului efectiv de publicare, neputand estima si cu atat mai putin controla intinderea acestui spatiu, care astfel capata caracter public si accesibilitate potentiala.
Facebook este o retea de socializare care prin natura sa este destinata accesului public/oricarui utilizator (utilizator existent - eventual 'prieten', utilizator nou - potential 'prieten' sau utilizator 'intermediar'), in fata unui anumit numar de persoane, este o retea informationala publica, receptiva perpetuu in web (internet), bazata pe un site web la care utilizatorii se pot inscrie si interactiona liber cu alti utilizatori, deja inscrisi".
Poti fi dat in judecata pentru o fotografie postata pe Facebook?
Intrebarea pe care ne-o punem este ce se intampla in cazul in care un utilizator posteaza ceva pe Facebook, insa restrictioneaza accesul la lista lui de prieteni, cu alte cuvinte, subliniaza faptul ca respectiva postare NU este destinata publicului larg.
De exemplu, daca un demnitar sau un artist face o dezvaluire din viata personala sau pune o fotografie pe care sa o poata vedea DOAR prietenii sai din reteaua de socializare, unul dintre acestia poate da informatia sau fotografia publicitatii? Un jurnalist are dreptul sa foloseasca aceste informatii pentru a scrie un articol, daca ajunge in posesia lor (fie in calitate de prieten in lista respectiva, fie pe alte cai)? Moral nu este, cu siguranta, dar legal este? Care sunt riscurile?
Ziare.com a adresat toate aceste intrebari avocatei Andreea Lisievici (foto), Managing Associate la firma Tuca Zbarcea & Asociatii.
Va prezentam integral raspunsurile si explicatiile primite:
Mai intai de toate se cuvine mentionat ca in Romania interpretarile cuprinse in deciziile judecatoresti nu au caracter obligatoriu pentru alte situatii similare, astfel ca nu este automata aplicarea rationamentului unei instante in alte cazuri ulterioare. E de asteptat, evident, ca precedentele sa fie folosite in aparare de partea interesata, insa instanta investita cu judecarea dosarului poate decide in sens contrar.
Nu mai putin adevarat este ca a existat o situatie in care instanta romana a decis ca postarile pe Facebook au caracter public, si asta chiar daca audienta este restransa la sfera prietenilor - mai exact in prima instanta Curtea de Apel Mures si in recurs Inalta Curte de Casatie si Justitie - motivand ca profilul personal pe Facebook "chiar daca este accesibil doar prietenilor, adica unui grup restrans de persoane, tot public este, oricare dintre 'prieteni' putand distribui informatiile postate de titularul paginii, aspect pe care reclamantul il cunostea".
Rationamentul este insa discutabil pentru ca, in cazul redistribuirii de catre un prieten (B) al continutului pe care titularul (A) l-a distribuit prietenilor sai, redistribuirea lui B va fi vizibila numai prietenilor comuni ai celor doua persoane (care aveau oricum acces la continutul cu pricina distribuit de A), pentru toti ceilalti prieteni doar ai lui B aparand cel mult un mesaj care anunta ca respectivul continut nu este disponibil (in cazul pozelor si linkurilor, de exemplu).
Drept urmare, nu este deloc exclus ca intr-o situatie similara o alta instanta, careia i se aduc explicatii detaliate despre cum functioneaza Facebook, sa considere ca distribuirea catre prieteni nu are caracter public, interpretare pe care noi o impartasim.
Persoanele general cunoscute, fie deoarece ocupa o functie care implica desfasurarea unor activitati publice (de exemplu, membrii Parlamentului, Guvernului si ai altor autoritati publice), fie datorita domeniului in care profeseaza (actori, cantareti sau alte categorii de artisti si persoane larg cunoscute), sunt expuse mult mai mult interesului public, iar nevoia de informare a publicului larg este sensibil crescuta in comparatie cu o persoana obisnuita.
Utilizarea informatiilor referitoare la persoane publice este deci mai permisiva, notorietatea persoanei conferind o nota de "publicitate" activitatilor sale, astfel ca activitatile private ale persoanelor general cunoscute vor putea fi surprinse si facute publice chiar fara acordul lor, daca exista un interes legitim al publicului larg de a cunoaste conduita acestora in timpul nealocat activitatii ce presupune expunere.
Drept urmare, daca un jurnalist are acces, in temeiul conectarii ca prieten, la informatiile distribuite de o persoana publica pe Facebook cu audienta catre prieteni, si plecand de la prezumtia ca asta nu inseamna distribuire publica, va putea folosi si face publica informatia respectiva numai daca exista un interes legitim al publicului larg de a cunoaste informatia in cauza.
Persoana publica ce a generat informatia poate insa solicita instantei civile cenzurarea refolosirii informatiei si despagubiri, in masura in care dovedeste lipsa interesului public si, respectiv, suferirea unui prejudiciu (care poate fi moral).
Bineinteles, daca informatia distribuita de persoana publica are un caracter manifest contrar legii (de exemplu secrete de stat, informatii din anchete penale in curs, etc), atunci informatia nu poate fi diseminata de persoanele care iau cunostinta de ea fara a le expune posibilitatii sanctionarii chiar penale.
De exemplu, potrivit art. 304 alin. 2 din Codul Penal, "divulgarea, fara drept, a unor informatii [...] care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care ia cunostinta de acestea, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda".
Dupa un grup de copii destepti au facut o mare piata... Vezi tot