Batalia pentru puterea totala

Batalia pentru presedintia Senatului e apriga, si in pofida argumentelor juridice invocate, rezultatul nu poate fi anticipat. Iar armele cu care ea este purtata ridica pe noi culmi exercitiul demagogiei si al ipocriziei, de ambele parti.

Asadar, PD-L ameninta ca va declansa procedura de revocare a lui Mircea Geoana, deoarece acesta a refuzat sa supuna votului plenului propunerea ca deputatii independenti sa-si poata pastra locurile in comisiile senatoriale, dupa ce au demisionat din partidele sub siglele carora au intrat in Parlament. Miza este, intr-adevar, uriasa. Multi dintre demisionari ocupa pozitii cheie pe care nici ei insisi, nici actuala putere nu vor sa le piarda.

PD-L stie bine ca pana acum toti demisionarii din partide au avut intotdeauna aceeasi soarta, pentru ca in comisii se respecta configuratia initiala a legislativului asa cum a rezultat din alegeri, insa, mizand pe majoritatea consistenta, vor sa schimbe regula jocului. PSD, se apara invocand faptul ca "majoritatea conjuncturala" nu poate schimba reguli consacrate. Dar daca dam filmul inapoi doar cateva luni vom avea o imensa surpriza.

In toamna tot o astfel de majoritate conjunctuala PSD+PNL+UDMR+ minoritati incerca sa forteze mana presedintelui la numirea premierului, in pofida prevederilor constitutionale, strigand sus si tare ca majoritatea reprezinta regula de aur a democratiei. Acum nu mai e?

Iar PD-L si Traian Basescu se aparau in toamna exact cu argumentele pe care le contesta acum la PSD. ,,Senatorii au dreptul sa transeze orice prin vot majoritar", spune democrat liberalul Iulian Urban. Asa zicea si majoritatea conjuncturala din toamna anului trecut. Avea deci dreptate?

In ceea ce priveste fondul chestiunii, adica revocarea presedintelui Senatului, Curtea Constitutionala a emis in 2005 o decizie destul de clara, potrivit careia presedintele Senatului poate fi revocat doar ca urmare a retragerii sprijinului grupului parlamentar care l-a propus, caz in care functia ramane a grupului.

,,Art. 30 alin. (1) din Regulamentul Senatului contravine art. 24 si art. 64 alin. (5) din Constitutia Romaniei, intrucat incalca dreptul la aparare si instituie posibilitatea ca in locul presedintelui Senatului, ales la propunerea unui grup parlamentar si revocat cu titlu de sanctiune juridica, sa fie ales un nou presedinte al Senatului din alt grup parlamentar decat cel care l-a propus, prin incalcarea principiului configuratiei politice; Art. 30 alin. (2) din Regulamentul Senatului contravine art. 64 alin. (5) din Constitutia Romaniei deoarece, cu ignorarea principiului configuratiei politice, instituie revocarea presedintelui Senatului prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decat grupul parlamentar care a propus alegerea lui", se arata in Decizia nr. 601 din 14/11/2005 a CCR.

Prin urmare, demersul PD-L, chiar daca va fi validat de majoritate, pare sortit esecului, daca nu cumva CCR se va dezice de propria hotarare. Pe de alta parte, sa nu uitam ca Parlamentul l-a suspendat pe presedintele Romaniei cu avizul negativ al CCR, invocand exact ceea invoca acum PD-L, adica dreptul suveran al majoritatii parlamentare. Ceea ce s-a putut cu primul om in stat nu se poate cu cel de-al doilea?

In plus, opinia separata exprimata in cadrul deciziei CCR atrage atentia asupra capcanelor periculoase din aceasta hotarare si lasa deschisa usa unor eventuale noi interpretari surpriza ale Curtii: "Indreptatirea doar a anumitor grupuri parlamentare pentru a propune revocarea presedintelui Camerei sau a unui alt membru al Biroului permanent, pe langa faptul ca este contrara spiritului Constitutiei si principiilor democratiei parlamentare, potrivit carora trebuie asigurata posibilitatea majoritatii de a decide, prezinta si numeroase alte impedimente de ordin practic, legate de organizarea si buna functionare a Camerelor Parlamentului".

Este suficient, credem, ca pentru demonstrarea partiala a posibilitatii ivirii unor asemenea dificultati sa formulam cateva intrebari: ce se intampla daca pe parcursul timpului grupul parlamentar care l-a propus pe presedinte dispare, se dizolva indiferent din ce motive?; ce se intampla in situatia in care presedintele a fost candidatul comun al mai multor grupuri parlamentare, iar, cand apar motive temeinice pentru revocarea sa, unul din grupurile parlamentare refuza asocierea la propunerea de revocare? Este nefiresc ca, datorita inexistentei propunerii, procedura sa nu poata fi declansata, iar majoritatea sa nu isi poata exprima vointa. Este foarte periculos ca un inalt demnitar sa fie deasupra oricarei legi si raspunderi, depinzand strict de vointa celor care beneficiaza de actele sale ilegale.

Aceasta fisura reprezinta, probabil, motivul pentru care PSD a contraatacat, prin intermediul trompetelor sale consacrate, si cu alte argumente decat cele de ordin juridic. ,,Cine e acest Traian Igas (liderul grupului PD-L), senator fara initiative legislative si prestatii televizate, de isi permite sa-l atace pe Mircea Geoana?". Dl. Igas este exact la fel de senator si de relevant ca multi alti parlamentari fara intiative legislative, lipsa pe care o deschide Crin Antonescu. ,,Traian Basescu vrea sa isi asigure inlocuitorul dorit pentru ca este grav bolnav". Pe logica aceasta, de ce n-ar fi aparut intoxicarea privind boala presedintelui tocmai pentru a pregati contraatacul in caz de atac la Mircea Geoana?

Iar incercarea PD-L de a-l inlatura pe Mircea Geoana era de asteptat, daca ne gandim la atributiile presedintelui Senatului. Iata cateva dintre ele: convoaca Senatul in sesiuni ordinare si extraordinare, deci daca el nu vrea, nici macar sendintele comune ale Parlamentului nu pot avea loc; conduce lucrarile Senatului si asigura respectarea programului orar si a ordinii de zi, ( mai tineti minte cand in Camera Deputatilor, Roberta Anastase a salvat-o pe Elena Udrea invocand orarul si ordinea de zi?) ; acorda cuvantul (daca vrea), modereaza discutiile, stabileste ordinea votarii; reprezinta Senatul in relatiile cu Presedintele Romaniei, Camera Deputatilor, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala; asigura interimatul functiei de Presedinte al Romaniei (Traian Basescu a trait o suspendare la numai cateva luni dupa ce avusese o majoritate lejera si a invatat cat de usor se poate intoarce jocul); sesizeaza Curtea Constitutionala pentru solutionarea unor conflicte juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice (daca pierde presedintia Senatului, PSD pierde si aceasta parghie extrem de importanta).

Daca va obtine si presedintia Senatului, PD-L va capata control total, asa cum avea PSD in vremurile lui de glorie. Situatia va fi la fel de nociva acum, cum era si atunci. E adevarat si faptul ca Mircea Geoana este dependent de aceasta ultima functie care i-a ramas, asa ca nu va misca in front la ordinele conducerii PSD indiferent cate abuzuri va fi nevoit sa comita.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...