Articol citit de 568 ori
Drepturilor comunitatii romanesti din Ucraina I
Comunitatea romaneasca din Ucraina se confrunta cu probleme din ce in ce mai mari in ceea ce priveste incalcarea drepturilor pe care le are in domeniul minoritatilor nationale. Desi in cadrul monitorizarii comisiilor mixte care au avut loc in regiunile Cernauti si Transcarpatia, diplomatii ucraineni au promis rezolvarea deficientelor existente la nivelul comunitatii romanesti, situatia acestora se inrautateste pe zi ce trece.
Minoritatea romaneasca are ghinionul de a avea ca lideri oameni neinteresati de soarta comunitatii si de pastrarea legaturilor cu patria mama, ce au ca unic scop obtinerea de venituri in interes personal si de functii in administratia locala si centrala.
Stand de vorba cu cativa romani din regiunea Cernauti (care au dorit sa le fie pastrat anonimatul) am aflat ca sunt nemultumiti de Iura Levcic, presedintele Centrului Bucovinean de Arta pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Romanesti si Nicolae Bodnariuc, profesor de istorie si director al scolii cu predare in limba romana din Oprisani, care si-au creat relatii privilegiate cu reprezentantii administratiei ucrainene si doar declarativ sustin ca ar fi promotori ai valorilor identitare romanesti.
Romanii din Oprisani sunt suparati ca Nicolae Bodnariuc sustine ideea autoritatilor ucrainene de a transforma scoala romaneasca din localitate in una ucraineana, invocand ca argument plangerile unor parinti care ar fi nemultumiti de calitatea educatiei pe care o primesc copii lor si ar solicita un nivel mai inalt de cunoastere a limbii ucrainene, pentru imbunatatirea sanselor de viitor ale acestora.
Toate aceste probleme pot aparea drept ceva comun in cadrul oricarei comunitati, insa am aflat cu uimire ca profesorul Nicolae Bodnariuc intentioneaza sa solicite fonduri pentru modernizarea viitoarei scoli ucrainene de la guvernul Romaniei.
Drepturilor comunitatii romanesti din Ucraina ( II )
Din acest motiv, Departamentul pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni poate ar trebui sa monitorizeze cu mai mare atentie ce proiecte finanteaza si cum sunt cheltuiti banii alocati, pentru a evita sa mai bage bani direct in buzunarele asa-zisilor lideri romani care s-au indepartat de valorile romanesti.
Exista la nivelul comunitatii romanesti o teama acuta de a vorbi despre incalcarea drepturilor lor de catre autoritati, deoarece serviciile secrete din Ucraina sunt inca tributare regimului sovietic si uzeaza de metode pentru corectarea celor nemultumiti, inclusiv prin concedierea acestora de la locurile de munca unde castiga o paine cinstita.
Din relatarile romanilor din Ucraina am aflat ca nemultumirile lor sunt bazate pe fapte reale, acestia reprosand liderilor care-i reprezinta faptul ca in institutiile din localitatile cu populatie preponderant romaneasca nu este acceptata folosirea limbii romane, iar inscriptionarea bilingva a placilor cu denumiri de localitati si institutii lipseste in totalitate; scolile/clasele cu predare in limba romana sunt supuse unui proces de desfiintare continuu, iar profesorii de limba romana nu sunt trimisi la cursuri de perfectionare in tara noatra;
bisericile din zona romaneasca nu dispun de sprijin in ceea ce priveste dotarea cu carti religioase in limba romana, iar oficierea slujbelor religioase in romana este de multe ori cenzurata de catre autoritatile ucrainene; asociatiile reprezentative ale romanilor din Ucraina nu sunt sustinute financiar si logistic; nu exista posibilitatea de a participa direct la alegerile din Ucraina si de ocupare a locurilor de munca in administratia regionala si raionala si nicio cooperare intre cele doua tari pentru initierea de proiecte comune.
Nemultumirile minoritatii romanesti din Ucraina sunt fondate si toate problemele cu care se confrunta nu vor disparea pana cand acestia nu vor fi condusi de niste oameni competenti, interesati de soarta comunitatii si nu de interesele personale si pana cand monitorizarea gestionarii/utilizarii fondurilor alocate de statul roman nu va fi facuta cu profesionalism.