Experienta a aratat ca vechea URSS, de la care a preluat obiceiurile cu activ si cu pasiv actuala Rusie, atunci cand nu si-a putut adjudeca in intregime bunul ravnit, s-a multumit chiar si cu o parte, uneori destul de substantiala.
Asa au aparut in trecut doua Germanii, doua Corei, doua Vietnamuri, ba chiar as zice ca si din Romania a sarit o aschie, profitandu-se de dreptul imbatabil al invingatorului. S-ar parea ca este justificat deci sa ne intrebam in situatia actuala: ne putem astepta cumva la doua Ucraine?
Spaga n-a tinut
E greu, dar se incearca. Altfel, nu se explica graba cu care multimea din Crimeea - zona cu cea mai compacta populatie rusofona din intreaga Ucraina - a si organizat sambata un miting, cerand unirea cu Rusia.
Altfel nu s-ar explica nici graba cu care Ianukovici, aflat la Harkov, a declarat nulitatea hotararilor Parlamentului de la Kiev, convocand totodata un consiliu local, in sprijinul sau.
Este usor de banuit ca respectivul consiliu local se vrea un fel de viitor parlament, iar Ianukovici s-ar multumi si ca presedinte peste o jumatate de republica.
Dupa cum comunica Itar Tass, in noaptea de sambata spre duminica, la orele 00:31, cand altii dorm ca sa fie odihniti a doua zi, Ianukovici a incercat sa zboare spre Rusia cu un avion charter, oferindu-le granicerilor o recompensa in cazul in care nu se vor opune. Sfanta spaga!
Zborul avea in vedere ceva aranjamente, daca tinem seama de informatia aparuta in Pravda, conform careia, odata cu Ianukovici, se indreptau spre Rusia si alte oficalitati: fostul ministru de Interne Vitali Zacharencho, procurorul general Viktor Pshonka si ministrul bugetului Alexandr Klemenko.
Dar spaga nu mai tenta. Granicerii s-au codit, iar grupul a ramas pe loc, desi cu o zi inainte luasera drumul Moscovei atat guvernatorul regiunii Rostov, cat si primarul orasului, constituind probabil avangarda delegatiei.
Priviti harta
Fireste, un asemenea zbor poate avea mai multe interpretari. Este posibil ca in intentia demnitarilor sa fi fost o ultima incercare de a obtine ajutoare de orice fel, poate chiar s-au gandit la o regrupare de forte in Rusia, dar nu-i exclusa nici fuga in ceasul al 12-lea, asa cum fugea de pe acoperis Ceausescu, insotit de Bobu, Manescu si de nu mai stiu cine.
Mitingul din Crimeea, aciuirea la Rostov - in zona rusofona - incercarea de a contacta Kremlinul pe ultima suta de metri, toate sugereaza ca se pregateste impartirea republicii cu foarfeca.
Problema se pune insa daca mai este posibil asa ceva astazi, dupa ce am trait experienta celor doua Germanii, a celor doua Corei si mai ales patania Iugoslaviei, dezintegrata atat de dramatic.
Din harta alaturata rezulta ca Ucraina este un stat eterogen. Cea mai mare parte a tarii, marcata cu rosu, inclusiv capitala Kiev, este locuita aproape numai de ucraineni, vorbitori de limba ucraineana. Suprafetele roz sunt locuite de o populatie mixta, dar majoritar ucraineana.
Populatia rusa, care se pronunta atat de galagios in favoarea unei Ucraine pro-ruse ocupa spatii compacte mai ales in Crimeea. Daca facem apel la istorie, e usor sa ne amintim ca aceasta populatie rusa a aparut prin dizlocarea tatarilor de acolo, trimisi disciplinar in Siberia de Stalin personal, in utimele zile ale celui de Al Doilea Razboi Mondial. In locul lor, au venit rusi fara locuinte.
Restul e cam amestecat si greu de definit etnic, ca sa justifici formarea unui stat separat.
Punctul pe i
Pe de alta parte, un articol publicat in Pravda atrage atentia asupra conflictului din Ucraina, sustinand ca aici nu este in joc un razboi pentru putere sau pentru teritorii, asa cum pare la prima vedere.
Se joaca razboiul pentru reimpartirea pietei gazelor, care nici macar nu este un razboi ruso-ucrainean ci unul curat ruso-european.
De altfel, asta pune punctul pe i. Razboiul se poarta intre Gazprom si restul lumii. Furnizorul de gaze rusesti, ale carui conducte traverseaza Ucraina, vrea sa tina la respect intreaga Europa, iar impartirea Ucrainei poate arunca oricand in derizoriu rentabilitatea afacerii.
Pentru ca afacerea sa ramana rentabila, producatorii si transportatorii de gaze n-au nevoie de divizarea tarii. Au nevoie ca toate tevile si toti robinetii sa ramana intr-o singura mana, pe care s-o manevreze ei.
Privind politic, divizarea ar fi posibila, dar privind economic, oricate plecaciuni ar mai face Ianukovici in fata Kremlinului, riscul de divizare ramane mic. Poate chiar nul, daca lasam in pace conductele si robinetii de gaze.