Implementarea Fișierului Standard de Control Fiscal (SAF-T), formatul electronic standardizat, folosit la nivel internațional, prin care firmele trebuie să raporteze autorităților fiscale informații detaliate despre activitățile lor financiare și fiscale, în România a fost planificată etapizat, conform categoriilor de contribuabili. Încă din ianuarie 2022 a intrat în vigoare pentru contribuabilii mari și de la începutul anului 2023, pentru cei mijlocii. După doi ani de calvar pentru contabili în ceea de privește alinierea la un ansamblu de măsuri implementate cu scopul digitalizării fiscale, sectorul privat și contabilii se pregătesc pentru obligativitatea raportării SAF-T pentru micii contribuabili din ianuarie 2025.
Ziare.com a discutat cu un expert fiscal despre cât de pregătit este sectorul privat al micilor contribuabili pentru această nouă etapă în transparentizarea tranzacțiilor lor către organele de control fiscal și care este distincția importantă între SAF-T și e-Factura, care justifică în ansamblu necesitatea unei raportări complete în sistemul internațional.
Practic, pentru contribuabilii mici, implementarea SAF-T reprezintă ultima etapă majoră a unui amplu proces de digitalizare fiscală la noi în țară. Conform Ordinului ANAF nr. 1.783/2021, contribuabilii mici vor trebui să depună Declarația 406 (SAF-T) începând cu 1 ianuarie 2025.
Potrivit justificărilor oferite de Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), scopul implementării SAF-T este, la fel ca și e-Factura, reducerea evaziunii fiscale și să simplificarea verificărilor făcute de ANAF. În loc ca inspectorii să solicite documente fizice sau să desfășoare controale îndelungate, SAF-T ar permite accesul rapid la informații detaliate și bine organizate despre activitatea economică a firmelor, proces care ar ajuta identificarea mai rapidă a neregulilor și reducerea birocrației pentru companii.
Pe de altă parte, pentru contribuabili, trecerea la SAF-T presupune investiții majore în sisteme informatice care să poată genera și transmite fișierul SAF-T conform standardelor impuse de ANAF. Este vorba, practic, despre un fișier în format XML, care conține date structurate conform unui ghid tehnic detaliat.
Pentru a facilita tranziția, ANAF a stabilit perioade de grație pentru contribuabilii care întâmpină dificultăți în prima raportare SAF-T. Astfel, în cazul în care prima declarație întârzie, firmele nu vor fi sancționate dacă depun fișierul în termen de șase luni de la data raportării inițiale. Pentru următoarele trei raportări, perioada de grație va scădea treptat la cinci, patru și, respectiv, trei luni.
„A fost o perioadă de grație care s-a acordat contribuabililor mari celor mijlocii (și pe care o primesc și cei mici). La începutul aplicării unui astfel de sistem, Ministerul de Finanțe a anunțat ferm că nu dorește să amâne această intrare în vigoare a extinderii SAF-T pentru toți contribuabilii din România, discutăm de companii”, a declarat recent Dan Manolescu, președintele Camerei Consultanților Fiscali (CCF), citat de Hotnews. Prin urmare, spune el, ar trebui să se pregătească cu toții în ceea ce privește softurile pe care le au la dispoziție, “pentru că o problemă principală a acestui SAF-T este că nu poate fi făcut manual”. Potrivit acestuia, e o declarație extrem de complexă, care nu poate fi făcută dacă softul nu e pregătit să genereze astfel de detalii. Reprezentantul CCF a amintit în materialul citat că este imperios necesară adoptarea unui program de contabilitate specializat care să fie adaptat cerințelor SAF-T, iar implementarea anterioară a aceluiași sistem pentru contribuabilii mari și mijlocii ar trebui să permită o adaptare ușoară din punct de vedere informatic la nevoile celor mici.
E important aici să menționăm și că nedepunerea la termenele prevăzute de lege a Declarației informative D406 sau depunerea incorectă ori incompletă a acesteia, constatată de ANAF, va atrage contravenții, în conformitate cu prevederile art. 337 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, după ridicarea mai sus numitelor perioade de grație, a unor amenzi de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul nedepunerii acestei declarații în termenele legale, respective și o posibilă amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul depunerii de declarații incorecte or incomplete.
Ținând cont că SAF-T este o obligație declarativă, antreprenorii nu sunt pregătiți, explică expertul în contabilitate Valentina Saygo, în dialog cu Ziare.com. „Nici nu știu ce înseamnă lucrul acesta - inclusiv clienții mei, cu toate că le spun de doi ani de zile despre acest SAF-T, cei care se pregătesc din punctul acesta de vedere sunt contabili. Și unii sunt pregătiți de anul trecut, de când a intrat obligativitatea pentru firmele mijlocii. Apoi, se mai pregătesc softurile de contabilitate. Clienții nu sunt pregătiți, nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă sau nu vor să îi intereseze. Consideră că dacă este o obligație declarativă, este a contabilului, nu a antreprenorului. Însă aici dacă vorbim despre antreprenori care nu au o relație legală cu contabilii, va fi destul de complicat, pentru că în cazul respectiv, neavând un contract de prestări servicii contabile cu un expert contabil sau cu o firmă de contabilitate, amenzile pentru SAF-T sunt considerabile.”
Potrivit expertului contabil, un alt aspect pe care nu îl înțeleg antreprenorii este importanța Declarației 406, care va conține toate tranzacțiile societății, în întregimea lor. „Și nu o să mai meargă „lasă că-ți aduc actele din joi în Paști” sau „am uitat să dau un extras de cont”. Acolo se va raporta totul. Nu mai merge cu diverse practici, nici pentru antreprenori, nici pentru contabili, să nu se închidă luna de contabilitate în fiecare lună. Sau vor fi situații în care Fiscul are posibilitatea să ceară inclusiv componența stocurilor a firmei respective, dar doar în cazuri speciale.
Contabilii sunt cei care își bat creierii cu SAF-T-ul, dar și antreprenorii ar trebui să înțeleagă consecințele acestei raportări. Nu mai merge să întârzie predarea documentelor sau informațiilor. Nu mai merge să nu comunice cu contabilul – diferă și contează foarte mult ca fiecare cod al fiecărei tranzacții să fie identificat așa cum trebuie. Nu mai merge să oprească un număr de factură și om vedea noi ce facem cu ea după aceea. Componente de delăsare sau de mici comportamente nerecomandate”, a explicat Saygo.
Raportările în SAF-T se fac la nivel de poziție, de factură, la nivel de tranzacție, la nivel de produs, atât de detaliate, a completat expertul.
Potrivit explicațiilor oferite de expertul contabil, SAF-T întregește procesul complex de digitalizare pe care și l-a propus Ministerul Finanțelor în ultimii doi ani. Aceasta a punctat că e-TVA-ul a venit un pic mai devreme decât era cazul, acesta fiind și motivul pentru care au ieșit contabilii din stradă în vara aceasta pe 8 iulie, în cadrul protestului „Fără haos în legislația fiscală”.
Astfel, un parcurs normal, explică Valentina Saygo, ar fi început cu implementarea graduală și eficientă a e-Factura. „Apropo, și astăzi avem foarte multe neconformități și disfuncționalități în ceea ce privește e-Factura. După aceea trebuie implementat SAF-T pentru toată lumea, pentru că în momentul de față este obligatoriu pentru firmele mari și firmele mijlocii. Până în această vară, nici Ministerul Finanțelor, nici ANAF nu a accesat baza de date. S-a accesat baza de date după protestul nostru în iulie 2024. Abia acum se testează și se pun în paralel raportările din SAF-T versus raportările din alte e-uri, e-Factura, e-Transport, e-Casa de Marcat, ca să se facă acest e-TVA, acest decont precompletat. Nu dau, evident că nu dau cifrele la final”, declară expertul contabil.
Cu toate acestea, aceasta a explicat că lucrul bun la care s-a ajuns în momentul de față este că, de data aceasta, Ministerul Finanțelor, în mod special prin Ministrul Finanțelor și prin grupul de lucru întrunit pentru a facilita implementarea decontului e-TVA, încearcă să găsească cea mai bună variantă. „Până la urmă, protestul nostru, al contabililor, i-a făcut pe cei din Ministerul Finanțelor să înțeleagă că cea mai bună modalitate ca e-TVA să funcționeze este ca aceste informații să fie extrase din SAF-T. Și de aceea e-TVA nu a intrat cu obligativitate de la 1 august, cum a fost forma inițială a actului normativ, și este opțional, se testează pe anumite societăți și va intra în vigoare anul viitor, dar sper că va fi o perioadă de grație fără amenzi. Probabil cel mai indicat ar fi anul 2026, ca să vedem într-adevăr cum funcționează lucrurile. Actualele estimări, interogări sau raportări din e-TVA nu sunt confirmate și nu funcționează cum ar trebui și încă lipsesc multe informații care ar folosi ANAF-ului”, a detaliat Valentina Saygo.
Expertul în fiscalitate amintește că în e-Factura, în momentul de față, nu sunt raportate facturile B2C (n.r. eng. business-to-consumer, tranzacțiile dintre întreprinderi și consumatorul final, persoană fizică), nu sunt raportate facturile către parteneri externi. Contribuabilii nu au obligația raportării decât pentru tranzacțiile B2B (n.r. eng business-to-business, tranzacții între persoane juridice) și pentru cele B2G (n.r. eng. business-to government, plățile către stat) la e-Factura. „Și evident că, în momentul în care compari mere cu pere nu au cum să dea informațiile atâta vreme cât nu sunt complete. Sau, în cazul e-Decont, facturile emise ca urmare a bonurilor fiscale sunt dublate. Și mai e de lucru în sensul respectiv din partea ANAF-ului, din partea Ministerului Finanțelor și din partea dezvoltatorilor de software, astfel încât această codificare să fie unică pentru toți contribuabili. Înțeleg că se pregătește Ministerul Finanțelor să scoată un ghid pentru dezvoltatorii de soft, pentru codificările de la e-Factura și nu numai.”
SAF-T-ul, pe lângă faptul că ar întregi acest tablou, ar asigura informații rapide și necesare organelor de control, ar trebui să vină la pachet cu eliminarea unor declarații care ar deveni desuete în momentul în care intră în vigoare SAF-T pentru contribuabilii mici: un exemplu ar fi Declarația 394, sugerează expertul.
Pe scurt, SAF-T ar trebui să vină la pachet cu o debirocratizare a numărului pe declarații pe care contribuabilii persoane juridice au obligația să le depună. Cei mai mulți dintre contabili s-au confruntat deja cu SAF-T în cazul raportării obligatoriu pentru clienții contribuabili mari și mijlocii, iar dezvoltatorii de soft care lucrează cu contribuabili mari, mijlocii au început să adapteze codificările pentru noile cerințe. Antreprenorii sunt cei care trebuie să înțeleagă necesitatea transparentizării situației contabile și, la finalul zilei, să suporte costurile ridicate ale acestei digitalizări.
Una dintre problemele care rămân neadresate în lungul proces de digitalizare și reformare fiscală a sistemului ține de eficiență și lipsa reală a avantajelor de partea contribuabililor. Toate actele justificative care însoțesc normele de transparentizare aduc referire la ușurarea controalelor ANAF care ar privilegia doar la un nivel tangențial antreprenorii prin faptul că n-ar avea de-a face cu la fel de multe controale și verificări în persoană din partea Fiscului. Însă, așa cum întărește și expertul contabil cu care am dialogat pentru a documenta acest material, la niciun punct după adăugarea unor noi obligații de raportare, nu s-au eliminat declarații anterioare, care se solicită în continuare din partea ANAF.
„În momentul de față, digitalizarea fiscală nu ne eliberează, din contră, ne îngreunează cu niște costuri mult mai mari. Sperăm să apucăm să trăim momentul în care această digitalizare fiscală să fie un avantaj atât pentru contribuabili, cât și pentru contabili. E o mare bătaie de cap pentru toată lumea, care vine la pachet cu costuri, cu sarcini administrative, cu obligații suplimentare. Dar trebuie să vedem și avantajul acestui sistem. Când a fost protestul contabililor, ministrul ne-a acuzat că nu vrem să ne digitalizăm. Vrem, dar nu așa cum a fost inițial.
SAF-T este o codificare internațională. OCDE are niște principii atât de frumoase de debirocratizare, dar cei care implementează aceste obligații uită și de drepturi. Unul din cele mai frumoase principii de debirocratizare pe care le are OCDE este „one-in, one-out” – intră o obligație, trebuie să iasă alta. Și nouă ne cresc obligațiile declarative, dar nu s-a redus niciuna”, a încheiat Valentina Saygo.