Grava penurie de prezidentiabili la PSD

PSD este la mare inghesuiala privind prezidentiabilii sai. Sunt mai putin de doi ani pana la alegeri, iar pricipalul partid de guvernamant are in frunte o pesonalitate notorie in interiorul partidului, derizorie in afara si cu inadmisibile tinichele atarnate de coada, suficiente ca sa piarda alegerile cel putin asa cum le-a pierdut candidatul Ponta in 2004.

A-l propune pe Liviu Dragnea in fruntea tarii inseamna un gest sinucigas nu numai pentru partid, dar si pentru coalitie, care s-ar zdruncina rau cand ar claca jupanul.

Pe de alta parte, Opozitia, asa slaba si divizata cum se prezinta ea, are un redutabil candidat la presedintie, cu toate sansele de a fi reales. Fara tinichelele dlui Dragnea, neabatut in propriul profil moral, foarte bine apreciat in exterior, adica acolo unde PSD calca tot mai stramb, si apreciat in sondaje intr-o pozitie cel putin confortabila.

Sansele actualului presedinte de a mai castiga un mandat nu pot fi contestate nici macar de Putere, unde se observa in ultima vreme o rumoare evervescenta, ca si cum s-ar intreba fiecare: noi chiar n-avem un candidat?

Adevarul este ca n-au. N-au si nici nu indraznesc sa propuna. Acest zid al tacerii l-a spart pe neasteptate liderul local al PSD Gorj, Florin Carciumaru, care s-a aratat entuziasmat de sansele dnei Gabriela Firea sa il "bata" pe Klaus Iohannis, fara sa excluda si o eventuala candidatura a lui Calin Popescu Tariceanu din partea aliantei PSD-ALDE.

Balbaiala este din start. Cum asa? Opozitia joaca tare pe o singura carte, iar Puterea incearca doua variante pe principiul: daca pica una, poate iese alta. Este drumul cel mai sigur spre nicaieri. Si iata de ce.

Asta, cu Tariceanu, mi se pare o gluma. A mai candidat si la alegerile trecute si s-a ales cu un umilitor scor de cateva procente. O singura cifra, nici nu mai tin minte care.

Intre timp, s-a ales cu un proces pentru marturie mincinoasa, s-a facut de bacanie in fata natiunii inventand sintagma "statul paralel", de care rad si curcile, s-a amestecat in procesul unui aventurier dornic sa-si retrocedeze terenuri pe care nu le-a avut niciodata, si a declansat un atac contra justitiei, cel putin nedemn pentru un demnitar.

Dupa toate acestea, nu vad motivele pentru care sa-si fi shimbat romanii opinia despre dl Tariceanu din noiembrie 2014 si pana in prezent. Nici nu intrevad sa-l avantajeze timpul pana in 2019.

In ce o priveste pe doamna Firea, nu este un secret ca succesul ei in alegerile locale bucrestene se datoreaza aceleiasi absente a opozitiei, cu care a castigat PSD pe tara, in decembrie trecut.

Cu totul alta va fi ecuatia la finalul anului viitor, cand romanii vor avea de ales intre actualul presedinte, cu o notorietate recunoscuta, si eventual primarul Capitalei, a carui notorietate e in plin declin, dupa ce a demonstrat ca nu e capabil sa-si rezolve principalele promisiuni: traficul si transportul in comun.

In plus, dna Firea nu este deloc avantajata de cateva scandaluri locale, declansate inexplicabil si care nu-i fac deloc cinste. Sunt multe, dar ma voi referi la doua. Primul priveste relatiile cu arhidiaceza catolica in Romania, tocmai cand se anunta ca Vaticanul pregateste o vizita la cel mai intalt nivel in Capitala noastra.

Cum este posibil sa poarte corespondenta prin posta sau Internet si sa nu se deplaseze personal la resedinta inaltilor prelati catolici, ca sa gaseasca un mod de a rezolva problema acelei constructii nelegale ridicata in preajma catedralei cultului catolic?

N-o avantajeaza nici celalalt scandal, cu Filiala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor, al carei presedinte, arh. Serban Sturdza, asteapta de aproape doi ani raspuns la un memoriu si la 22 scrisori ulterioare, pe care dna Firea, pare sa le considere sub nivleul sau, ca sa le poata da curs.

Jenant. Este adevarat ca s-ar putea ca rangul primarului general sa i se para, cumva, deasupra rangului de presedinte al unei filiale bucurestene al unui Ordin oarecare. Dar, daca dna primar general ar cunoaste putina istorie, ar vedea ca descendentii familiei Sturdza ar merita din partea noastra cel putin ceea ce francezii numesc "chapeau bas!". Adica, respect.

Mergand inapoi in timp, observ ca originile familiei Sturdza se pierd undeva departe de tot. In "Istoria Romanilor", CC Giurescu si Dinu Giurescu amintesc de un Sturdza, portar al Sucevei (portar = comandantul garnizoanei sau chiar al armatei), putin inainte de domnia lui Alexandru Lapusneanu. Deci, la mijlocul secolului al XVI-lea.

De-a lungul istoriei nostre, sunt presarati numerosi Sturdza. Asa, primul guvernator al Basarabiei ocupata de rusi in 1812 era un Scarlat Sturdza. Primul si ultimul de origine romana: a trebuit sa se retraga strategic, dupa ce se opusese unor masuri de colonizare a Basrabiei cu tarani de etnie rusa.

Istoria mai aminteste de marele logofat Grigore Sturza, care l-a sustinut pe G. Asacchi la infintarea Academiei Mihailene din Iasi.

Ionita Sandu Sturza a fost domn al Moldovei intre 1822-1828.

Mihail Sturza a fost deasemeni domn al Moldovei, cativa ani mai tarziu.

Dimitrie A. Sturdza, o alta personalitate din aceeasi familie, a fost prim ministru al Romaniie sub domnia regelui Carol I.

Lista este mare si tot ce vreau sa spun este ca acestia sunt doar unii dintre predecesorii ilustri ai actualului arhitect Serban Sturdza, presedintele Filialei Bucuresti a Ordinului Arhitectilor, caruia doamna primar general ii desconsidera cele 22 (douazecisidoua) de scrisori, privind problemele de arhitectura ale orasului.

Iar PSD se gandeste s-o propuna pe aceasta doamna indaratnica si necomunicativa, ca presedinte al tarii?! Cine nu respecta istoria, acela nu respecta nici oamenii - spunea candva ganditorul francez Albert Camus.