Mare victorie, nu? Gabriel Oprea a anuntat pe Facebook ca demisioneaza din Parlament. Deocamdata nu o demisie efectiva, ci doar o intentie cat timp la Senat nu a ajuns nicio hartie semnata de general. Si gata! Din miile asteptate in strada au ramas cateva zeci. Am infrant, nu?
Ei bine, eu voi turna o galeata cu apa rece peste aceasta mare victorie a strazii, una, care, in opinia mea, nu da decat masura infrangerii noastre istorice.
Au fost multi sau putini cei care joi seara au iesit in strada? Raportat la cronica noastra pasivitate, par multi. Raportat insa la populatia Romaniei, aceea care se plange mereu ca este umilita, calcata in picioare, jefuita, sfidata, 4.000 in Bucuresti si cateva sute in Iasi, Timisoara si Constanta mi se par foarte putini. Derizoriu de putini.
De ce au iesit ei? Pentru principiul ca nimeni nu e mai presus de lege? Daca era asa strada se umplea cand acum numai cateva luni acelasi Senat refuza sa avizeze urmarirea penala pentru Titus Corlatean, intr-o cauza care, la randul ei, a generat uriase tensiuni - votul din disapora. Strada a fost atunci pustie.
Si mai sunt vreo 18 bucati parlamentari care au beneficiat de acelasi zid, in cazul carora a fost blocata in acelasi fel justitia.
Probabil ca Oprea va fi pana la urma anchetat si judecat pe baza unei noi cereri avizata de aceasta data de presedinte. Nu ma indoiesc ca procurorii DNA vor adauga si ceva la probatoriu ca sa fie siguri ca nu se va gasi cineva care sa invoce respingerea cererii de catre Senat.
Dar Victor Ponta, Daniel Chitoiu, Varjuan Vosganian & Co tot nu pot fi anchetati. Ca sa nu mai vorbim despre scandaloase voturi negative la cereri de incuviintare a arestarii, care tot o trimitere in fata instantei de judecata presupuneau, pentru ca judecatorul este cel care decidea efectiv trimiterea dupa gratii.
In aceste conditii eu nu cred ca joi s-a iesit pentru principiu, ci pentru o mare emotie: un tanar mort in conditii oribile, parinti disperati, un politician extrem de detestat.
Dar chiar si aceasta emotie a fost usor de inabusit. N-a fost nici macar nevoie de o demisie efectiva sau ca impotriva lui Gabriel Oprea sa inceapa urmarirea penala. Au fost suficiente trei randuri pe Facebook pentru ca sa ne asezam linistiti la locurile noastre. S-a terminat.
Se tem politicienii? Nu cred ca au motive. Din punctul lor de vedere moala poate fi una clara: pe becul emotiilor nu se calca! Cand e cu sange si lacrimi ne dam la o parte, in rest noi facem legea, asa cum am facut-o nestingeriti cu restul celor salvati de justitie.
"DNA sa vina sa va ia!", a strigat strada joi seara. Am o veste proasta: daca ramanem dependenti strict de resortul marilor emotii, va fi tot mai greu pentru DNA sa vina sa-i ia. Pentru ca aceasta institutie este sub un asalt furibund pe toate paliere.
Pe cel al legislatiei, procurorii primesc lovituri perverse asa cum a fost pierderea suportului tehnic al SRI in dosare, ceea ce a pus anticoruptia in stare de functionare pe avarie, dupa cum spunea sefa DNA.
A venit apoi decizia CCR privind abuzul in serviciu care scoate multe fapte din sfera penala indiferent cat de mare e prejudiciul provocat. Poti sa jupoi bugetul cu intentie daca o faci prin decizie politica fara a inalca o lege in sens strict.
Profitand de inevitabila pierdere de viteza, televizunile toaca zi si noapte la anticoruptie. Penalii sunt calare pe toate microfoanele, ceea ce un procuror nu-si va permite. Avocatii sifoneaza din dosare ceea ce le convine, anunta pe surse audierile, dar cei acuzati ca scapa informatii sunt tot procurorii.
Si bineinteles acuzatia ca 80 de oameni, care uneori instrumenteaza concomitent si cate 100 de dosare, nu ii pot lua pe toti deodata.
Scopul e clar: decredibilizarea DNA pentru a incepe apoi asaltul institutional.
Stiti ce imi spunea un parlamentar imediat dupa votul in cazul Oprea? "S-a ajuns la stadiul in care daca s-ar cere aviz pentru o acuzatie de omor si procurorii ar aduce in plen cutitul din care picura sangele, tot impotriva s-ar vota". Aici suntem.
Si credeti ca ei se tem pentru ca 4.000 de oameni s-au enervat o seara, dupa care s-au retrasi multumiti de simpla promisiune a unei demisii?
Daca s-a intamplat ceva cu adevarat bun acestei tari in ultimii trei ani, eu cred ca acel ceva bun a fost emanciparea DNA si inceperea adevaratei anticoruptii, aceea care face, da, din meseria de politician una extrem de periculoasa.
Eu nu spun ca procurorii sunt perfecti. Nu exista asa ceva. Spun ca sub conducerea Codrutei Kovesi au inceput sa dreneze infectia, ceea ce a inversunat pana la nebunie clasa politica dispusa, nu ma indoiesc, la orice.
Daca in fata acestui pericol ne vom multumi cu cate un cap al lui Motoc aruncat in momente de mare furie, acest bine va fi pierdut si ne vom intoarce de unde am plecat.
Imi pare rau ca stric petrecerea, dar nu vad nicio victorie. Cat timp ne vor conduce doar emotiile, nu principiile, si ne vom opri pe la mijlocul drumului, ne vor pacali la fel cum au facut dupa Colectiv cand au luat pauza tehnocrata cat sa-si traga sufletul si sa se refaca.
Victorie va fi cand vom fi cu mult mai multi si vom merge pana la capat. Si pana atunci, ne meritam soarta.