Interesele din jurul fondurilor POSDRU (Opinii)

Discutiile despre fondurile europene si, in special, despre POSDRU sunt adesea la un nivel redus de analiza, si, de obicei, tributare unor generalizari simplificatoare.

Aceasta este insa o schema de gandire paguboasa, taxata de gandirea populara cu expresia "a aruncat copilul cu apa din copaie". Motivele abordarii simpliste pot fi mai multe.

Criza artificiala

In primul rand, unii se folosesc de probleme pentru a crea o criza, deseori artificiala, pe baza carora sa poata interveni discretionar si a rezolva anumite interese de grup. Spre exemplu se vorbea in presa de o solicitare din partea Romaniei ca fondurile de pe POSDRU sa treaca pe alte programe, mai vizibile de electorat, gen dezvoltare regionala etc.

Sustinerea acestei cereri se putea face usor, scotand in fata problemele si ascunzand ceea ce se face bun. Comisia Europeana nu a intrat insa in acest joc si a refuzat realocarea banilor. Nici nu ar fi fost firesc sa isi asume ea anularea tuturor contractelor de finantare de pe acest program. Eventuala noastra incapacitate de a gestiona acesti bani nu trebuie aruncata spre solutionare in curtea UE, cum se incearca inca.

Sunt comentatori si politicieni care accentueaza criza din interesul de a intra in schemele de absorbtie. Unele firme de consultanta de la noi vor doar externalizare de servicii catre ele, pe sume mari, nu si munca, de exemplu aceea de a atrage finantare din partea bancilor, cum au facut cele din Polonia.

Vizati sunt in special beneficiarii de la stat, unde o limitare a cheltuielilor cu resursele umane i-ar fi obligat sa apeleze la consultanti pentru a utiliza sumele alocate. Cine lucreaza in sistem stie exemplele concrete, au fost si mentiuni in presa despre astfel de tentative, unele chiar reusite.

Alti autori se folosesc de prilej pentru a da curs propriilor nemultumiri legate de participarea/neparticiparea la absorbtia lor sau a invidiei pentru unii participanti. Salariile mai apropiate de salariile europene (ghidurile au fost scrise inainte de criza), unele chiar scapate de sub control, sunt invidiate de cei care aud de ele. Dar si aici se exagereaza, prezentandu-se exceptia ca si regula.

De vina este autoritatea de management, care nu face clarificarile necesare si nu da o situatie mai detaliata. Daca este nevoie, ea poate sa intervina si sa propuna corectiile, aceleasi pentru toti beneficiarii. Probabil nu a facut acest lucru si din cauza faptului ca statul beneficiaza cel mai mult din contractele de munca pe proiecte, aproape jumatate din suma intra imediat inapoi la bugetele sale, iar suma investita initial se dubleaza dupa rambursarea banilor de catre UE.

Surse de probleme

Faptul ca nu avem date concrete, pe care sa putem judeca cinstit, doar artificii in culori electorale, permite manipularea situatiei. Grupurile de interese chiar acest lucru il doresc, iar oamenii prin care lucreaza sunt chiar politicienii, ce intervin adesea discretionar si impotriva sfaturilor de bun simt al celor ce lucreaza in sistem si stiu cum sta situatia. Specialistii sunt tot mai neglijati si deciziile arbitrare, impuse politic fac tot mai multe probleme.

Spre exemplu externalizarea unor servicii de evaluare a cererilor, incercata in 2009, a adus probleme mult mai mari decat produc angajatii care au experienta Astfel unele ong-uri au primit finantare si pentru mai multe proiecte identice, doar numele schimbat. O asociatie pentru viitor are 8 proiecte aprobate, cu sume mari, desi pe cate 4 face acelasi lucru. Nu stim daca a fost incompetenta la evaluare sau au lucrat mult mai bine pilele.

Cateva motive obiective pentru derularea programului

Existe si numeroase motive obiective pentru care cei care se joaca cu destinul programului prin blocarea banilor pe proiecte ar trebui sa aiba grija sa functioneze.

Sunt multi angajati care au un loc de munca mai bine sau mai prost platit si pierd sursa lor de venituri. Pe de alta parte prin acest program se pot asigura contributii importante la bugetul statului si acest lucru este in interesul tuturor romanilor care primesc banii de la stat, fie ei angajati, pensionari, someri sau asigurati medical.

Prezint si argumentele din zona educatiei, invatamantul preuniversitar. In primul rand dezvoltarea resurselor umane nu este doar o dorinta oarecare, un moft, ci o nevoie importanta, chiar legiferata. In legea educatiei este trecuta obligativitatea cadrelor didactice din invatamantul preuniversitar de a realiza o perfectionare echivalata la 90 credite, la fiecare 5 ani.

Asta nu este oferita gratuit iar finantarea unor programe acreditate din fonduri europene este o solutie care ar elibera oamenii si statul de cheltuieli. Pe de alta parte reforma propusa presupune o trecere la o alta abordare, centrata pe competente. Dar degeaba dorim aceste schimbari si le legiferam daca nu asiguram resursele si perfectionarea pentru schimbarea abordarii din partea cadrelor didactice.

Din aceste motive, toate cadrele didactice implicate in programele de perfectionare au interesul sa le termine ca sa perfectioneze si sa obtina creditele necesare. Si sunt probabil cateva zeci de mii, daca nu chiar peste 100 de mii ori mai mult. Ar fi bine daca am sti numarul, ca sa putem evalua corect programul.

Tot in domeniul educatiei exista si proiecte inovatoare care au ca grup tinta elevii, care urmaresc identificarea unor metode eficiente de dezvoltare a competentelor. Doar pe trei axe, institutiile din preuniversitar au fost beneficiari eligibili, astfel ca din multimea proiectelor le revin relativ putine, de aceea ar fi si pacat sa nu mearga. Importanta educatiei si interesul pentru aceasta nici nu sunt acoperite cat ar fi nevoie.

Samsung a lansat noul model Galaxy C55. Ce specificații oferă

Samsung a lansat, în China, noul model Galaxy C55, eveniment care a avut loc fără prea multe anunțuri spectaculoase. Telefonul este, în esență, identic cu modelul Galaxy M55, dar se distinge...

Marile orașe europene, într-o criză a locuirii. ”Clujul rămâne doar al bogaților și al turiștilor”

Oameni din întreaga Uniune Europeană se confruntă cu o criză a locuirii fără precedent, agravată de inflație, sărăcie energetică și risc de excluziune socială. Un raport de la vârful...