Cine a vrut să îl execute pe fostul ministru de interne Gabriel Oprea?

Fără să îndemnăm la polemici sau la atitudini neconforme cu respectul față de lege, „cine lovește primul cu piatra” când este vorba de Gabriel Oprea?

Incomod prin atitudine, acuzat de „autoritarism excesiv” și alianțe controversate cu personaje politice reunite în întâlnirile de la K2, vila de protocol unde se servea „pomana porcului”, Gabriel Oprea surprinde prin rezistență și prin puterea de a se ridica după fiecare lovitură primită, inclusiv din partea foștilor „prieteni”!

Cât de ușor se pot pune „etichete” unui om care are doar „vina” de a nu fi pe placul cuiva?

Deși Gabriel Oprea nu și-a anunțat candidatura pentru funcția de președinte al României, activitatea politică trebuie să îndemne la reflecție! Prezumția de nevinovăție și, în cele din urmă, adevărul nu trebuie ascunse după ușă!

Faptele vorbesc de la sine!

După aproape opt ani de la producerea accidentului soldat cu moartea tânărului agent de poliție Bogdan Gigină, Gabriel Oprea, fost ministru de interne, acuzat „de nerespectarea prevederilor legale în privința deplasării demnitarilor”, a fost achitat definitiv prin Decizia Curții de Apel București, instanța hotărând că „fapta nu există”!

Potrivit „Open Sources”, „procurorii au acuzat prin rechizitoriu că, urmare a presupusei fapte penale comise de Gabriel Oprea - pe atunci ministru de interne - „Gigină Bogdan-Cosmin, în vârstă de 28 de ani, a fost implicat într-un accident de circulație pe o stradă din municipiul București, în urma căruia a suferit o hemoragie cranio-cerebrală, consecință a unui traumatism cranio-cerebral și facial cu fractură craniană, leziuni care au cauzat decesul”.

Deși rechizitoriul procurorilor DNA nu lăsa niciun sens de interpretare cu privire la vinovăția fostului ministru de interne Gabriel Oprea, chiar dacă vinovăția se vedea de la o poștă că aparținea administratorului care se ocupa de reparațiile drumului pe care s-a întâmplat tragicul deznodământ și nu ministrului de interne, cum poate fi explicată Decizia Curții de Apel București, prin care acesta a fost achitat urmare că „fapta nu există”?

Politica subordonează legea?

Ce înseamnă dreptatea în România, în condițiile în care, în urma unor acuzații grave, un om, oricare dintre noi, este cercetat timp de 8 ani, în cele din urmă instanța hotărând achitarea, pe motiv că „fapta nu există”?

Dacă „fapta nu există”, în ce temei președintele Klaus Iohannis a cerut demisia lui Gabriel Oprea din funcțiile de vicepremier pentru securitate națională, ministru de interne și senator?

Pe cine incomoda atât de tare Gabriel Oprea, încât „prezumția de nevinovăție” a fost „uitată”?

Ce treabă avea vicepremierul pentru securitate națională și ministrul de interne cu coordonarea Brigăzii Rutiere care stabilește dispozitivul de însoțire a unui oficial român, potrivit „Planului de măsuri” coordonat de Brigada de Poliție Rutieră București și semnat de șeful Poliției Capitalei?

Familia tânărului agent de poliție Bogdan Gigină poartă în suflet o durere uriașă, amplificată de declarațiile care nu l-au mai reîntors pe Bogdan dintre îngeri!

Și totuși, cine a folosit tragicul eveniment pentru a fixa o nouă „țintă” devenită incomodă în bătălia pentru puterea politică în România?

Cine dorea să îl facă vinovat pe Gabriel Oprea de nedreapta moarte a tânărului polițist?

De ce președintele Klaus Iohannis s-a grăbit să ofere sfaturi pentru „demisie” și să aprobe începerea urmăririi penale a fostului ministru de interne Gabriel Oprea, fără să țină seama de „prezumția de nevinovăție”?

Cât de adevărat este că „Victor Ponta a criticat și faptul că președintele i-a cerut demisia vicepremierului Gabriel Oprea, afirmând că acesta „profită de moartea cuiva pentru a-și pune guvernul domniei sale”?

Să fie o posibilă „explicație” presiunea celor 150 de manifestanți ieșiți în stradă sau jocurile de putere care s-au folosit de tragicul sfârșit al tânărului agent de poliție Bogdan Gigină pentru a-l îndepărta pe Gabriel Oprea din „topul” preferințelor românilor?

Cât de adevărat este faptul că ministrul Gabriel Oprea, care ocupa și funcția de vicepremier pentru securitate națională și care a asigurat un timp și funcția de premier interimar, a fost „executat” politic pentru că a refuzat să ia locul primului ministru în funcție Victor Ponta?

Să fie tot o întâmplare că după ce Gabriel Oprea a demisionat din toate funcțiile deținute, a urmat tragedia de la Colectiv care a dus la schimbarea guvernului PSD condus de Victor Ponta?

În fapt, pe cine speria Gabriel Oprea?

Despre Gabriel Oprea se poate spune orice, dar nu și faptul că era un începător sau un naiv în politică! Și totuși să fie de vină „sistemul” sau lipsa de comunicare în amplificarea situației de criză?

Personal, în acele momente, când tăcerea ministrului Gabriel Oprea era percepută tot mai mult ca o „sfidare” față de societatea civilă, am încercat în repetate rânduri să ajung la cabinet pentru a-l îndemna să iasă cu declarații în spațiu public! Răspunsul primit a fost că nu este cazul, dar că se are în vedere o strategie de comunicare, în fapt, ministrul Gabriel Oprea ieșind cu declarații 5 zile mai târziu!

Cât de puternici au fost cei care au gândit la „strategia” care a dus la prăbușirea carierei lui Gabriel Oprea?

Cât de informat a fost Gabriel Oprea de propriul său cabinet cu privire la durerea părinților tânărului agent de poliție Bogdan Gigină și cu privire la amplificarea nemulțumirii românilor?

Cunoscându-l pe omul și ministrul Gabriel Oprea, să fie vorba de „dezinformare prin omisiune”, colaboratorii apropiați asigurându-l că încă nu este timpul pentru explicații publice?

Cât de adevărat este că „cel care servește masa cu tine este și cel care te lovește primul cu lingura în cap”?

Să fie o întâmplare faptul că puterea atrage „prietenii”, precum bărzăunii, în timp ce insuccesul sau schimbarea din funcție aduce de cele mai multe ori singurătatea?

Psihologia politică rămâne o temă deschisă!!

Din anul 2010, Gabriel Oprea este fondator al Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR), a îndeplinit funcțiile de ministru al Apărării Naționale (2009-2012), de două ori ministru al Afacerilor Interne (2009, 2014-2015) și viceprim-ministru (2014-2015), cu atribuții extinse, inclusiv supravegherea securității naționale și a afacerilor interne.

Pentru o vreme, Gabriel Oprea a îndeplinit și funcția de prim-ministru interimar, „activitatea desfășurată fiind apreciată „Bine” de 45% și „Foarte bine” de 4% dintre respondenții unui sondaj IRSS, potrivit „Open Sources”.

Gabriel Oprea a fost adesea perceput ca „lider de facto” al guvernului, în absența prim-ministrului, „fiind unul dintre cei mai influenți oameni din guvernul României”.

Reiterarea unor informații desprinse din „Raportul de cercetare privind securitatea națională”, este mai mult decât necesară pentru a înțelege limitele adevărului! Sondajul care a stat la baza raportului a fost realizat de Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES), fiind analizată, potrivit Social-media adevărul.ro, „notorietatea și încrederea în viceprim-ministrul pentru securitate națională, ministrul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea”.

Potrivit sondajului, „13% din cei chestionați apreciază ca fiind „foarte bună“ reacția Guvernului la problemele de securitate națională și alți 36% o califică drept „bună“.

Potrivit aceleași surse „activitatea vicepremierului Gabriel Oprea, în comparație cu miniștrii de interne din guvernele anterioare, a fost apreciată ca „mai bună“ de 33% din respondenți, respectiv „la fel“ – de 32% din participanții la sondajul IRES“.

În aceste condiții, cum a fost posibilă schimbarea opiniei generale de la un nivel „Bun” și „Foarte bun”, la un nivel „slab”, după tragicul accident al agentului de poliție Bogdan Gigină?

Cât de adevărat este faptul că ministrul de interne Gabriel Oprea avea toate șansele să devină președintele României în urma anunțatelor alegeri din noiembrie 2019?

Gabriel Oprea nu a fost candidat oficial la alegerile prezidențiale din România, dar a fost implicat în discuții politice care l-au plasat în atenția publicului ca o posibilă figură politică influentă.

Fiind un politician cunoscut pentru rolurile sale în guvern și pentru fondarea Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR), se poate aprecia că fostul ministru de interne Gabriel Oprea a avut un profil suficient de vizibil încât să fie considerat de unii drept un potențial candidat la președinția României la un moment dat.

Gabriel Oprea nu este omul „jumătăților de măsură”. Analiza unui profil psihologic al lui Gabriel Oprea, bazată pe comportamentele și acțiunile sale publice, poate oferi câteva elemente de interes, ambiția fiind caracteristica de bază.

Gabriel Oprea a demonstrat o puternică dorință de a avansa în carieră, atât în armată, cât și în politică. Acesta a atins poziții înalte, cum ar fi cea de general în armată și prim-ministru interimar în guvernul României, sugerând o personalitate perseverentă, orientată spre asumarea responsabilităților. Fondarea UNPR, în anul 2010 și rolul său activ în guvern, indică dorința de a fi un actor influent pe scena politică.

Ca fost general și ministru, Oprea a exercitat autoritate și a fost responsabil pentru decizii critice. Abilitățile sale de leadership și tendința de a prelua controlul în situații complexe sugerează o personalitate cu încredere în sine și o capacitate de a lua decizii ferme.

Gabriel Oprea a fost un susținător activ al inițiativelor menite să sprijine familiile militarilor, polițiștilor și altor categorii de personal din structurile de apărare și ordine publică. Una dintre inițiativele sale notabile a fost aceea de a acorda ajutor copiilor ai căror părinți au murit în misiuni.

Dincolo de imaginea de „dur” Gabriel Oprea a dovedit bună credință și a oferit sprijin necondiționat copiilor încercați de decesul unuia dintre părinții încadrați în Ministerul de Interne, facilitând posibilitatea continuării studiilor în Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, în limitele stabilite de lege. Aceeași atitudine de sprijin a manifestat și față de familiile îndoliate sau pentru copiii rămași fără tată în urma decesului acestuia în teatrele de război, fiind dispuse măsuri de încadrare a acestora în structurile Armatei Române, cu respectarea prevederilor legale.

În calitate de ministru al Afacerilor Interne și vicepremier, Oprea a promovat măsuri care să ofere sprijin financiar și alte forme de ajutor familiilor angajaților din structurile de securitate care și-au pierdut viața în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Gabriel Oprea a susținut acordarea de compensații financiare substanțiale familiilor celor care au murit în misiune, inclusiv pensii de urmaș pentru copiii acestora. Aceste măsuri au fost menite să asigure un sprijin material semnificativ pentru familiile afectate, recunoscând sacrificiul părinților lor.

În unele cazuri, inițiativele susținute de Oprea au inclus și alte forme de sprijin, cum ar fi acordarea de burse pentru copii sau facilitarea accesului la educație și servicii medicale. Aceste beneficii au fost menite să atenueze impactul pierderii suferite de copii și să le ofere oportunități pentru un viitor mai bun.

Prin aceste măsuri, Gabriel Oprea a încercat să consolideze statutul special al celor care servesc în structurile de securitate ale României, subliniind importanța sprijinului acordat familiilor lor în caz de tragedie. Aceste inițiative au fost bine primite de către comunitatea militară și de ordine publică, fiind văzute ca o formă de recunoaștere și apreciere a sacrificiilor făcute de aceștia.

Gabriel Oprea a jucat un rol important în inițierea și promovarea legislației privind pensiile militare în România. În timpul mandatelor sale ca ministru al Apărării Naționale și, ulterior, ca ministru de Interne, Gabriel Oprea a fost un susținător fervent al drepturilor militarilor și ale personalului din structurile de apărare și ordine publică.

În 2015, Gabriel Oprea, în dublă calitate de vicepremier și ministru de interne, a fost unul dintre inițiatorii Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Această lege a fost concepută pentru a reglementa sistemul de pensii pentru militari, polițiști și alte categorii de personal din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Legea a reintrodus pensiile de serviciu pentru militari și polițiști, care fuseseră eliminate în timpul crizei economice prin Legea nr. 119/2010. Aceasta prevedea că pensiile se calculau pe baza salariilor și sporurilor din ultima perioadă de activitate, garantând un nivel mai ridicat al acestora. Prin această lege, Gabriel Oprea a subliniat importanța recunoașterii statutului special al militarilor și al personalului din structurile de securitate, susținând că aceștia merită condiții speciale de pensionare datorită riscurilor și responsabilităților specifice meseriei lor.

Legea a fost bine primită de către militari și personalul din domeniul securității, însă a generat și controverse, în special din partea celor care considerau că aceste beneficii sunt exagerate și că există o inechitate față de restul pensionarilor din sistemul public.

De asemenea, legea a suferit mai multe modificări ulterioare, unele dintre ele reducând sau limitând beneficiile acordate inițial, ceea ce a condus la noi discuții și proteste din partea beneficiarilor afectați. Cu toate acestea, implicarea lui Gabriel Oprea în inițierea acestei legi rămâne una dintre principalele sale realizări politice.

În ciuda provocărilor și a adversarilor care i-au marcat cariera, Gabriel Oprea a continuat să fie activ în viața publică, ceea ce sugerează o personalitate cu putere de adaptare, capabilă să gestioneze stresul și să reziste presiunii publice. Capacitatea sa de a face față criticilor și de a rămâne în politică arată o anumită duritate psihologică și o toleranță la adversitate.

Gabriel Oprea poartă în suflet amintirea tatălui său plecat la Cer mult prea devreme! Poartă un respect deosebit eroilor poporului român, fiind, fără niciun dubiu, un patriot!

Gabriel Oprea este omul americanilor?

Prin funcțiile îndeplinite, Gabriel Oprea a fost adesea perceput ca un „om apropiat americanilor”, datorită relațiilor sale strânse cu structurile de securitate din Statele Unite.

În calitate de ministru al Apărării Naționale (2009-2012), Gabriel Oprea a jucat un rol important în consolidarea relațiilor României cu NATO și, implicit, cu Statele Unite.

Gabriel Oprea a promovat o securitate orientată clar spre cooperarea transatlantică, dar și cu Occidentul.

Susținerea pentru proiecte strategice, cum ar fi „scutul antirachetă de la Deveselu”, a fost un alt aspect care a subliniat orientarea sa pro-americană.

În perioada în care a fost viceprim-ministru și ministru de interne, Gabriel Oprea a fost perceput ca având sprijinul tacit al SUA datorită abordării sale ferme în probleme de securitate internă și externă, fiind invitat la nenumărate evenimente organizate de Ambasada SUA din România sau de Departamentul de stat SUA.

Această imagine a fost văzută de unii adversari ca un factor care i-a permis să acumuleze putere și influență în politica românească.

Gabriel Oprea mai are viitor politic?

Percepția întreținută de „prietenii din spatele cortinei”, cu privire la o serie de așa-zise „fapte”, amplificate de adversarii politici, precum: abuzul de putere și abuzul în serviciu, pentru care Gabriel Oprea a primit achitare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, din partea Curții de Apel București și din partea Tribunalului București, nu i-a închis definitiv cariera politică!

Deși reprezintă o „figură intimidantă pentru diverse grupuri”, Gabriel Oprea manifestă orientare în fixarea strategiilor politice, fiind posibilă revenirea pe scena puterii politice.

Așa cum am mai precizat, bătălia împotriva drogurilor are nevoie de un ministru, precum Gabriel Oprea!

Dacă ar fi posibil să capitalizeze experiența sa în domeniul securității, Gabriel Oprea ar putea să joace un rol important în apropiatele alegeri, fie ca și candidat, fie ca susținător al altui candidat la președinția României!

Dincolo de simpatii sau antipatii politice, dincolo de interesele existente în bătălia pentru putere, cine gândește la România de mâine?

Deși îi sunt reproșate multe fapte pentru care a fost achitat de instanțe, Gabriel Oprea nu cedează când este vorba de viitorul României!

România are nevoie de strategii pe termen mediu și lung!

Cine are puterea să îl privească pe omul Gabriel Oprea, posibil candidat, dincolo de manipulare și antipatii politice și să-l susțină în a reașeza ordinea în ministerele în care decidenții declară „că bătălia cu drogurile este o bătălie pierdută”?

Politicienii trebuie să își aducă aminte că puterea nu se scrie pe cruce!

Ce lăsăm copiilor noștri?

România, încotro?

Nicolae Radu a ocupat functii importante in sistemul national de securitate precum: Sef Centru de Expertiza Psihologica in cadrul SPP, Director Imputernicit la Centrul de Psihosociologie al MAI, consilier secretar de stat MAI, consilier CSAT, Administratia Prezidentiala si purtator de cuvant al Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza".

Radu Nicolae este profesor universitar dr. in cadrul Universitatii "Spiru Haret" din Bucuresti. Din anul 2018, in calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate - Servicii de informatii si Psihopatologie militara in cadrul Universitatii Bucuresti.

Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducator de doctorat pentru Informatii si securitate nationala in cadrul Universitatii Nationale de Aparare "Carol I".

In prezent, Nicolae Radu are preocupari operationale in spatiul intelligence, de prevenire si combatere a terorismului, dar si in zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit si General Staff Reconnaissance Unit 269.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Traian Băsescu poate influența votul românilor în următoarele alegeri, speră Eugen Tomac

Preşedintele PMP, Eugen Tomac, a declarat vineri, 4 octombrie, despre şansele la alegerile parlamentare că, "dacă ne uităm la ce spun sondajele", deja PMP are peste 4%. Eugen Tomac a fost...

Reacția NATO în scandalul în care Mircea Geoană, fost secretar adjunct al Alianței și candidat la președinție, este acuzat de legături cu Rusia

Mircea Geoană a activat în cadrul NATO ca secretar general adjunct după ce a obţinut în prealabil, potrivit regulamentelor, o autorizaţie de securitate de la autorităţile naţionale, a...