Vara colectării crâncene decisă de ANAF. Noile măsuri fiscale: „Cum să-i obligăm pe privați să facă munca noastră”

După vestea măririi salariului minim pe economie la 3.700 de lei net la începutul verii, perioada concediilor pare să fi fost mai degrabă împânzită anul acesta de un maraton de măsuri propuse de Ministerul Finanțelor pentru a crește la maximum nivelului de atragere de taxe și impozite la bugetul de stat.

Anunțurile au venit aproape zi de zi, culminând cu o propunere de modificare a Codului de procedură fiscală weekendul trecut care a luat în detaliu majoritatea birocrației de colectare a contribuțiilor și impozitelor la Autoritatea Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Ziare.com a pus laolaltă majoritatea măsurilor propuse de guvern și a încercat să găsească o justificare pentru momentul și volumul ultimelor modificări propuse în calup de Finanțe.

Economistul Radu Nechita, Conferențiar Doctor la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, a izolat contextul mai larg al ultimelor măsuri propuse de guvernanți subliniind importanța crucială ca alegătorii să înțeleagă anul acesta că problema coborârii deficitului este încadrată greșit de reprezentanții Executivului, mizând pe colectarea exacerbată în detrimentul scăderii cheltuielilor excesive, emisiunii de monedă și derapajelor datoriei publice.

Maratonul colectării propus în iulie de către Ministerul de Finanțe

Vom lista mai jos, pe scurt, câteva dintre cele mai recente propuneri venite din partea Ministerului de Finanțe, care au fost în general înglobate într-un proiect de Ordonanță de Urgență aflat în prezent în transparență decizională.

Creșterea pragurilor de impozitare ale pensiilor: Pragul de impozitare a pensiilor va fi majorat începând cu 1 septembrie, conform unor declarații ale Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP), acesta menționând că Guvernul va emite în curând un act normativ în acest sens.

Controlul, depistarea și impozitarea proprietarilor străini care dețin imobile pe teritoriul României: Autoritățile locale și ANAF vor folosi sistemul informatic PatrimVen al Ministerului Finanțelor pentru a partaja informații despre proprietățile imobiliare și vehiculele deținute de persoane fizice și juridice, conform Codului Fiscal, care stipulează obligația de declarare a veniturilor și patrimoniului, conform unui proiect de ordin al Ministerului Finanțelor. Începând cu 1 martie 2025, autoritățile fiscale locale vor trebui să transmită datele privind clădirile, terenurile și mijloacele de transport deținute de persoane fizice și juridice exclusiv prin sistemul PatrimVen.

Identificarea și taxarea tuturor persoanelor fizice care încasează venituri din comerț electronic: ANAF a publicat un document care enumeră deficiențele în aplicarea legislației fiscale pentru semestrul al doilea al anului 2023, printre care: nedeclararea veniturilor din comerț electronic, tranzacții cu criptomonede, venituri salariale din transport alternativ prin platforme digitale (Uber, Bolt etc.), ore lucrate de angajați ai firmelor de livrare prin platforme (Glovo, Bringo, Bolt Food etc.), precum și veniturile obținute din crearea de conținut online și promovarea pe rețele sociale (Facebook, Instagram, YouTube, TikTok etc.).

O mult mai atentă urmărire a achitării contribuțiilor sociale din partea persoanelor fizice: ANAF a pregătit Notificarea privind nedeclararea contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) datorate de persoanele fizice. În situațiile în care declarația unică nu a fost depusă sau a fost completată greșit, ANAF va calcula din oficiu sumele datorate.

Poprirea directă din conturile contribuabililor care au datorii la ANAF: Conform unui proiectului de ordonanță publicat săptămâna trecută, ANAF va modifica procedura de poprire pe venit, evitând situațiile în care se reține mai mult decât limita legală. De asemenea, poprirea nu va mai fi aplicată și asupra conturilor bancare pentru venituri lunare din salarii, pensii sau indemnizații, dar suma existentă în cont la momentul popririi va fi executată, indiferent de sursa acesteia. Totodată, companiile care au popriri pe conturi nu vor mai putea să facă tranzacții în numerar peste anumite plafoane, guvernanții invocând astfel limitarea evaziunii fiscale și constrângerea datornicilor să își plătească dările la stat.

Creșterea pragului pentru eșalonarea obligațiilor fiscale, practic favorizând pe cei cu datorii mai mari în defavoarea micilor contribuabili: Același proiect de ordonanță al Ministerului Finanțelor prevede creșterea plafonului pentru eșalonarea obligațiilor restante către ANAF. În prezent, eșalonările pot fi solicitate pentru datorii mai mari de 500 de lei de către persoane fizice, 2.000 de lei pentru asocieri fără personalitate juridică și 5.000 de lei pentru firme. Proiectul propune majorarea acestor praguri, justificând că sumele mici nu necesită eșalonări pe termen lung, dar contribuabilii pot solicita o eșalonare simplificată pe până la 12 luni.

Cumpărătorii de locuințe nu vor mai putea parafa contractul de vânzare-cumpărare până nu și-au achitat datoriile la ANAF: Propunerea de modificare a Codului de procedură fiscală introduce obligativitatea prezentării la notar a certificatelor de atestare fiscală la transferul dreptului de proprietate asupra clădirilor și terenurilor, atât pentru vânzător, cât și pentru cumpărător. Această măsură urmărește să asigure plata datoriilor către ANAF înainte de finalizarea tranzacțiilor imobiliare.

Creșterea impozitului pe dividende: Guvernul plănuiește și majorarea impozitului pe dividende de la 8% la 10%, taxarea altor forme de capital și eliminarea stimulentelor fiscale pentru angajații din construcții. Se preconizează și creșterea deducerilor personale de bază.

Cum am ajuns aici. Concentrarea pe venituri în locul cheltuielilor excesive

Cu precădere începând de anul trecut, în ajunul primelor variante de lucru ale Legii 296/2023 care a adunat sub această emblemă cel mai amestecat și mai compact pachet de creșteri de taxe din ultimii ani, discursul Guvernului vizavi de deficitul bugetar excesiv al țării a fost concentrat pe creșterea colectării, consolidarea veniturilor la bugetul de stat, și mult mai redus pe scăderea cheltuielilor publice, cum a reieșit, de altfel, și din conținutul legii promulgate în decembrie anul trecut.

În 2024, într-un climat marcat deja de două măriri ale salariului minim pe economie mai întâi la 3.300 de lei și apoi la 3.700 de lei brut, precum și de o creștere a pensiilor cu 13,8% la 1 ianuarie, miza cea mai mare în declarațiile publice ale reprezentanților Guvernului a fost fiscalitatea deficitare, nivelul redus de colectare și importanța alinierii la marjele contributive ale vecinilor europeni.

Ministrul Finanţelor, Marcel Boloş, anunţat săptămâna trecută că ANAF a depăşit în luna iulie un prag istoric de venituri de 50 miliarde lei: „ANAF continuă în acelaşi ritm, încasări record în luna iulie. După ce anunţam recent că ANAF şi-a îndeplinit obligaţiile cu succes după primele 6 luni ale anului, în luna iulie a depăşit un prag istoric de venituri de 50 miliarde lei. Gradul de colectare la şapte luni fiind în continuare peste 100%”, a scris ministrul Finanţelor pe Facebook.

„Când am venit la MF, am subliniat că una dintre priorităţile noastre principale este îmbunătăţirea colectării veniturilor, pas vital (n.r. în) a asigura finanţarea serviciilor esenţiale ale statului. Critici vor fi orice am face, dar după foarte mulţi ani lucrurile încep să mişte. Instrumentele de digitalizare, chiar dacă sunt primul care spune că pot fi îmbunătăţite pentru a nu le face viaţa grea contribuabililor, încep să producă efecte care se văd. Fie că e vorba de conformarea voluntară, fie că e vorba de combaterea evziunii fiscale. Aşadar, toţi cei care pot contribui la această temă sunt oricând bineveniţi alături de noi, scopul final fiind să îmbunătăţim activitatea de colectare şi combaterea evaziunii, cu impact minim asupra contribuabililor corecţi”, a transmis ministrul de Finanţe.

Economistul Radu Nechita, Conferențiar Doctor la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, a explicat în dialog cu Ziare.com, că din start problema este pusă greșit de către Guvern:

„Trebuie să înțelegem, în primul rând, de ce am ajuns aici. Am ajuns aici pentru că nivelul cheltuielilor publice este excesiv - nu față de cât de mult am avea noi nevoie, ci față de capacitatea statului român de a cheltui cu discernământ și față de dorința contribuabililor români de a acorda resurse suplimentare acestei organizații extractive numite „statul român”.

A doua problemă este structura cheltuielilor publice. În România, este privilegiată hrănirea aparatului statal. Cea mai mare pondere o au cheltuielile cu angajații sectorului public, cu cumpărarea de voturi, alocații, pensii mărite cu sau fără discernământ. Nu discutăm de pensiile care sunt legate de nivelul contribuțiilor din trecut, ci de acele pensii speciale, de acele salarii speciale, de pensii care nu au nici ce mai mică legătură cu salariile trecute.” Economistul a explicat faptul că sistemul de pensii este viciat prin construcție și trebuie o reformă complet radicală, dar „de mai bine de douăzeci de ani de când discut pe acest subiect, nu s-a făcut decât foarte puțin în această direcție, iar acum ajungem la ceea ce anunțam și avertizam în urmă cu douăzeci și ceva de ani: nivelul cheltuielilor publice este excesiv, structura lor este în special orientată către salarii sau venituri curente și foarte puțin orientată către viitor: infrastructură, apărare și așa mai departe. Foarte puține fonduri merg către bunurile și serviciile publice reale, justificabile ale statului. Sunt totodată foarte mulți oameni care lucrează în aparatul de stat și care ar trebui să lucreze în sectorul privat.”

Profesorul universitar s-a adresat direct în interviul acordat Ziare.com angajaților din sectorul public, punând următoarea întrebare: „Analizați cu sinceritate, în sufletul și în mintea dumneavoastră: așa-i că știți în birou, în agenția în care lucrați dumneavoastră, cel puțin o persoană care nu face mai nimic, care nu își justifică salariul și fără de care v-ați putea descurca foarte bine? Așa-i că în multe cazuri acea persoană care nu face nimic are salariul mai mare decât dumneavoastră și este șef? Așa-i că singurul mod în care își justifică salariul și funcția este că dă de lucru pe gratis în plus altor oameni ca să-și facă ei statistici? Știți foarte bine că am dreptate. Da, unele sectoare sunt subdimensionate, sunt oameni care lucrează enorm pentru că nu se pot face angajări, există sectoare în care este dificil de angajat și în același timp avem sectoare cu mult mai mult personal decât este cazul. Acest lucru se întâmplă pentru că statul este un administrator absolut lamentabil al resurselor. Iar atunci de ce ar trebui să-i dăm mai multe resurse? Toată problema aceasta este pusă greșit pentru că mergem pe ideea că trebuie să ne aliniem prelevărilor de resurse de pe economie, extragerea resurselor din buzunarele celor care le produc și să hrănim această organizație numită Statul Român. Trebuie să reducem cheltuielile inutile, să eficientizăm, să optimizăm activitatea statului.

Presiunile puse de Uniunea Europeană și problema proporției când vine vorba de nivelul de colectare

Deficitul bugetar s-ar putea apropia anul acesta de 8% din PIB. Procentul a crescut la 3,24% din PIB în primele cinci luni ale anului 2024, conform anunțului făcut de Ministerul de Finanţe. Potrivit unei analize făcute de Europa Liberă, deficitul s-a dublat față de aceeași perioadă a anului trecut, pentru că Guvernul a cheltuit cu aproape 60 de miliarde de lei mai mult decât a încasat.

Totodată, deși majoritatea cheltuielilor statului sunt pentru salariile bugetarilor și pensii, premierul Marcel Ciolacu vorbește despre nivelul ridicat al investițiilor. Guvernul vrea să negocieze cu Comisia Europeană revenirea în ținta de 3% în următorii șapte ani, dar pentru asta trebuie să respecte anumite cerințe și să prezinte până la 1 septembrie un plan fiscal de reducere a cheltuielilor bugetare. Marcel Ciolacu a plusat în ultimele declarații recente că România „trece printr-o perioadă de dezvoltare accelerată” și că Banca Mondială a acordat un împrumut pentru a acoperi deficitul, fără să spună însă care este valoarea acestui împrumut, dobânda și pe ce perioadă. „Dacă vreţi, eu opresc orice investiţie şi avem deficit 3%? Nu am o problemă, cu toate cheltuielile care s-au mărit la salarii […] Va fi o negociere [cu Comisia Europeană]. Prefer să mă întrebaţi zilnic de deficit şi să continui investiţiile. Eu investiţiile din România nu le opresc”, a spus Ciolacu.

Potrivit unor surse citate de Europa Liberă, în pofida garanțiilor publice date de ministrul Marcel Boloș, două dintre măsurile preconizate – mărirea TVA și a impozitului pe venit de la 10 la 16% – vor fi amânate pentru anul viitor, după alegeri.

Toată această presiune vine atât în contextul anului electoral, dar și considerând concluziile Comisiei Europeană care a constatat că România „nu a luat măsuri eficiente” pentru a-și îmbunătăți situația financiară. Se estimează că România va avea cel mai mare deficit bugetar din UE în acest an, în condițiile în care e singura țară din UE care face obiectul unei proceduri de deficit excesiv. Anul trecut, în contextul negocierilor cu privire la Legea 296, cel mai frecvent argument adus de prim-ministru a fost alinierea cu nivelurile de impozitare din țările vest-europene și eliminarea excepțiilor de la cota unică: „E foarte important, intrăm în rândul ţărilor dezvoltate. E mai important decât Schengen, economic. (...) Este foarte important, o dată, să vedem ce avem excepţii. Eu nu am introdus taxe noi, am scos din excepţii. Nu mai suportă statul român excepţiile. Intervii punctual cu excepţii, peste tot se întâmplă în lume acest lucru, şi în Uniunea Europeană, pe anumite categorii”, a declarat acesta în septembrie 2024.

„Nu vreau să aud pseudo-argumentul că nivelul de impozitare, de presiune fiscală în Uniunea Europeană este cu 10 puncte procentuale peste România. Eu nu vreau să mă compar cu UE pentru că are 10-15 puncte peste media OECD-ului. Există țări dezvoltate care au nivel de presiune fiscală mult mai redusă, cu 10-15% mai puțin decât țări din UE. Vreau să îmi explice cineva cum reușește Elveția să asigure, cu un grad de presiune fiscală similar dacă nu identic cu al României, sau chiar inferior, un nivel de servicii publice suficient de ridicat. Nu fuge lumea din Elveția în Franța.

Faptul că în alte țări se impozitează mai mult nu este un argument, pentru că acele țări care au rate de prelevare obligatorie mult mai ridicate decât România își permit să facă aceste erori pe care noi nu ni le permitem. Țările respective au acumulat un nivel de capital în secolul XIX și, parțial, în secolul XX. După care au tot mărit ratele de impozitare și au alocat tot mai multe resurse statului, guvernului și politicienilor. Rezultatul a fost o diminuare a ratelor de creștere economică, ceea ce înseamnă că, în timp, alte țări vor deveni tot mai bogate și voi ajunge din urmă aceste țări”, a replicat Radu Nechita.

Profesorul universitar a dat câteva exemple, punctând că o țară ca Suedia, care e drept că nici nu a participat la cele două războaie mondiale, și-a construit prosperitatea, de la o țară relativ săracă față de altele din Europa, prin faptul că a crescut rapid până în prima treime a secolului al XX-lea. După care, încetul cu încetul, suedezii au mărit doza de politici redistributive în anii ‘50-’60, până când au făcut ca întreprinzătorii să fie mai puțini și să plece din țară gradual. Rezultatul a fost o scădere a ratelor de creștere economică și a fost depășită de alte țări. Suedezii au început să corecteze tirul în momentul în care au observat că gradul ridicat de colectare aliena mediul privat. Au eliminat cele mai distorsionante politici redistributive, au rămas la niveluri ridicate de prelevări obligatorii dar și-au eficientizat foarte mult activitatea statului și au introdus indicatori de performanță în sectorul public, lucru care nu este prezent și țări precum Franța. Totodată, a punctat Nechita, și-au pus în concurență serviciile poștale și au aplicat una dintre cele mai liberale măsuri propuse de Milton Friedman, și anume voucherele educaționale.

„Suedia de astăzi este o țară care merge mai degrabă în direcția eficientizării mediului de afaceri. În general, țările nordice sunt în topul calității sectorului privat. În acest context, atractivitatea mediului de afaceri atrage investitori care trec cu vederea niveluri ridicate de impozitare. Dar noi nu suntem acolo. Noi luăm ce este mai rău de la țări precum statul grec care au cheltuit până să ajungă să fie o problemă pentru întreaga Uniune Europeană, avem niveluri de impozitare pe care ni le dorim să ajungă ca în Danemarca sau Suedia, dar eficiența statului grec. Iar argumentul că suntem ineficienți pentru că nu avem impozitare ridicată este greșit. Înainte de a cere un leu în plus pentru buget, arată cum ai cheltuit zecile de miliarde pe care le-ai colectat deja - aici este problema.”

„Nivelurile ridicate de impozitare afectează creșterea economică. Singura noastră șansă ca popor de a ne mări nivelul de trai este să producem mai multă bogăție. Este tautologic, evident. Trebuie să avem rate de creștere economică mult mai ridicate decât cei din Franța, Suedia sau Germania, țări la care privim cu admirație.” Pentru a face acest lucru, spune Radu Nechita, avem nevoie să atragem capital, întreprinzătorii din România trebuie să poată să existe, să investească și să acumuleze capital, iar în final avem nevoie să vină și întreprinzători din alte țări, hăituiți de altfel de politicienii lor. Aceștia trebuie atrași pentru a investi la noi în țară, acest scenariu fiind realist doar dacă avem un mediu de afaceri predictibil și rată de impozitare mai redusă decât ce au la ei în țară. Pentru că altfel nu se vor deranja să fie aici. Iar noi trebuie să ne înțelegem situația, și anume faptul că noi avem nevoie de ei mai mult decât au ei nevoie de noi, a continuat acesta.

Țările Baltice au mai fost luate ca exemplu de economist ca fiind un spațiu în care sunt navigate fructuos hățișurile birocratice și simplifică sistemele fiscale atât cât le permite legislația europeană. În momentul în care lituanienii, de exemplu, pot propune reguli fiscale mult mai favorabile decât alte țări, pun în gardă sistemele fiscale din Germania, Franța care, dacă sunt prea încărcate de presiune a colectării, dau mână liberă companiilor să se mute în climate fiscale mai favorabile, explică economistul.

De ce presiunea pusă de Uniunea Europeană trebuie privită constructiv, dar și critic: „Trebuie să avem discernământ în ceea ce copiem”

Uniunea Europeană generează un amestec de măsuri bune și proaste, a explicat economistul clujean. De aceea atunci când „vrem o țară ca afară”, trebuie să știm exact ce anume vrem să luăm din afară. Nu tot ce zice Uniunea Europeană este perfect sau greșit.

„Trebuie să avem discernământ în ceea ce copiem, iar atunci când merg talentații noștri reprezentanți acolo, trebuie să știm la ce ridicăm mâna pentru și la ce ridicăm mâna împotrivă. Un lucru bun, de exemplu, este faptul că vin și ne trag de mânecă atunci când avem atâția ani succesiv de deficit peste 3%, care oricum este mult mai ridicat decât ar trebui să fie, în condițiile în care avem creștere economică, în care nu avem război ca în Ucraina, nu avem o recesiune devastatoare ca-n 2008, noi venim prin construcție cu un deficit mai mare de 3% din PIB, ceea ce înseamnă că avem undeva la 10% minim deficit față de încasările bugetare reale.

Noi suntem undeva la 8% al nu-știu-câtelea an. Măsurile luate în perioada pandemiei pentru a compensa dezastrul cauzat de lockdownuri, pe lângă inflația generată, toate acele costuri generate de politici foarte neinspirate au fost justificate prin faptul că și alte țări au făcut la fel. Toate celelalte țări și-au restrâns cheltuielile publice, și-au redus deficitele și și-au restructurat cheltuielile: România a mers în continuare la fel. Au continuat să alinieze deficit după deficit după deficit. Au mărit impozitele, au hăituit întreprinzătorii, iar rezultatul este că nu avem creșterea economică pe care am fi putut să o avem. Nu se produce destulă bogăție. Acum, toate semnalele arată că este posibil să avem o nouă criză economică și noi suntem într-o situație foarte gravă. Dacă noi când nu avem criză economică suntem la deficit de 8%, ce se va întâmpla în criză?

Uniunea Europeană ne cere să ne punem finanțele publice în ordine, dar asta nu înseamnă că trebuie să mărim impozitele. De asta pe mine mă deranjează faptul că ne focalizăm pe deficit. Deficitul înseamnă diferența dintre cheltuieli publice și încasări bugetare. Trebuie să reducem risipa, sinecurile, pomenile în cheltuielile publice din țară”, a nuanțat Radu Nechita.

Profesorul universitar a punctat că creșterea TVA-ului este o certitudine matematică în pofida asigurărilor date de guvernanți. „La deficitul uriaș între cât cheltuie și cât colectează, singura lor speranță este să crească TVA-ul, pentru că dacă nu fac acest lucru, Uniunea Europeană pune accentul pe scăderea deficitului, iar creșterea impozitelor va deveni pentru guvernanți singura ieșire. Nici nu e sigur că o astfel de mărire a taxei pe valoare adăugată va scădea deficitul, deoarece mărind ratele de impozitare unii își vor închide fabrica, alții vor face evaziune fiscală, alții vor pleca în altă țară sau se vor angaja la stat, astfel încât nu există o garanție a creșterii ratelor de colectare. S-a văzut și în prima jumătate a acestui an, după mărirea impozitelor la finalul anului trecut, rezultatul fiind mii și mii de falimente.”

În mintea lor, creșterea impozitelor este singura soluție. Cel mai rentabil este TVA-ul pentru că nu se vede. Este băgat în preț, oamenii nu știu că a șasea parte din ce cumpără ei merge direct la stat, toată lumea plătește câte un pic în fiecare zi, fiind un impozit inodor, incolor și insipid, astfel încât oamenii pot fi buzunăriți fără ca ei să se prindă de acest lucru, iar dacă se prind că au crescut niște prețuri, vor da vina pe multinaționale, pe străini, pe lăcomia întreprinzătorului și așa mai departe. Ei vor fi la adăpost pentru că TVA-ul este un impozit colectat de firme. Toate firmele din România devin astfel agenți ai Fiscului.”

Deficitul bugetar al statului român este acoperit parțial, dar într-o măsură semnificativă prin emisiune monetară suplimentară. Oamenii care votează cu partide care propun chestii gratis tot vor plăti și vor plăti mai mult, pentru că nu vor plăti doar cât costă chestiile gratis, dar vor plăti și ceva ce nu se vede, și anume ineficiențele induse în economie de aceste politici hrăpărețe și care penalizează producția de bogăție.

Exact oamenii care aplaudă aceste măsuri populiste până la urmă vor fi loviți de consecințele lor inevitabile. Din păcate, nivelul de educație economică nu este atât de ridicat încât să devină clară în mintea oamenilor relația cauzală dintre cheltuielile publice excesive și impozitele mai mari și, în ultimă instanță, inflație mai mare și producția mai redusă de bogăție față de situația în care am fi lăsați în pace de către politicieni

Justificarea măsurilor extractive și pomenile electorale. „Orice măsură pe care o anunță Guvernul merge pe ideea că trebuie să aducă mai multe voturi decât pierde”

În timp ce creșterea pensiilor și a salariului minim au fost măsuri privite și vândute publicului ca fiind necesare și „pentru oameni”, ultimele decizii citate în acest material sunt justificate de guvernanți ca repararea unor derapaje ale sistemului fiscal românesc cu scopul acoperirii deficitului bugetar fără renunțarea la investiții. Profesorul de economie Radu Nechita a explicat că cele două abordări nu se descalifică una pe cealaltă deoarece pe de o parte politicile sociale populiste, axate pe cumpărare de voturi prin mărirea salariului minim sau o creștere aparentă a pensiilor (deși se pregătește și nivelul de taxare simultan) vor cumpăra mult mai multe voturi decât o plafonare a eșalonării popririlor sau o constrângere a cumpărătorilor de a-și lichida obligațiile fiscale înainte de achiziționarea unui imobil. Dar voturile pierdute prin alienarea mediului privat tot vor aduce calculul electoral final într-un plus net la alegeri.

De pildă, Daniel Baciu, directorul Casei Naționale de Pensii a relatat săptămâna trecută firescul creșterii impozitelor pentru pensiile peste 3.000 de lei: „Pensiile în ultima perioadă au avut nenumărate indexări și majorări și e normal să creștem și pragul acesta de impozitare, dar acest lucru trebuie să se concretizeze printr-un act normativ asumat de Guvern. Când vom avea acest act normativ publicat în Monitorul Oficial, bineînțeles că e obligatoriu și va trebui, într-adevăr, să ținem cont de el”, a declarat Daniel Baciu la B1Tv săptămâna trecută.

„Este o cumpărare de voturi foarte ieftină pentru că doar o lună, eventual două, vor intra în cheltuielile publice din acest an. Dar dacă facem un calcul actuarial să vedem ce înseamnă acest lucru pentru cheltuielile publice din anii următori ne luăm de cap. Indiferent dacă dăm 35 sau 100 de lei în plus la pensie; este vorba de un scenariu în care urmează să iasă tot mai mulți oameni la pensie și sunt tot mai puțini oameni salariați care urmează să fie impozitați pentru a plăti pensiile respective. Pe scurt înseamnă cumpărare de voturi. După noi, potopul. Cheltuim bani și cumpărăm voturi înainte de alegeri, să ne voteze lumea, după care va urma marea ciomăgeală fiscală”, a explicat Radu Nechita.

Creșterea TVA – o certitudine matematică a anului 2025

Legat de măsurile de colectare aspre din ultimele săptămâni, economistul a explicat că nu anulează pomenile electorale, ci sunt calcule bine gândite. „Orice măsură pe care o anunță Guvernul merge pe ideea că trebuie să aducă mai multe voturi decât pierdem. Este singurul calcul al eficienței pe care sunt în stare să-l facă membrii Guvernului. Vor fi mult mai mulți oameni care vor primi pensia în noiembrie, înainte de alegeri, decât oameni care își vor vinde locuința și vor trebui să umble după hârtii justificative de la ANAF. Important este că, la un calcul net, ies mai multe voturi. Iar apoi va fi prea târziu, fiindcă în momentul în care va crește TVA-ul, oamenii vor plăti pentru că nu vor avea altceva de făcut decât să plătească.”

Profesorul universitar a punctat că creșterea TVA-ului este o certitudine matematică în pofida asigurărilor date de guvernanți, aliniindu-se, de altfel, și cu opiniile altor economiști români: „La deficitul uriaș între cât cheltuie și cât colectează, singura lor speranță este să crească TVA-ul, pentru că Uniunea Europeană pune accentul pe scăderea deficitului, iar creșterea impozitelor va deveni pentru guvernanți singura ieșire. Nici nu e sigur că o astfel de mărire a taxei pe valoare adăugată va scădea deficitul, deoarece mărind ratele de impozitare unii își vor închide fabrica, alții vor face evaziune fiscală, alții vor pleca în altă țară sau se vor angaja la stat, astfel încât nu există o garanție a creșterii ratelor de colectare. S-a văzut și în prima jumătate a acestui an, după mărirea impozitelor la finalul anului trecut, rezultatul fiind mii și mii de falimente.

În mintea lor, creșterea impozitelor este singura soluție. Cel mai rentabil este TVA-ul pentru că nu se vede. Este băgat în preț, oamenii nu știu că a șasea parte din ce cumpără ei merge direct la stat, toată lumea plătește câte un pic în fiecare zi, fiind un impozit inodor, incolor și insipid, astfel încât oamenii pot fi buzunăriți fără ca ei să se prindă de acest lucru, iar dacă se prind că au crescut niște prețuri, vor da vina pe multinaționale, pe străini, pe lăcomia întreprinzătorului și așa mai departe. Ei vor fi la adăpost pentru că TVA-ul este un impozit colectat de firme. Toate firmele din România devin astfel agenți ai Fiscului.”

Deficitul bugetar al statului român este acoperit parțial, dar într-o măsură semnificativă prin emisiune monetară suplimentară, a punctat în încheiere economistul. „Oamenii care votează cu partide care propun chestii gratis tot vor plăti și vor plăti mai mult, pentru că nu vor plăti doar cât costă chestiile gratis, dar vor plăti și ceva ce nu se vede, și anume ineficiențele induse în economie de aceste politici hrăpărețe și care penalizează producția de bogăție.

Exact oamenii care aplaudă aceste măsuri populiste până la urmă vor fi loviți de consecințele lor inevitabile. Din păcate, nivelul de educație economică nu este atât de ridicat încât să devină clară în mintea oamenilor relația cauzală dintre cheltuielile publice excesive și impozitele mai mari și, în ultimă instanță, inflație mai mare și producția mai redusă de bogăție față de situația în care am fi lăsați în pace de către politicieni.”

Deceniul amnistiilor fiscale în România: Cât de des s-au folosit Executivul și Parlamentul de iertarea datoriilor îndată ce au avut nevoie de bani ANALIZĂ

Deși chiar Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, declara recent că amnistiile fiscale pot fi date odată la zece ani, în ultima decadă România a avut parte de patru amnistii generale și de...

Economia României este șubredă, spun analiștii. "Deficitul duce la așteptări pentru creșteri de taxe"

Banca Națională a României ar urma să ieftinească împrumuturile până la finalul anului, spun analiștii financiari, care se așteaptă la o reducere a dobânzii de referință până la 6%...