Viitorul Politicii de Coeziune dupa 2020 este cea mai importanta miza pe care Romania, impreuna cu alte state din Europa Centrala si de Est, o are in dezbaterea urmatorului cadru financiar multianual (MFF) pentru anii 2021-2027.
Aceasta dezbatere este in plina desfasurare in institutiile UE. Dincolo de viitorul fondurilor structurale exista si alte mize, mai cu seama viitorul finantarii Politicii Agricole Comune (PAC), dar Politica de coeziune are o semnificatie aparte.
Ajunge sa aruncam privirea in jurul nostru pentru a constata dezvoltarea care a avut loc in multe dintre orasele, judetele sau regiunile Romaniei. O buna parte din noile investitii in infrastructura, in diferitele modernizari ce au avut loc in Romania in cei 11 ani de dupa aderarea la UE, au fost finantate din fonduri structurale.
Sigur, trebuia mai mult si trebuia mai bine. Ar fi insa o greseala sa subestimam ceea ce avem. In Romania, stirile legate de Politica de Coeziune au o abordare preponderent cantitativa. Aceasta abordare unilaterala este o greseala.
Este important sa stim ca propunerea pentru MFF 2021-2027 a Comisiei Europene a fost construita pe premisa reducerii finantarii generale a Politicii de Coeziune cu 7 procente. Pe buna dreptate, avand in vedere nevoile lor de dezvoltare, nici Romania, nici celelalte state din Europa Centrala si de Est nu pot accepta o asemenea perspectiva.
A venit, apoi, stirea din partea Comisiei Europene care a anuntat ca Romania va beneficia de o crestere cu 8 procente a fondurilor structurale dupa 2020. Concret, de la cele 25,2 miliarde de euro rezervate Romaniei in actualul MFF, urcam la 27,2 miliarde de euro. Este o veste buna, dar nu este inca o decizie definitiva.
Suntem departe de finalizarea bugetului multianual prevazuta pentru primavara anului viitor, in varianta optimista.
Ne amintim cu usurinta de dezbaterile intense din ultimii ani legate intotdeauna de gradul de absorbtie. Aici trebuie punctat faptul ca, dupa 3 ani de prelungire a executiei bugetare 2007-2013, am reusit sa utilizam circa 90% din fondurile structurale in valoare de 19,2 miliarde euro puse la dispozitia Romaniei in acel exercitiu bugetar, primul pentru noi dupa aderare.
Am pierdut aproape 2 miliarde de euro. Din pacate, nu stam bine deloc nici in exercitiul bugetar curent. Intarzierile sunt mari, degringolada este aproape totala, iar coeficientul de absorbtie este mizerabil.
In Parlamentul European, aceste realitati ne sunt mereu reamintite de catre colegii din vestul Europei cand ne exprimam in favoarea mentinerii unei finantari solide a Politicii de Coeziune.
Ce ar fi daca in locul abordarii strict cantitative am pune accentul pe cea calitativa? Banii mai multi au rost daca rezultatele cheltuirii lor sunt mai vizibile, daca eficienta utilizarii creste si daca putem demonstra oricand faptul ca aceasta politica europeana aduce valoare adaugata.
Toate consultarile publice intreprinse de Comisia Europeana in ultimele luni arata ca cetatenii doresc prosperitate, mai multa securitate, avansul mai rapid catre economia digitala si catre finantarea europeana a inovarii si a modernizarii oraselor si regiunilor in care traiesc.
In acelasi timp insa apare un fenomen alarmant in multe dintre regiunile Uniunii Europene. Este vorba despre cresterea reticentei autoritatilor locale, dar si a companiilor fata de accesarea fondurilor structurale.
Sporirea continua a complexitatii regulamentelor si a intensitatii diferitelor forme de control si audit consuma energia potentialilor beneficiari. Acestia, in loc sa se concentreze pe rezultatul final al proiectelor implementate, consuma sute si mii de ore de munca pentru a intocmi raportari, situatii, evidente, pentru a completa tabele si raportari intermediare solicitate de cele mai multe ori de autoritatile nationale, dar destul de mult si de Comisia Europeana.
Avem urgent nevoie de reducerea birocratiei pentru a imbunatati eficienta Politicii de Coeziune si pentru a recastiga increderea autoritatilor locale si regionale in aceasta politica europeana.
Fondurile structurale au un impact direct asupra posibilitatii autoritatilor locale si regionale de a finanta investitii. Repetam de multe ori argumentul arhicunoscut ca fiecare euro cheltuit pe plan local din fondurile europene produce un important efect de multiplicare economica. Acest argument risca sa-si piarda puterea in fata birocratizarii excesive.
Avem nevoie de mai multa claritate in privinta viitorului Politicii de Coeziune. Parlamentul European se opune centralizarii Politicii de Coeziune in aceeasi masura in care lupta impotriva reducerii cuantumului finantarilor.
Avem nevoie de o Politica de Coeziune descentralizata, pentru ca numai asa putem eficientiza investitiile in regiunile si orasele noastre. Descentralizarea asaza insa responsabilitatea debirocratizarii si pe umerii autoritatilor din fiecare stat membru.
Ceea ce se intampla in Romania este inacceptabil, iar Guvernul trebuie sa puna in practica masurile de simplificare si transparentizare asteptate de multa vreme, pentru ca doar in acest fel vom putea construi argumente solide in favoarea pozitiei noastre in dezbaterea urmatorului MFF.
In eforturile sale, atat Guvernul, cat si Parlamentul trebuie sa dialogheze mai mult cu Comisia Europeana. S-ar putea evita astfel situatiile jenante cum este cea recenta in care Comisia Europeana atentioneaza Parlamentul Romaniei in legatura cu modificarile planuite la legea de functionare a Curtii de Conturi.
Debirocratizarea si simplificarea nu inseamna mai putina rigoare sau un control superficial, ci mai multa eficienta si mai multa concentrare pe rezultatul final.
In favoarea alocarii unei finantari consistente din fondurile structurale pentru Romania, cel mai bun argument este realitatea. Exista investitii finalizate si predate spre folosinta cetatenilor si economiei.
De la analiza obsesiva a cifrelor cu privire la absorbtie trebuie sa trecem la evaluarea si evidentierea impactului obiectivelor importante realizate din fonduri structurale in fiecare dintre regiunile Romaniei.
Astfel, putem sa ne aducem in modul cel mai eficient contributia la deciziile majore care se vor naste la Bruxelles in urmatoarele luni si care vor determina viitorul UE pentru deceniile care urmeaza.
Politica de Coeziune este o politica de investitii, iar Romania are mare nevoie de valoarea adaugata pe care aceasta o aduce ca aport european pe drumul nostru catre convergenta.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.