Margareta Tatarus, femeia-copil pentru care Craciunul e in fiecare zi

   

"Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani! Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut vreodata sa suferi! Danseaza ca si cand nimeni nu te vede! Canta de parca nimeni nu te-ar auzi!". Aceasta pare a fi reteta magica prin care Margareta Tatarus - Margo, dupa cum ii spun prietenii, sefa Sectiei pentru Copii si Tineret a Bibliotecii Judetene "Duiliu Zamfirescu" a reusit sa intre in inimile copiilor, adolescentilor, tinerilor si varstnicilor pe care i-a cunoscut, pe care i-a adunat in jurul ei si cu care a lucrat prin prisma nobilei sale profesii de bibliotecar. Spune ca cea mai mare placere a sa este sa daruiasca ceva in fiecare zi, oricui ii apare in viata, si sa faca toate lucrurile... altfel. "Poate de aceea cel mai drag mi-e Craciunul. Nici acum n-am strans bradul, sa stiti, si am si cadouri sub el, si-mi bucura sufletul in fiecare zi", rade. Are o mare iubire, pe Alin, fiul, pe care-l considera ca pe cea mai mare realizare a existentei sale. Si o mare calitate: aceea ca de fiecare data cand "ma doboara viata, pot sa ma ridic si sa merg mai departe zambind, chiar daca inima plange".

O sansa. Asta considera ca a fost intrarea ei in nobila tagma a bibliotecarilor. Si poate nu intamplator este faptul ca si-a inceput ascensiunea profesionala intr-o biblioteca scolara, si anume a Scolii generale nr. 1 din Focsani. Acolo a dus primele batalii din razboiul desfiintarii barierelor dintre adulti si copii, razboi pe care l-a continuat si l-a castigat reusind, pana astazi, sa darame toate zidurile ridicate de mentalitati rigide atat intre generatii, cat si intre statute sociale. O realitate deloc greu de observat pentru oricine trece, astazi, pragul Bibliotecii pentru copii. Aici a ajuns Margareta, dupa ce a trecut de la biblioteca scolara la Biblioteca Judeteana. "Prima data am fost la Sala de lectura. Si tot acolo s-a intamplat primul lucru care m-a marcat, mi-a adus multumire sufleteasca si care mi-a aratat ca nu trebuie sa ma opresc: o adolescenta care, dupa ce am ajutat-o sa-si gaseasca acea carte de care avea nevoie pentru scoala, si pe care nu reusea sa o gaseasca, s-a intors dupa cateva zile sa-mi multumeasca pentru primul 10 pe care a reusit sa-l ia la liceu. Acolo, la Sala de lectura, am incercat sa implic oamenii in diferite activitati si tot acolo am constatat cat de surprinsi sunt cei mai multi ca biblioteca face si altceva decat sa imprumute carti"
, rade Margareta.
Altfel a vrut sa fie si Sectia pentru Copii si Tineret a Bibliotecii Judetene, unde a venit in anul 2007, si pe care a reusit sa o transforme, alaturi de colegele ei, in punctul 0 al veseliei, prieteniei, omeniei, bucuriei, copilariei, cunoasterii si nu numai. "Mereu mi-a placut sa fac lucrurile... altfel. Si acasa, dar si aici, la biblioteca. Cel mai dificil este sa schimbi mentalitati, atat ale oamenilor care vin la biblioteca, cat si ale bibliotecarilor. Incet, copiii si parintii lor au vazut ca bi-blioteca inseamna si un loc unde se dezvolta creativitatea, imaginatia, spiritul de echipa. De exemplu, in cadrul programului Bibliovacanta, pe care l-am initiat, copiii nu doar ca citesc, ci deseneaza, picteaza, se joaca in gradina sau la calculator, ne uitam la filme, comentam, discutam, ne-am imprietenit!"
, spune Margareta, amintindu-si cata bucurie i-a adus un baietel de 9 ani care, dorind sa-i multumeasca intr-un fel pentru timpul minunat petrecut la Bibliovacanta, i-a adus un castronel cu budinca facuta cu manutele lui. "Acest gest a fost pentru mine cea mai mare rasplata pentru ca am inteles ca cei mici invata, aici, si cat de important este sa daruiesti, dar si cum sa o faci"
, a explicat.
A darui a fost lectia pe care au invatat-o si adolescentii, elevi la diferite licee din oras, unii dintre ei aducandu-si aportul substantial la transformarea incaperilor institutiei intr-unele calde, vesele, primitoare, pictandu-le peretii. "Tinerii participanti la actiunile noastre au invatat cat de bine se fac lucrurile atunci cand te bazezi pe o echipa, si au ramas voluntarii nostri. Iar varstnicii nu inceteaza sa ne viziteze, dornici sa participe la cursurile gratuite de IT pe care le organizam pentru ei si pentru care avem deja programari pana la sfarsitul anului"
, a spus Margareta.

Proiecte castigate, formare continua

Din punct de vedere profesional, Margareta considera ca cel mai important lucru pe care l-a reusit, a fost faptul ca a devenit formator. Si asta pentru ca diversele cursuri organizate din aceasta postura au constituit, practic, o imensa deschidere catre oameni de toate varstele si de toate profesiile. "Iar intrarea bibliotecii in programul Biblionet ne-a schimbat viata si orientarea. Acest program a adus si-n varful muntelui, si in orase, posibilitatea de a te informa si de a fi la curent cu noutati in toate domeniile. Mai mult, pe langa toate echipamentele IT pe care le-au primit bibliotecile, bibliotecarii au avut parte de cateva cursuri de "managementul proiectelor pentru bibliotecari" in urma carora au reusit sa aplice la linii de finantare si sa castige proiecte"
, a explicat Margareta.
Finantarile obtinute prin proiectele realizate de ea, alaturi de colegele sale au insemnat materializarea unor evenimente absolut inedite, unele de pionierat, de care au beneficiat atat copiii, tinerii si varstnicii urbei noastre cat si toti bibliotecarii judetului. Toate acestea i-au dat curaj Margaretei sa aplice, anul trecut, la selectia nationala pentru un training destinat bibliotecarilor, in America. Si a fost admisa, alaturi de alti 14 colegi de breasla din toata tara. "Trainingul a avut loc la centrul Mortenson, statul Illinois, SUA. A fost o luna din viata mea in care am inteles ca daca ai bani poti sa ai cladiri minunate, spatii amenajate grozav pentru oameni, dar ca... tot oamenii fac diferenta, adica bibliotecarul. Si ca formarea profesionala continua este unul din elementele cele mai importante pentru oricine, cu atat mai mult pentru bibliotecarii romani care nu au nici bani, nici spatii si nici colectiile de carti complete"
, a spus Margareta.
Tot anul trecut a fost selectata sa participe la alt curs de formare de formatori pe povestiri digitale, la Londra. "A fost, pentru mine, un lucru nou. Imediat dupa ce m-am intors am organizat cursul IT pentru varst-nici, in care si-au creat propriile povesti, spuse altfel. Doua dintre ele au fost selectate de juriul proiectului european "DigiTales" si impreuna cu castigatoarele am participat la conferinta de final a proiectului, ce a avut loc in Slovenia"
, a povestit Margareta. Pe langa toate astea, ea administreaza pagina de Facebook a Bibliotecii Judetene si a Sectiei pentru copii, trei bloguri de specialitate si face parte din doua grupuri ale bibliotecarilor la nivel national. "Este vorba de grupul de lucru pe training, format din cate doi reprezentanti ai fiecarei regiuni din tara, care-si doreste sa dezvolte acest serviciu de formare ca serviciu de baza al bibliotecilor publice din Romania. Serviciul de formare organizat de biblioteci poate fi sub diferite forme, de dezvoltare personala, de comunicare, de bune maniere, etc., care ofera oamenilor o serie de cunostinte si competente pentru a se descurca mai bine in viata. Al doilea grup este TIBRO - tineri bi-bliotecari din Romania, in care sunt mentor si cu care am organizat doua editii ale Scolii de vara"
, spune Margareta. Iar anul acesta, a primit, din partea acestora din urma, premiul "Cel mai bun indrumator".

"Fiului meu as vrea sa-i spun in fiecare zi cat de mult il iubesc"

Pentru aceasta femeie, ziua de lucru nu se termina niciodata dupa opt ore, ceea ce a obligat-o sa compenseze lipsa cantitatii timpului petrecut cu familia, prin calitate. "E de necrezut poate, ca un bibliotecar reuseste sa lucreze si 12, si 16 ore zilnic daruind mereu altora, prin atatea si atatea actiuni si evenimente, iar cand ajunge acasa, epuizat, poate nu mai are puterea de a darui... Dar vreau sa-i spun fiului meu, Alin, ce mult il iubesc! Este cea mai mare realizare a mea si fiinta in care am investit cel mai mult suflet, timp, orice... Este un baiat mandru, destept, frumos si talentat care, acum, imi dau seama ca-si cauta drumul in viata. Si o sa-i fiu alaturi si o sa-l ajut in orice si-a propus"
, spune Margareta. Si pentru ca una din pasiunile ei este sa calatoreasca, i-a daruit sotului sau, la implinirea a 20 de ani de casnicie, un loc si un timp special de aduceri aminte. "Este cel mai frumos cadou pe care ni l-am facut, o excursie la Londra. A insemnat atat de mult pentru mine faptul ca am construit amintiri alaturi de sotul meu! Am ajuns la concluzia ca daca noi nu ne facem bucurii si nu ne construim ceea ce ne dorim in jur, nimeni n-o face, indiferent cat de mult ne-ar iubi. Am muncit mult pentru tot ce am obtinut si, poate, una din calitatile (sau defectele?) mele e ca ma ridic de fiecare data cand ma doboara viata si merg mai departe zambind, chiar daca inima plange"
, zice Margareta.
"Nu-mi plac oamenii care stau, in loc sa mearga mereu inainte!"

Oricine a petrecut cateva clipe cu Margareta, a trait cu siguranta sentimentul ca a plecat de langa ea, imbogatit sufleteste. Fie ca a fost vorba de un zambet cald, o privire de o sinceritate albastra, de o vorba buna, de un sfat sau chiar de o dojana, timpul petrecut alaturi de aceasta femeie speciala energizeaza, incurajeaza, daruieste puterea de a merge mai departe, de a dori sa faci mai mult, mai frumos! Poate si pentru ca, dupa cum singura spune, ii plac oameni in diversitatea lor, cu toate ca sunt si aspecte pe care nu le agreeaza. "Nu-mi place, de exemplu, indarjirea cu care unii oameni ii judeca pe ceilalti. Nu-mi plac oamenii lenesi, care stau, in loc sa mearga mereu inainte! Nu-mi plac inselatoria, minciuna, tradarea, lucruri care te fac sa suferi. Mie nu-mi place sa sufar, desi am facut-o de foarte multe ori si pentru foarte multi oameni. Totusi, imi place foarte mult sa daruiesc si singurul lucru pe care pot spune ca il iubesc la mine, este faptul ca nu urasc. Consider ca e cel mai groaznic sentiment pe care-l poate trai cineva"
, spune ea. Poate de aceea, dar si din foarte multe alte motive, Margareta Tatarus este omul care a reusit sa adune langa ea oameni de toate varstele si categoriile sociale, impreuna cu care si-a propus sa continue drumul dezvoltarii personale si al relatiilor interumane. "Aici, la noi, celor mici le daruim bucurie, de la copii luam energie, varstnicilor le-o dam iar eu... pot zice ca am ramas la varsta adolescentei, si-mi e bine asa! N-am uitat inca sa ma joc iar aici, la noi la biblioteca, a fi la mintea copiilor poate fi o calitate, pana la urma. In orice caz, mici sau mari, oamenii au inteles ca la noi, la bi-blioteca, orgoliile nu-si au locul si ca orice lucru se face mai bine atunci cand te bazezi pe o echipa! Asta e tot secretul!"
, rade Margareta.
Marti, 12 Martie 2013, ora 05:06
Sursa: Monitorul de Vrancea

Monitorul de Vrancea
Cele mai citite stiri
Alti doi complici ar putea intra in vizorul anchetatorilor in cazul crimei in stil mafiot de la Slobozia Ciorasti
In acest dosar, patru persoane sunt judecata in stare de arest, invinuite de crima si complicitate ...
ULTIMA ORA! FOTO! Accident pe DN 2D, la iesirea din Focsani spre Bolotesti!
Un accident rutier a avut loc in urma cu putin timp pe DN 2D, la iesirea din Focsani spre Bolotesti, ...
Actiune a politistilor vranceni in noaptea de joi spre vineri in parcarile supermarketurilor din Focsani
Politistii vranceni au organizat in noaptea de joi spre vineri, 2 spre 3 iulie 2020, o actiune de ...
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor