Florin Iordache, sau cum sistemul te rasplateste pe masura faptelor de arme

Autor: Daniela Ratiu - Senior Editor
Vineri, 23 Octombrie 2020, ora 00:00
6945 citiri
Florin Iordache, sau cum sistemul te rasplateste pe masura faptelor de arme

Aveai haine de protest. Daca te uiti prin dulap, spui "a, ia uite, hainele de protest!". Puloverele, trei la numar. Cel deasupra era cel mai gros, cu gat. Dar aveai si fularul pe care il infasurai colac in jurul gatului. Pe sub pantaloni, izmenele. Toata lumea radea de izmene - pe retele, in piata, dar toata lumea purta izmenele.

Apoi, ciorapii, cam trei randuri si alea. Cea subtire de bumbac, prima, ultima pereche, mai groasa. Manusile, din lana, cele de piele nu tin de frig. Pe ger, devin reci. Haina groasa o inchideai cu fermoarul pana sus. Ghetele imblanite. Nu luai geanta pe care o purtai de obicei. Aveai nevoie de o geanta de "protest", mica, practica, sa nu te incurce, cat sa incapa telefonul, servetele de hartie. Pastile de gat. Strigai si gatul se usca. Aerul era rece. Uneori, foarte rece. Daca ratai un protest, te simteai vinovat. Aveai locul pe care il preferai. Nu luai apa cu tine, era prea frig. Dar la "marginea" protestului, tactic, era un cuplu care vindea ceai cald. Tineai paharul de plastic cald intre mainile inmanusate si te bucurai ca un copil. Beai cu inghitituri mici. Te incalzeai, cat de cat. Atat cat aveai nevoie pentru a putea sta pana la capat. Iti si imaginai ca daca eram atata de multi parca ne era cald, ne incalzeam din prezenta celorlalti.

Stand in frig iti aminteai de cozile de pe vremea lui Ceausescu. Le-ai prins pe alea. Te trezeai cu ai tai la 4 dimineata. Si cat ai mai fi sa stat sub duna, sa nu iesi in frigul ala de crapau pietrele. Taica-tu se trezea de pe la 2 dimineata. El mergea inaintea voastra si tinea randul la coada. Cand ajungeati voi acolo, cu ai tai, taica-tu si cei din prima linie deja cucaiau de somn. Oboseala si frigul ii faceau sa cucaie, dar mai mult parca ar fi chirait de fapt ca niste gaini parca bete de frig. La proteste, daca suflai aerul cald il vedeai rotocoale prin frigul ca de cristal al lui februarie 2017. Daca te leganai de pe un picior pe altul era ca si cum o faceai ca si atunci, pe vremuri, la cozile pe randuri din vremea lui Ceausescu.

Cand la proteste se sarea si se striga "Cine nu sare, nu vrea schimbare!", te gandeai ca, uite, pe vremea lui Ceasca ar fi fost bine daca s-ar fi sarit sa va fi incalzit acolo la cozile alea care pareau ca nu se vor termina niciodata. Apoi, la proteste se mergea in marsuri prin oras, ca si cum erau trupuri lungi, urbane, de fapt, aceeasi fiinta, strigand indemnuri la protest. In frigul ala de februarie, glasurile se auzeau cu ecou lovind blocurile de pe bulevard, oamenii ieseau pe la geamuri si faceau cu mana. Masinile care treceau de-a lungul lungilor trupuri urbane claxonau de bucurie parca, soferii isi scoteau capetele si strigau Rezist#!

Treceai prin toate starile, de la deznadejde pana la bucurie, de la dezamagire pana la furie. Va intorceati in piata. Verificai telefonul. Pe wall, fotografiile cu trupul urias si vibrand al protestului te umplea de bucurie, stiai ca esti parte, ca una din luminitele alea esti tu. Fotografia aia care a facut inconjurul lumii. Acolo. Si erau numele care erau strigate si care umpleau trupul protestului de furie. Iordache si Dragnea. Ciordache. Alta Intrebare. Nume. Nume. Nume. Cadrele alea de la jurnale in care Iordache privea sfidator ne scoteau pe toti din minti. Sfidare si o urma de frica si de constiinta a faptului ca are spatele asigurat, ca nu e de capul lui. Ca totul are un sens pentru el si ai lui. Stia de ce e acolo. Stia ce are de facut. Sa se tina tare pe pozitii. Aia era misiunea lui si era clar. Oricum ar fi iesit, avea spatele asigurat. Frica se mai imblanzea stiind asta. Ai spatele asigurat. Nu te stresa. Ai plasa de siguranta, chiar daca cazi, cazi pe moale!

Dar noi acolo, frica noastra, acolo, in frig, simtind ca pierdem tot ce castigasem vreodata. Agentiile de stiri vorbeau doar despre proteste. Ordonanta 13 era ca frigul, ca gerul, ca furia, ca deznadejdea. Eram niste disperati cu totii de parca Ordonanta aia insemna sfarsitul istoriei. Totul era atat de dramatic incat parea de necrezut ca ni se poate intampla dupa decenii de la caderea Comunismului. Vedeai asa puhoi de oameni si le vedeai tuturor privirea. Toti stiam ca totul e posibil. Uneori, pret de o secunda, ne trecea prin privire, din ochi in ochi, de pe chip pe alt chip, un fel de fior, un fel de gand ca e neverosimil, dar totusi adevarat pentru ca toti eram acolo in strada, in piata, pe toate jurnalele de stiri din lumea intreaga, pe toate agentiile de presa. Deci era adevarat, nu neverosimil. Puteam pierde totul daca mergeam acasa, daca nu eram acolo. Acolo era ochiul furtunii, acolo era trecutul, prezentul, viitorul.

Am crezut ca am castigat. Am castigat doar o etapa. Iordache a stat ascuns. Stai ascuns, o vreme. Vor uita. Uita de la mana pana la gura! Apoi l-au condamnat pe Dragnea. Romania a oftat usurata de parca ar fi scapat de tot raul. Nu, nu am scapat. Apoi a venit pandemia. Frica. Totul e altfel. Totul e difuz. Cel mai tare se vede asta: frica. Economia cum se gripeaza. Vezi cum totul se schimba si totul - economie, social, joburi, facturi, realitati, e fragil, atat de vulnerabil de la o zi la alta. Nu, nu e cum ne-am imaginat in 2017 sau in 2019, ca daca scapam de ei, gata, scapam de toate problemele. E la fel de complicat.

Daca nu era pandemia, daca frica nu ne-ar paraliza, si nu poti fi decat responsabil, am fi iesit in strada acum cand Florin Iordache a fost ales sef pe Consiliul Legislativ. Un fel de buchet cu flori, o coronita de premiant pentru cel care a incercat, dar nu a reusit din cauza protestelor, sa schimbe legile justitiei. Dar a incercat, a luptat, deci, merita premiat. Sistemul nu uita. Sistemul nu isi lasa soldatii care au riscat in linia intai, nu ii lasa in spate, nu ii arunca peste bord. Nu se dezice de ei. Cum altfel ar putea supravietui sistemul daca nu ar iesi in linia intai soldatii precum Iordache. Nici macar Serban Nicolae nu e carne de tun, desi pare ca PSD s-a dezis de el.

Toate rotitele astea cumva isi imbina zimtii atunci cand este nevoie.

Votul pentru Iordache a fost ca un balet cu piruete scrasnite, precum o creta scrijelita pe tabla, ca o cearta de mahala intre cutitari, intre PNL si USRPLUS, posete in cap, cutite pe la spate. PSD frecandu-si palmele de satisfactie pe margine. Cine baga primul cutitul, cine ia fata, cine e caimacul. E ca in filmele vechi romanesti cu Birlic in care nu stii cine cu cine voteaza, cine pe cine uraste. Bine, PNL a depus joi sesizarea la CCR pentru neconstitutionalitate referitoare la hotararea Parlamentului privind numirea lui Iordache ca presedinte al Consiliului Legislativ. Motivul: hotararea Parlamentului incalca principiul legalitatii. Ah, biata Constitutie! Asta dupa ce acelasi Florin Roman este cel care s-a luptat prin culise, pare-se, si nu s-a asigurat, poate nu a avut timp!, ca vor fi cati liberali e nevoie pentru ca votul pentru Zegrean sa functioneze. Numai ca, ce sa vezi, au venit doar 36.Curat-murdar s-a asigurat sau nu s-a asigurat. Pe de alta parte, si USR pare ca s-a ars crezand ca poate face jocuri, doar ca e complicat cand te pui la masa de joc cu PSD si PNL. Cineva trebuie sa aiba o carte dosita. Altfel cum ar mai fi politica romaneasca?!

Iordache poate merge acum cu o sampanie in Piata Victoriei, acolo, in fata guvernului. Poate sta singur, deschide sticla cu poc si savura sampanie. Nu e nici foarte frig inca. Poate sta o vreme acolo, sa savureze sampania, sa asculte zgomotele orasului, Bucuresti by night. La guvern se lucreaza, se vad lumini. Poate tropai de bucurie pe locul celor 600.000 de luminite. Indiferent ce va spune CCR, draga de CCR, ca va fi sau nu va fi in fotoliul de la Legislativ, sistemul a dovedit ca e acolo cand are nevoie, el, Florin Iordache, soldatul din linia intai in lupta pentru modificarea legilor justitiei. Si o lectie pentru alti soldati: sistemul nu te lasa de caruta.

Medicul Cătălin Cîrstoiu, propunerea PSD-PNL pentru Primăria Capitalei, a ajuns la Guvern pentru a discuta cu liderii coaliției. Ședințe la PNL și PSD București
Medicul Cătălin Cîrstoiu, propunerea PSD-PNL pentru Primăria Capitalei, a ajuns la Guvern pentru a discuta cu liderii coaliției. Ședințe la PNL și PSD București
Medicul Cătălin Cîrstoiu a ajuns, marți, 19 martie, la Palatul Victoria pentru a discuta cu liderii coaliţiei, acesta urmând să fie anunţat oficial drept candidat al celor două partide la...
Conducerile PSD și PNL, discuții cu consilierii municipali pe amendamente la bugetul Capitalei. Se cere o dezbatere în Consiliul General SURSE
Conducerile PSD și PNL, discuții cu consilierii municipali pe amendamente la bugetul Capitalei. Se cere o dezbatere în Consiliul General SURSE
Conducerile PNL şi PSD Bucureşti vor avea o întâlnire, marţi, 19 martie, cu consilierii municipali social-democraţi şi liberali pentru a cere convocarea unei şedinţe de Consiliu General...
#Florin Iodache ordonante justitie, #CCR, #Ordonanta 13, #PSD, #PNL, #usr plus, #proteste , #justitie