Marirea si decaderea lui Geoana

Avea toate datele pentru a deveni un om de treaba, dar a ales politica. Dar poate ca asa scrie in stele - de-acolo i-a si crescut in aripa mintii dorinta de-a spune spatiului cosmic "acasa".

La toamna, stelele vor sopti din nou, si daca mai exista minuni, Mircea Geoana va deveni presedinte. Un destin pe care nu si-l anticipa cu putin timp inainte de Revolutie, pe cand era arbitru la Bragadiru.

De la adidasi la cizme

Nu intamplator am ales episodul cu fluierul. Despre cei care iubesc sportul pana la a se implica se spune ca sunt niste insi patimasi, care raman mereu copii, dar rigurosi. Mai lipsiti de aplecare spre combinatii decat altii, cu o iubire mai mare de justitie, cu o capacitate de munca peste medie.

Cei care si-l amintesc pe Mircea Geoana de dupa 1989, stiu ce spun. Avea toate premisele pentru a straluci, calea l-a imbiat, si a pornit. Referent in Ministerul de Externe, sef al Directiei Afaceri Europene, perfectionare la L'Ecole Nationale d'Administration de Paris, purtator de cuvant, sef peste departamente, iar in 1996 a devenit cel mai tanar ambasador, fiind trimis taman in SUA.

Americani l-au simpatizat, l-au adoptat, l-au respectat, iar Geoana a reusit sa-si treaca in carnetel prieteni foarte selectivi in alegerea interlocutorilor.

Doar ca politica e tare nehalita. PSD avea nevoie de gaselnite, trebuia sa demoleze niste redute si s-a uitat in jur. Un tanar diplomat, in care Adrian Nastase a avut odata incredere, avea sub perna o cota mare de incredere. Si l-au greblat. Ghiogalt!

Asa au reusit laboratoarele de imagine ale PSD sa furnizeze cel mai mare soc. Au luat un tip cu educatie, care parea inocent ca o brandusa, facea baie zilnic, avea unghiile curate, vorbea limbi straine, activ in organizatii internationale de elita in lumea politicii, i-au pus cizme in picioare si l-au trimis sa candideze pentru Capitala.

Progresist si liber-schimbist

A fost mancat. Nici nu se putea altfel, valul crease deja pentru romani alt personaj, mai pe naturelul lor, iar PSD acumulase atata antipatie cat pot romanii sa slobozeasca. Contribuise la asta din greu si Traian Basescu, in primul mandat, iar parfumul discret al lui Geoana nu avea forta sa ameteasca nici un cuib de randunici, daramite unul de viespi.

Doar ca acelasi capital putea fi folosit pentru primenirea partidului, iar ramura progresista a gasit astfel alternativa la Ion Iliescu. Iar de-aici, toate s-au dus dracului.

Desi a avut clar reprezentarea a ce inseamna lupta interna si a descoperit ca interesele de grup au transformat partidul in societate pe actiuni, Mircea Geoana si-a spus ca nu-i bai, vin alte vremuri, constiintele se adapteaza. Si-a imaginat ca valul schimbarii a fost suficient pentru a strange imprejur toate aripile. Numai ca sobolanii nu zboara. Si cand a ajuns sa se convinga, a fost prea tarziu.

Cercul sobolanilor

A organizat dialogul cu toata suflarea, avand naivitatea sa incerce sa aduca interesele si ambitiile la numitor comun. I-a ascultat pe toti, si i-a crezut pe toti. N-a realizat ca, din prima secunda a intreprinderii sale unioniste, toti minteau. Si, cu narile umflate de avant, a inceput sa creada ca in partid venise desteptarea.

Descoperirea, desi bazata pe false impresii, i-a dat incredere. Si a inceput sa nu mai tina cont de prietenii sai, fiind convins ca este destul de matur incat sa decida de unul singur.

Numai ca increderea intr-un singur cap, al sau, a generat alt fenomen: relaxarea. Iar asta i-a slabit concentrarea. Asa, cei care au anticipat toate etapele, pandind momentul de slabiciune, au intervenit. Decisiv. Iar acum, Mircea Geoana nu se mai poate intoarce din drum.

Joaca intr-un film al carui scenariu nu l-a scris el, iar jocul combinatiilor, in care a fost instruit sa se miste natural, s-a transformat in ghiulea la glezna-i fina. Arta disimularii o stapanea deja din diplomatie, iar partidul a cladit pe ea un doctorat. A scapat si de constrangeri de constiinta, devreme ce este in stare sa participe la o sedinta de coalitie unde se discuta chestii constructive, punctuale, cu care este de acord, si peste trei minute poate sa iasa in fata presei atacandu-le.

Fara indoiala ca nu este decat portretul politicianului. Poate poza in maicuta, dar nu-i poti cere sa se mute la manastire. Este un joc al conventiilor. Doar ca Mircea Geoana, la origini, nu era politician. Ci un profesionist cu care Romania putea sa defileze in cercurile cele mai spalate de pe glob.

Din stralucirea de alta data n-a mai ramas decat o manseta cu buton de tabla. Si dezamagirea, pentru cine i-a zarit, odata, mintea, puterea de munca, limpezimea, modul in care rosea, este amara.

... Obisnuieste sa spuna ca lui Traian Basescu i-a apus steaua. Ar fi putut sa fie asa, daca sobolanii nu erau atat de multi si atat de lacomi. Mai are patru luni sa se scuture de ei. Doar ca daca va reusi, va trebui sa candideze independent.