Temutul șef al Arestului Miliției rupe „cumetria” cu Securitatea. Mihail Creangă: „Ce i se întâmpla lui Gheorghe Ursu depindea numai de ei, nu de noi”

Mihail Creangă – șeful Arestului Miliției, condamnat la 11 ani de detenție pentru uciderea lui Gheorghe Ursu, alături de Tudor Stănică – nu-și mai amintește mare lucru cu privire la ancheta în timpul căreia a murit disidentul, dar dă vina pe Securitate. După audierea lui Creangă în calitate de martor, marți, 1 noiembrie, securiștii Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș au arătat instanței că îi vor face plângere penală.

În dosarul uciderii disidentului Gheorghe Ursu în timpul anchetei, în toamna anului 1985, este obișnuit ca foștii securiști care sunt audiați să dea vina pe Miliție: că în arestul lor îl băgaseră pe disident, alături de doi deținuți periculoși, care erau informatori. La rândul lor, foștii milițieni care sunt citați ca martori în process arată cu degetul către securiști: ei sunt cei din ordinul cărora Gheorghe Ursu era scos la anchetă, iar Miliția nu făcea altceva decât să îi asigure „cazarea”.

Pentru a înțelege de ce i-a înfuriat atât de tare pe securiștii Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș depoziția de marți a milițianului Mihail Creangă (foto) – încât au spus că intenționează să-i facă plângere penală pentru mărturie mincinoasă – sunt necesare o serie de precizări.

Mihail Creangă (șef al Arestului Miliției Capitalei) și Tudor Stănică (şef al Direcţiei de Cercetare Penală a Miliţiei) au fost condamnați în 2003 la câte 10 de ani de pușcărie pentru instigarea la omor, iar cei care au comis efectiv fapta – deținuții-informatori Marian Clită și Radu Gheorghe la câte 20 de ani pentru omor.

Iată ce nota, în 2003, judecătorul care i-a condamnat pe Mihail Creangă și Tudor Stănică:

„Se va reține că cei doi inculpați (n.r. – Creangă și Stănică), din motive josnice (profitând din servilism, în mod ilegal și autoritar de funcțiile de conducere deținute), printr-un comportament inuman (deși răspundeau de viața și sănătatea celor aflați în arest), de comun acord au premeditate și permis desfășurarea unui regim de teroare progresivă, în scop de lichidare fizică a victimei Gheorghe Ursu, iar apoi, după ce condamnatul Clită Marian (foto) i-a aplicat lovituri grave, contrar celor mai elementare norme morale, deși îi cunoșteau degradarea accentuată a stării de sănătate, nu au luat măsuri de acordare a îngrijirilor medicale, încercând să zădărnicească aflarea adevărului, nedispunând transportarea la spital a victimei, decât după 3 zile, când orice șansă de supraviețuire nu mai era posibilă, acesta decedând la scurt timp de la internare”, reține instanța în hotărârea din 2003.

Mihail Creangă: „Ce i se întâmpla lui Ursu depindea numai de Securitate”

Iată ce a relatat în prezent Mihail Creangă în fața Înaltei Curți:

„În toamna anului 1985 eram ofițer al compartimentului (n.r. – Serviciului) Arest-Transfer, locțiitor al șefului Arest-Transfer din Inspectoratul General al Miliției (IGM). Aveam în subordine 110 aresturi preventive din toată țara. Arestul de la IGM era destinate doar celor anchetați de Miliție, lucrătorii Direcției Cercetări Penale, nu și pentru Direcția a VI-a a Securității. Însă, la nivelul conducerii se mai făceau și excepții: singura pe care o cunosc este Gheorghe Ursu, care nu era arestatul nostru. Eu, personal, nu am văzut mandatul lui de arestare”, a declarat Mihail Creangă.

Fostul milițian a fost întrebat cum anume era scos la anchetă disidentul Gheorghe Ursu și dus în clădirea alăturată, unde erau birourile Securității, cum se desfășurau procedurile, dacă a raportat vreun subofițer că disidentul era bătut.

„Erau scoși la anchetă în baza unui bon emis de către anchetator. (n.r. – Securiștii) Se prezentau cu acel bon la șeful de schimb (n.r. – al Arestului Miliției), deținutul era scos și dus în biroul anchetatorului. (La final – n.r.) se dădea telefon șefului de schimb și se trimiteau subofițerii să-l preia”, a spus Mihail Creangă.

Pe măsură ce judecătoarea intra în detaliile cu privire la uciderea disidentului Gheorghe Ursu, pe atât răspunsurile șefului Arestului Miliției erau mai scurte.

Judecătoare: Vreuna dintre aceste persoane, subofițerii, au spus că era bătut?

Creangă: Nu.

Judecătoare: Dvs. trebuia să știți tot ce se întâmpla acolo, e adevărat?

Creangă: Da.

Judecătoare: Cu privire la incidentele din celula lui Gheorghe Ursu ați fost sesizat?

Creangă: Da, au fost certuri, discuții.

Judecătoare: Bătăi?

Creangă: Nu, doar țipete.

Judecătoare: Care era procedura în astfel de cazuri?

Creangă: Se încerca liniștirea spiritelor.

Judecătoare: Când Gheorghe Ursu a fost dus la cabinetul medical ați fost informat?

Creangă: Nu mai țin minte, că vă dați seama…Nu trebuia să îmi dau eu acordul. Dacă era o problemă medicală, atunci medicul hotăra.

Judecătoare: Știți motivul pentru care s-a întârziat (n.r. – în acordarea îngrijirilor medicale)?

Creangă: Nu știu motivul. (…) Gheorge Ursu a fost transferat la Spitalul Jilava și a murit acolo după o anumită perioadă. Nu mai era în custodia noastră.

Judecătoare: Cei doi deținuți introduși în celulă aveau vreo calitate?

Creangă: Nu aveau nicio calitate. Șeful de schimb făcea repartizările deținuților pe încăperi. Mai târziu am aflat că unul era informator, Marian Clită. (…) Ulterior am aflat că Marian Clită era informatorul Miliției, al lui Danciu Florin (n.r. – ofițer DCP).

Judecătoare: Cum erau transmise măsurile luate de Securitate?

Creangă: Nu erau transmise, la noi erau doar cazați (n.r. – arestații). Ce i se întâmpla lui Ursu depindea numai de Securitate.

Judecătoare: Cunoașteți motivul arestării?

Creangă: Păi, ce, ne spuneau ei nouă? Noi eram milițieni, nu securiști.

Judecătoare: Exista vreo plângere a lui Gheorghe Ursu, că era maltratat de colegii de celulă?

Creangă: Nu.

Judecătoarea: Dar avea posibilitatea să formuleze plângere?

Creangă: Deținutul putea să aducă la cunoștință subofițerului și acesta să raporteze șefului de schimb că deținutul vrea să iasă la raport.

Cine a plătit și cine nu pentru uciderea lui Gheorghe Ursu

Mihail Creangă a executat 4 din cei 10 ani la care a fost condamnat în 2003 pentru instigarea celor doi deținuți, Marian Clită și Radu Gheorghe, la uciderea lui Gheorghe Ursu. Tudor Stănică, celălalt milițian condamnat la aceeași pedeapsă, n-a făcut o zi de pușcărie, deoarece a cerut de vreo 18 ori amânarea pedepsei din motive medicale și a obținut-o de fiecare dată.

Foștii securiști Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș (foto) sunt judecați în apel la Înalta Curte pentru tratamente neomenoase, fiind ultimii doi inculpați pe care procurorii de la Parchetul General vor să îi tragă la răspundere cu privire la uciderea lui Gheorghe Ursu în perioada arestului, în toamna anului 1985.

Pe fond, cei doi au fost achitați la Curtea de Apel București pentru infracțiuni contra umanității, iar ulterior li s-a schimbat încadrarea juridică.

Disidentul Gheorghe Ursu, ucis în timpul anchetei

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Procurorii susţin că, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pîrvulescu (foto) şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu au fost ultimii doi torționari trimiși în judecată de Parchetul General. Procurorii au obținut condamnarea lui Alexandru Vișinescu și Ioan Ficior la câte 20 de ani pentru infracțiuni contra umanității. Atât primul, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, cât și al doilea, fost șef al coloniei de muncă Periprava, au murit în pușcărie.

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României la Schengen. Măsurile decise în urma vizitei lui Cătălin Predoiu la Budapesta VIDEO

Ungaria va continua să susţină accederea României în spaţiul Schengen cu frontierele terestre în acest an, a transmis ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, în urma unei...