Lucrurile devin pe zi ce trece tot mai zbuciumate. Faptele se petrec cu tot mai multa nervozitate, greselile se succed intr-un ritm infiorator, si de o parte, si de cealalta, iar ziua decontului final pare tot mai aproape. Ora de ora, declaratiile politice sau de orice alta natura par sa se indrepte inspre un singur punct - o criza economica profunda, un blocaj politic total soldate toate cu o izolare cvasi-totala a Romaniei pe plan extern.
De partea Puterii pare ca singura grija este anihilarea oricarei forme a Opozitiei, decredibilizarea totala a liderilor sai si prelungirea mandatului actual dincolo de viitoarele alegeri, indiferent de costuri, sacrificii si respectarea principiilor democratiei. De cealalta parte, a Opozitiei, a devenit deja obositor sa mai constatam ca cele mai violente reactii se indreapta doar catre suspendarea presedintelui, demiterea acestuia si apoi preluarea puterii, cu aproape aceleasi riscuri si costuri cu care guvernantii sunt gata sa isi apere scaunul.
Din razboiul acestora nu m-ar mira sa castige unul (sau ambii) dintre cei considerati outsiderii acestei lupte. Mircea Geoana. Sau Dan Voiculescu. Oricat de putin probabila ar parea o suspendare a presedintelui, urmata de o demitere la referendum, ea nu este totusi cu totul si cu totul imposibila. La cat de imprevizibila este clasa politica romaneasca in ultimul timp, dimensiunea rafuielilor interne la care s-a ajuns in interiorul PD-L si al aliantei de guvernare, nu ar trebui sa mire pe nimeni daca cele 30 de voturi, de care mai are nevoie Uniunea Social Liberala pentru a vota in Parlament suspendarea lui Traian Basescu, vor rasari la un moment dat pe neasteptate de unde nici nu gandesti.
Primul beneficiar al actiunii suspendarii va fi, ironic - nu?, eternul candidat infrant din start - Mircea Geoana. Oricat de batjocoritoare ar fi soarta in acest caz, fostul presedinte al PSD ne-a instiintat ca nu isi doreste sa ajunga la Cotroceni doar pentru o luna sau doua, ci doar pentru un mandat de cinci ani. Cu alte cuvinte i-au ajuns cele 12 ore de topait cu gandul la postul de sef al statului, din noaptea de 6 spre 7 decembrie 2009, cand s-a culcat presedinte si s-a trezit doar cu dragostea sa.
In cazul unui declin al marinimosului si totusi ambitiosului politician care este Mircea Geoana, nu ar trebui sa mai fie nicio surpriza, ne-am trezi cu Felix Voiculescu pe post de presedinte. Dovada ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata - istoria are resurse nelimitate de a-si bate joc de noi. Abia atunci sa vezi vis implinit pentru unii si cosmar total pentru altii.
Nu ar fi imposibil ca in baza unui acord tacit, Geoana sa-i ofere posibilitatea lui Voiculescu sa isi implineasca visul cu conditia ca acesta sa-i pregateasca o inscaunare de cinci ani fostului candidat mereu invins al lui Traian Basescu.
Din acest scenariu mai lipseste doar varianta ca Traian Basescu sa devina premier in timpul mandatului lui Mircea Geoana, pentru ca inchipuirea sa devina cu totul fantasmagorica si irationala. Daca acest scenariu vi s-a parut SF, va propun sa cititi urmatorul pasaj pentru o echilibrare a judecatii:
"Sunt inca tanar si ma simt destul de viguros. Ambitia mea nu este sa ma duc interimar la Cotroceni, o luna sau trei luni, vreau sa-i conving pe colegii mei de partid si opinia publica romaneasca de faptul ca am in continuare un cuvant de spus..." - Mircea Geoana, in cadrul unei emisiuni la TVR. Cine ar fi crezut ca autorul acestor randuri, dovada a paralelismului total fata de realitatea inconjuratoare, a fost candidatul Romaniei la prezidentiale si la un pas de castigarea alegerilor?
Masura unei natiuni nu este data doar de calitatea conducatorilor pe care si poporul si i-a ales, dar si de cei mai importanti contracandidati. Viguros si ambitios, oare Geoana va realiza vreodata adancimea penibilului in care, constant, se scufunda socand o tara intreaga? Oare el se considera vreo clipa vinovat ca astazi ne conduce cine ne conduce si DIN CAUZA prostiilor pe care domnia sa le-a facut cu zambetul pe buze?!
*hihi,... Vezi tot
PSD are probleme de ierarhie... Vezi tot