Dacii au repurtat succese importante împotriva romanilor și cu ajutorul unei arme care s-a dovedit deosebit de eficace. Este vorba despre falxul dacic, care i-ar fi determinat pe romani ca, după războiul de la 101-102, să-şi modifice coifurile şi scuturile.
Tăişul situat pe interiorul curburii, puterea loviturii şi efectul de seceră dat de conformaţia armei formau o combinaţie distrugătoare. Falxul dacic avea două versiuni: una mai scurtă, utilizată cu o singură mână, și o alta mai lungă, utilizată cu ambele mâini.
Varianta mai scurtă se numea sica (seceră) și avea o lungime a lamei care varia de obicei în jurul valorii de 41 cm lungime, cu un mâner 1/3 mai mare decât lama. Falxul utilizat cu ambele mâini avea un mâner de lemn lung de aproape un 1 metru, cu o lamă lungă de fier curbată cu o lungime aproape egală cu cea a mânerului.
Pentru că lama armei era ascuțită doar pe interior, atacul cu o astfel de armă era devastator. Cu toate acestea, falxul utilizat cu ambele mâini lăsa utilizatorul său vulnerabil, deoarece, fiind o armă ce se mânuia cu ambele mâini, războinicul nu prea putea utiliza un scut. Însă, mânuit cu mare forță, falxul putea despica un coif sau un scut în două prin intermediul unei singure lovituri. În mod alternativ, putea fi folosit ca un cârlig de asediu. Falxul era foarte eficace și împotriva armurii inamicului.
Monumentul falxului dacic, ridicat lângă Orăștie
La momentul războaielor dacice cercetătorii au estimat că doar zece la sută din războinicii iberici și galici aveau săbii, de obicei nobilii. În schimb dacii au avut resurse bogate de fier și erau pricepuți în metalurgie. Este clar că mulți daci aveau astfel de săbii, reducând foarte mult avantajul militar al Romei.
Marcus Cornelius Fronto, un cunoscut orator roman, a descris rănile mari pe care o le provocau falxurile, iar experiențele au arătat că o singură lovitură de falx putea tăia armura soldaților romani. Aceste experiențe arată, de asemenea, că falxul a fost cel mai eficient atunci când lovea capul, umărul, piciorul și mai ales brațul drept armat, care era în general expusă.
Falx reprezentat pe monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi
Un legionar roman care își pierdea brațul drept în urma tăierii lui de către un falx era un handicap serios pentru unitatea din care făcea parte. Războaiele daco-romane au fost singurele cauze pentru care s-au adus modificări armurii romane, pentru a conferi soldaților romani șansa de supraviețuire împotriva acestei arme dace.
În anul 2008, lângă DN 7, între Simeria și Orăștie, a fost instalat un monument care înfățișează Falx Dacica. Falxul gigantic, de 3,5 metri înălțime, făcut din bronz și alamă, e așezat pe un soclu de 2,5 metri, din armătură cu fier beton, pe care stă scris că monumentul e ridicat în memoria lui „Decebalus”.